Lansare de carte
Anca Mizumschi
Librăria Humanitas, Cișmigiu, București
22 iunie 2018
Editura Herg Benet și Librăria Humanitas de la Cișmigiu vă
invită vineri, 22 iunie, de la
ora 19:00, la lansarea volumului Țara mea
suspendată de Anca Mizumschi, în prezența autoarei.
Alături de autoare vor fi prezenți Lidia Bodea și Cristian
Pătrășconiu.
Anca Mizumschi este un autor român care trăiește în prezent
în Portland, Oregon și în București, România. A publicat poezie: Est (1993), Opera Capitală (1996), Poze cu zimți (2008), Anca lui Noe (2009), Versouri (2010), În moalele cerului (2012), Carte de citire (2012), Madrugada (2013), Metropolitana (2018) și articole pe teme sociale în mai
multe reviste din România. Preocupările ei ca scriitor și psiholog includ teme
ca: identitate și exil, conceptul de demnitate, imaginarul colectiv și teoria
socială a emoțiilor. Poemele sale au fost traduse în spaniolă, suedeză,
germană, italiană, franceză, maghiară, cehă și albaneză.
Scriam odată, acum vreo zece ani, că România este ca o fată
frumoasă și naivă născută la țară, cu care toată lumea se culcă, dar nimeni nu
o ia de nevastă. Ea se îndrăgostește și de primul întâlnit și de al doilea
întâlnit; ea se îndrăgostește la fiecare alegeri, crezând că, în sfârșit,
cineva îi va oferi stabilitatea unui statut și o va respecta.
Ceea ce nu se întâmplă. Și ea continuă să spere, pentru că
nu are altceva.
Acum nu mai cred că e doar naivitatea României de vină, sau
lipsa ei de educație, sau faptul că e atât de frumoasă, ceea ce s-a întors de
multe ori împotriva ei în istorie.
Acum cred că țara asta cu nume de fată s-a privit de la
începutul timpului într-o oglindă care s-a spart și s-a transformat într-o
grămăjoara de cioburi. Un ghinion cât pentru un mileniu.
De aceea, toți cei născuți aici vin pe lume cu un ciob de
oglindă în mână, în care se taie și sângerează în gol. Zi de zi, se oglindesc
în aceeași grămăjoara de cioburi, în care s-au oglindit părinții lor și se vor
oglindi și copiii lor. La nesfârșit. Grămăjoara le este și casă, și masă, și
cerul înstelat. Până când vor muri sau vor pleca.
Rana mea, țara mea suspendată în gol, acesta carte îți este
dedicată. Și eu continui să sper pentru că nu am altceva
