Se afișează postările cu eticheta Institutul Cultural Român Mihai Eminescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Institutul Cultural Român Mihai Eminescu. Afișați toate postările

luni, 10 octombrie 2016

Preoții militari în Primului Război Mondial




Institutul Cultural Român Mihai Eminescu


Chișinău, Republica Moldova


12 octombrie - 11 noiembrie 2016






    Institutul Cultural Român Mihai Eminescu la Chișinău, în colaborare cu Consiliul Județean Argeș, Muzeul Județean Argeș, Primăria orașului Mioveni, Centrul Cultural Mioveni și Primăria Municipiului Chișinău, organizează miercuri, 12 octombrie 2016, ora 16:00, la Galeria La Rond, situată în preajma monumentului lui Ștefan cel Mare și Sfânt din Chișinău, vernisarea expoziției Preoții militari în Primului Război Mondial.
    Evenimentul este integrat în programul de diplomație culturală România - 100 conceput și aprobat de Guvernul României, care are drept scop prezentarea valorilor culturale-istorice românești în spațiul Republicii Moldova și pentru a marca 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial.
   Expoziția, formată din 22 de bannere, cuprinde o serie de documente, mărturii și fotografii inedite, extrase din arhivele existente în Arhivele Militare Române,fondul Inspectoratul Clerului Militar și în colecția Muzeului Militar Național referitoare la activitatea duhovnicilor militari în perioada Marelui Război, în tot spațiul românesc, inclusiv în Basarabia.
   Iconomul George Cretu, preot militar din Grupul General Rășcanu raportează despre faptul ca inițiativa sa de a înființa Școala de adulți în Târgul Calarași din Basarabia s-a bucurat de un deosebit succes. “Școala de adulți-consemna el în raport-funcționează regulat de la 1 aprilie, în două săli cu peste 100 auditori: domni, doamne, militari etc. sub conducerea mea, iar cei între 14 si 18 ani sub conducerea domnului căpitan Lefter. După doua sedințe numărul auditoriului tinde să se dubleze, întrucât azi mă vad pus în plăcuta situație de a mai deschide un alt curs pentru o nouă serie de auditori formată din funcționari de la poșta, gară, prefectură, primărie, spital etc.” ( Arhivele Militare Române, fond Inspectoratul Clerului Militar, dosar 23, f.16)

marți, 17 martie 2015

Unirea Basarabiei cu Patria-mamă




Diaspora romana


Institutul Cultural Român Mihai Eminescu


Academia de Arte, Chisinau, Republica Moldova


27 martie 2015




    Institutul Cultural Român Mihai Eminescu la Chișinău, în colaborare cu Academia de Științe a Moldovei, Institutul de Istorie al AŞM, Primăria Municipiului Chișinău, Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universitatea de Stat a Moldovei, Universitatea Pedagogică de Stat Ion Creangă din Chișinău, Muzeul Național de Istorie a Moldovei, Centrul de Cultură și Istorie Militară, organizează Conferinţa ştiinţifică cu tema Unirea Basarabiei cu Patria-mamă, România - 27 martie 1918, cu prilejul aniversării Zilei Unirii Basarabiei cu România.
    Programul Conferinței va include comunicări și lansări de carte ale istoricilor de pe ambele maluri ale Prutului.

Participanți:

Republica Moldova

Prof. univ.dr. hab. Alexandru Moşanu, membru de onoare al Academiei Române,
Conf. univ. dr. hab. Gheorghe Cojocaru, Institutul de Istorie al Academia de Științe a Moldovei,
Conf. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Institutul de Istorie al Academia de Științe a Moldovei,
Conf. univ. dr. Gheorghe Negru, Institutul de Istorie al Academia de Științe a Moldovei,
Cerc. ştiinţ. Ion Negrei, Institutul de Istorie al Academia de Științe a Moldovei,
Conf. univ. dr. Gheorghe Palade, Universitatea de Stat a Moldovei,
Conf. univ. dr. Elena Negru, Institutul de Istorie al Academia de Științe a Moldovei.

România

Prof. univ. dr. Ion Agrigoroiaei, Universitatea A. I. Cuza, Iaşi,
Prof. univ. dr. Gabriel Moisa, Universitatea Oradea
Prof. univ. dr. Mihai Drecin, Universitatea Oradea
Prof. univ. dr. Nicolae Tanașoca, Institutul de Studii Sud-Est Europene, Academia Română
Prof. univ. dr. Constantin Iordan, Institutul de Studii Sud-Est Europene, Academia Română.

Evenimentul va avea loc vineri,
27 martie 2015, ora 10:00
Vechiul sediu al Sfatului Țării
Blocul 2 al Academiei de Arte, str. A. Mateevici, Chișinău.

***ICR Chisinau

marți, 16 decembrie 2014

Un strălucit ierarh al Bisericii Ortodoxe Române




Institutul Cultural Român Mihai Eminescu


Mitropolitul Iosif Naniescu


Sângerei, Republica Moldova


17 decembrie 2014




    Miercuri, 17 decembrie 2014, ora 12.00, Institutul Cultural Român Mihai Eminescu la Chișinău organizează, la Sângerei, dezvelirea bustului mitropolitului Iosif Naniescu, lucrare finanțată de Institutul Cultural Român și realizată de artistul plastic din Republica Moldova, Iulian Condrea.
   La eveniment și-au anunțat prezența domnul Nagy Mihály Zoltán, vicepreședinte al Institutului Cultural Român, domnul Valeriu Matei, director al Institutului Cultural Român Mihai Eminescu la Chișinău, domnul Gheorghe Meaun, președintele Raionului Sângerei, domnul Vasile Doga, primarul orașului Sângerei, împreună cu alți reprezentanți ai autorităților centrale și locale.
   Marele mitropolit al Moldovei si Sucevei Iosif al II-lea, Naniescu, a fost, alături de Sfântul Calinic de la Cernica, cel mai strălucit ierarh al Bisericii Ortodoxe Române din a doua jumătate a secolului XIX. Născut la 15 iulie 1818 în familia preotului Vasile Anania şi al prezbiterei Teodosia, din satul Răzălăi (de lângă Sângerei), ţinutul Bălţi, el rămâne la vârsta de doi ani orfan de tată și de aici încolo cunoaște toate greutățile vieții. Educat de mama în spiritul creștinismului ortodox, luat în grijă de fratele mamei Teofilact, care a fost călugăr apoi ierodiacon la Mănăstirea Frumoasa din Basarabia, ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, Iosif Naniescu învață la Manăstirea Sfântul Spiridon din Iaşi, la Seminarul teologic din Buzău şi apoi la Colegiul Sfântul Sava din Bucureşti (1840-1847) și face, apoi, o strălucită carieră în biserica ortodoxă: de la simplu călugăr în 1835, egumen la Mănăstirea Şerbăneştii Morunglavului - Râmnicu-Vâlcea (1849), preot în Bucureşti (1850), protosinghel în 1852 şi egumen la Mănăstirea Găişenii-Dâmboviţa (1857), arhimandrit (1861) şi egumen la Mănăstirea Sărindar din Bucureşti (1863), arhimandrit și profesor de religie la Gimnaziul Gheorghe Lazăr şi la Liceul Matei Basarab din București (1864 – 1870), director la Seminarul Central din București (1870 – 1871), arhiereu (1872) și episcop de Argeş (1873), mitropolit al Moldovei (din 1875 până în 1902). În această ultimă calitate, timp de 27 de ani, mitropolitul Iosif Naniescu a păstorit cu o rară blândeţe şi înţelepciune Mitropolia Moldovei, desfîșurînd o bogată activitate duhovnicească, teologică, pastoral, cultural şi socială, fiind supranumir în popor Iosif cel sfânt şi milostiv, un exemplu viu şi greu de urmat. Refuză de mai multe ori scaunul patriarhal. Se stinge din viață la 26 ianuarie, 1902 și e înmormântat în partea de sud a Catedralei mitropolitane din Iași.
   Iosif Naniescu a fost un mare ctitor de așezăminte ecleziastice, de cultură și de învățământ. De numele său este legată ridicarea Catedralei mitropolitane din Iaşi (1881–1887), a cărei piatră de temelie şi început fuseseră puse de mitropolitul Veniamin Costachi. Cu mari eforturi biserica catedrală din Iaşi era finalizată prin sfinţirea din 23 aprilie 1887, în prezenţa regelui Carol I. Ulterior, în această catedrală Iosif Naniescu aduce moaştele Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.
    Mitropolitul Naniescu reface și clădirile din incinta Centrului mitropolitan, restaurează bisericile Sfinţii Trei Ierarhi, ctitorită de Vasile Lupu şi Sfântul Nicolae Domnesc ctitorită de Ștefan cel Mare.
   Iosif Naniescu este cel care continuă lucrările începute de mitropolitul Veniamin Costachi şi în ceea ce priveşte Seminarul teologic Veniamin. Constatând condiţiile improprii în care acesta îşi desfăşura activitatea, mitropolitul Iosif cumpără palatul din Iaşi al fostului domnitor Mihail Sturdza pentru a stabili acolo şcoala. După reparaţiile necesare şi extinderea impusă de noua destinaţie a clădirii, Seminarul Veniamin este mutat în această locaţie din imediata apropiere a Catedralei şi a Reşedinţei mitropolitane din Iaşi.
   Profesorii şi elevii s-au bucurat de atenţia specială a ierarhului. Între 23 martie 1883 şi 18 ianuarie 1887, sub îndrumarea şi cu cheltuiala mitropolitului Iosif, a apărut la Iaşi Revista Teologică, redactată de profesorii Constantin Erbiceanu şi Dragomir Demetrescu. Revista a avut o înaltă ţinută ştiinţifică şi un profund caracter misionar.
   Mare iubitor de cultură, mitropolitul Iosif Naniescu a dăruit Academiei Române bogata sa bibliotecă (peste 10.000 de volume, peste 300 tipărituri vechi româneşti, numeroase manuscrise şi doua lăzi cu documente). Interesat de literatura română, el a continuat să adune lucrări cu o tematică variată, multe dintre ele ale unor autori contemporani cu el, dar şi opera ale literaturii universal de o reală valoare istorică şi literară, pe care la finele vieţii le-a dăruit bibliotecii Academiei Române, la fel ca şi manuscrisele sale, în special cele de muzică. 
    La 16 aprilie 1888, Academia Română l-a ales membru de onoare. Mitropolitul Iosif s-a remarcat prin dragostea sa pentru muzica bisericească, rămânând de la el manuscrise muzicale de o deosebită valoare. La rugămintea compozitorului Gavriil Musicescu, dirijorul corului catedralei, a permis şi a susţinut prezenţa femeilor în corurile bisericeşti. A selectat cei mai buni cântăreţi şi predicatori care să înfrumuseţeze sfintele slujbe. Între cei care au activat în această perioadă amintim pe arhidiaconul Vasile Marţian şi pe protopsaltul Dimitrie Suceveanu. Mitropolitul Iosif era el însuşi un bun liturgist, un predicator priceput şi un neîntrecut cântăreţ, participând zilnic la slujbele oficiate la catedrală. Mitropolitul Iosif a scris lucrări literare şi musicale (unele dintre melodiile sale, precum Răspunsurile Mari în glasul VIII, au fost înveşmântate armonico-polifonic de mari compozitori români precum Gavriil Musicescu, George Dima, Dumitru G. Kiriac, Ioan D. Chirescu, Nicolae Lungu şi mulţi alţii, păstrându-se neschimbată linia melodică şi fiind cântate şi în zilele noastre), a adunat toate cântările bisericeşti, care circulau în foi volante, pentru a le pune într-un volum, a scris predici, cuvântări şi o lucrare dedicată istoriei seminariilor teologice. A editat lucrarea lui Gavriil Protul Viaţa Sfântului Nifon. A păstrat cu sfinţenie manuscrisele psaltice ale lui Macarie, pe care i le încredinţase episcopul Chesarie. Spre sfârşitul vieţii le-a donat Bibliotecii Academiei Române. 
    Iosif Naniescu a fost un bun orator, un neîntrecut vorbitor. S-au păstrat câteva predici cu totul deosebite. A ţinut o predică la sfinţirea catedralei de o mare profunzime teologică, culturală şi patriotică. În timpul său era o creştere duhovnicească, o slujire căutată de toată lumea din Iaşi şi nu numai. 
    Mitropolitul Iosif Naniescu era un om milostiv. Nimeni nu pleca de la el neajutorat. Mărturiile vremii consemnează că aproape 200 de oameni săraci veneau constant la mitropolitul Iosif Naniescu pentru a primi ajutor. O mulţime de tineri, studenţi şi elevi din Iaşi veneau la el ca la un părinte după ajutor. Documentele vremii spun că sufrageria lui era ca un internat pentru copiii sărmani. De aceea a intrat în istoria Bisericii ca un ierarh milostiv.
   Mitropolitul Iosif Naniescu, mare ierarh ortodox, a cărui canonizare e preconizată de Biserica Ortodoxă Română, e şi o mare personalitate a culturii române şi prin instalarea acestui bust, ICR îi aduce prinosul de recunoştinţă al tuturor românilor.

luni, 27 octombrie 2014

Univers poetic neoromantic și militantism civic




Prezențe românești peste hotare


Institutul Cultural Român Mihai Eminescu


Leonida Lari


Academia de Științe a Moldovei, Chișinău, Republica Moldova


28 octombrie 2014





    Institutul Cultural Român Mihai Eminescu la Chișinău în colaborare cu Academia de Științe a Moldovei şi Institutul de Filologie al AȘM organizează, în data de 28 octombrie 2014, o conferință științifică dedicată împlinirii a 65 de ani de la nașterea poetei Leonida Lari.
   Evenimentul va avea loc va avea loc marţi, 28 octombrie 2014, ora 14:00, în Sala mică a Academiei de Ştiinţe a Moldovei (bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 1, et. II).
    În cadrul acestei manifestări, acad. Valeriu Matei, directorul ICR Chișinău va prezenta prelegerea publică Leonida Lari - univers poetic neoromantic și militantism civic.
    Leonida Lari-Iorga (n. 26 octombrie 1949, Bursuceni - d. 11 decembrie 2011, Chișinău, Republica Moldova) a fost o poetă, publicistă, scriitoare, activistă, om politic și militantă pentru reunirea Basarabiei cu România. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de filologie. A fost colaborator la Muzeul de literatură Dimitrie Cantemir din Chișinău (1971-1973), redactor la revista Literatura și Arta (1985-1988), redactor șef al primei publicații în grafie latină din Republica Moldova - Glasul națiunii (1988-2003). 
    Leonida Lari s-a aflat printre fruntașii Mișcării de emancipare națională din Basarabia în anii 1988-1991. A fost deputat în Sovietul Suprem al URSS (1988-1990) și membru al Biroului Permanent al Frontului Popular din Republica Moldova între 1990 și 1992. Între 1990 și 1997 a stat în fruntea Ligii Creștin Democrate a Femeilor din Moldova (una dintre componentele constituante ale Partidului Social-Liberal în 2001). În perioada 1992-2008 a fost deputat în Parlamentul României. Este autor a 24 de volume de poezie și proză: Piața Diolei (1974), Marele vânt (1980), Mitul trandafirului (1985), Scoica solară (1987), Insula de repaos (1988), Lumina graitoare (1989), Dulcele foc (1989), Anul 1989 (1990), Lira și păianjenul (1991), Al nouălea val (1993), Epifanii (1994), Scrisori de pe strada Maica Domnului (1995), Lunaria (1995), Aldebaran (1996), Între îngeri și demoni (1998), Învingătoarele spații (1999), Insula de repaus (2000), Răstignirea porumbeilor (2003), Epifanii și teofanii (2005), Infinitul de aur (2006), Sibila (2006), Traduceri din lirica universală (2009), 101 poeme (2009).
    Premii: Premiul România Mare, Premiul Flacăra, Totuși iubirea, Premiul revistei Cronica (Iași), Premiul Tibiscus – Serbia, Premiul Mihai Eminescu al Academiei Române.

marți, 2 septembrie 2014

România și românii în Primul Război Mondial




Diaspora română


Institutul Cultural Român Mihai Eminescu


Galeria la Rond, Chișinau, Republica Moldova


4 septembrie 2014




    Pentru marcarea unui secol de la declanșarea Primului Război Mondial, eveniment de răscruce în istoria modernă care a schimbat harta geopolitică a lumii, inclusiv harta României, Institutul Cultural Român Mihai Eminescu la Chișinău, în colaborare cu Muzeul Național de Istorie a României, Arhivele Naționale ale României, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, Primăria Municipiului Chișinău, Biblioteca Națională a Republicii Moldova, cu sprijinul Arhivei Ministerului Afacerilor Externe si aportul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, organizează joi, 4 septembrie 2014, ora 11.00, la Galeria la RonD situată în preajma monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Chişinău, expoziția stradală România și românii în Primul Război Mondial.
    Alcătuită din bannere de dimensiuni 0,95 x 2,05 m, desfășurate pe o suprafață de 50 m.p., expoziția aduce în atenția publicului o serie de fotografii, documente de arhivă, ilustrații, hărți etc., menite să reconstituie evenimentele din perioada de neutralitate a Regatului României (1914-1916); mărturii, fotografii, extrase din presa vremii privind luptele de front după intrarea României în război alături de Antanta, precum și o serie de materiale legate de sfârșitul războiului, sfârșit care a constituit preambulul realizării unui vechi deziderat istoric național: Marea Unire din 1918. Ampla expoziție cuprinde, de asemenea, o secțiune legată de participarea scriitorilor pe front, precum și fragmente de memorii, proză și poezii, având ca temă Primul Război Mondial.
    Evenimentul face parte din seria manifestărilor dedicate Centenarului Primului Război Mondial inițiată de Ministerul Afacerilor Externe și Guvernul României. 

luni, 11 august 2014

Școala Ardeleană




Prezențe românești peste hotare


Institutul Cultural Român Mihai Eminescu


Galeria La RonD, Chișinău, Republica Moldova


12 august 2014




    Institutul Cultural Român Mihai Eminescu la Chișinău, în colaborare cu Primăria Municipiului Chișinău, în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române și Biblioteca Națională a Republici Moldova, organizează marți, 12 august 2014, la ora 11.00, vernisarea expoziției Școala Ardeleană la rondul din preajma statuii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. 
    Expoziția Școala Ardeleană e prilejuită de împlinirea a 25 de ani de la adoptarea în 1989 a statutului limbii române ca limbă de stat în Republica Moldova, revenirea la alfabetul latin și se înscrie în suita de manifestări organizate de ICR Chișinău și dedicate Zilei Naționale a Limbii Române, care va fi sărbătorită pe 31 august a.c.
    Alcătuită din 18 bannere de 0,92 x 2,10 m, expoziția conţine imagini, fotografii și documente de epocă, opinii ale istoricilor și oamenilor de cultură cu privire rolul jucat de reprezentanții Școlii Ardelene, care au a servit cauzei idealului naţional, la a cărui fundamentare au contribuit hotărâtor, prin recursul la istorie, la evoluția limbii române și la originile nobile ale poporului român.
    Școala Ardeleană este unul dintre cele mai importante fenomene în istoria culturii și spiritualității românilor, care a marcat profund procesul de modernizare a societății românești, stimulând gândirea istorică și lingvistică, și contribuind la formarea conștiinței de unitate națională a românilor. Începută ca o mişcare a intelectualităţii din Transilvania de la sfârșitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, Școala Ardeleană a fost primul nucleu iluminist din cultura română. Programul Şcolii Ardelene, expus în cele două memorandumuri, Supplex libellus valachorum Transilvaniae (din latină, însemnând Petiția Valahilor din Transilvania) a fost întocmit de cei mai însemnați reprezentanți ai națiunii române din Transilvania: Samuil Micu Klein, Petru Maior, Gheorghe Șincai, Ioan Budai-Deleanu, Ioan Piuariu-Molnar, Iosif Mehesi, Ioan Para etc. Petițiile au fost semnate, în numele națiunii române, de categoriile sale libere - Clerus, Nobilitas, Civicusque Status Universae Nationis in Transilvania Valachicae. Primul Supplex a fost trimis în martie 1791 de Ignatie Darabant, episcopul greco-catolic de Oradea, Consiliului de Stat din Viena. Cel de al doilea Supplex, o versiune mult lărgită și argumentată a primului, a fost înaintat Curții din Viena la 30 martie 1792 de către Ioan Bob, episcopul greco-catolic de Blaj, și de Gherasim Adamovici, episcopul ortodox al Transilvaniei. Memoriul Supplex libellus valachorum Transilvaniae, redactat de Iosif Mehesi, luptător pentru emenciparea românilor din Transilvania, funcționar la Cancelaria aulică de la Viena, reprezintă primul document istoric prin care se cere recunoaşterea românilor din Transilvania ca națiune egală în drepturi cu celelalte națiuni ale Sfântului Imperiu Roman. Preluând din patrimoniul de gândire al Iluminismului european principii, argumente și idei, Școala Ardeleană s-a pus în slujba mișcării naționale și sociale pentru emanciparea și realizarea năzuințelor de unitate și libertate ale poporului român. Din punct de vedere cultural, Şcoala Ardeleană a avut un rol important în stimularea studiului istoriei şi limbii române, a dezvoltării științelor naturii şi învățământului. În spiritul curentului iluminist european, reprezentanții Scolii Ardelene au scris cărţi de istorie, literatură, gramatică, au întocmit dicţionare, au înfiinţat şcoli şi biserici. Cele mai importante lucrări publicate de reprezentanții Școlii Ardelene sunt: Istoria şi întâmplările românilor de Samuil Micu Klein, Hronica românilor şi a mai multor neamuri de Gheorghe Şincai, Istoria pentru începutul românilor în Dachia de Petru Maior, De originibus populorum Transylvaniae de Ion Budai-Deleanu, Elementa linguae daco-romanae siva valachicae de Samuil Micu Klein (în colaborare cu Gheorghe Șincai, Samuil Micu Klein a elaborat prima gramatică românească tipărită și prima editată cu caractere latine). 
    Istoricii Şcolii Ardelene au jucat un rol important în acumularea dovezilor pentru susţinerea egalităţii în drepturi a românilor din Transilvania cu celelalte naţiuni ale Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană. Studiile lor au urmărit să dovedească latinitatea limbii române, și originea nobilă a poporului român. Membrii Școlii Ardelene au pus problema adoptării alfabetului latin în locul celui chirilic, în ciuda unor idei exagerate (se propunea o ortografie etimologică şi se cerea eliminarea elementelor nelatine din limbă). Trăsătura fundamentală a Iluminismului Şcolii Ardelene constă în solida argumentaţie istorică, filologică şi demografică a latinității românilor care erau demni de drepturile spirituale, politice şi sociale ale "naţiunilor" transilvănene. Toate aceste revendicări erau, aşadar, înscrise în cele două petiții adresate împăratului Leopold al II-lea, Supplex Libellus Valachorum (1791 şi 1792). 
   Şcoala Ardeleană are meritul de a fi pus bazele cercetării științifice, a etnogenezei și a istoriei românilor și a limbii române, creând un climat favorabil dezvoltării literaturii şi a artelor.
   Influența Școlii Ardelene a fost resimțită de cercurile culturale din Moldova și Muntenia pe întreaga durată a veacului al XIX – lea, stimulând cercetarea istoriei și promovarea limbii române și contribuind la consolidarea conștiinței unității naționale.
    Ioan Budai-Deleanu, unul dintre corifeii Școlii Ardelene, e și cel dintâi mare poet român de talie europeană, a cărui epopee, Țiganiada, publicată și receptată cu întârziere, cunoaște un adevărat reviriment în epoca modernității și postmodernității, devenind un model pentru mulți din poeții optzeciști, începând cu Petru Romoșan (cel din Comedia literaturii), Florin Iaru, Mihail Gălățanu, Cristian Popescu și, bineînțeles, Mircea Cărtărescu, care-i aduce un adevărat elogiu în Levant-ul său..