Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova vă invită
luni, 31 mai, ora 11:00, la sediul din Ploiești, str. Toma Caragiu nr. 10, la
vernisarea expoziției temporare Restituiri – Arhitectul Alexandru Zagoritz
(1881-1916).
Demersul expozițional își propune să restituie memoriei
colective locale biografia unui arhitect prahovean pe nedrept uitat. Sunt
valorificate o serie de documente din patrimoniul muzeului, însoțite de panouri
foto-documentare, prin intermediul cărora putem trasa principalele repere ale
vieții și activității acestuia.
Descendent după tată al unei familii de origine aromână,
Alexandru Zagoritz s-a născut la Mănești, la 31 mai 1881. Urmează studiile la
Ploiești, cele primare la Școala nr. 3, apoi Liceul Sf. Petru și Pavel, pe
care îl absolvă în 1901. În liceu a manifestat o deosebită aplecare spre
studiul literaturii, geografiei și desenului. Îndemnurile repetate ale fostului
său coleg, Toma T. Socolescu, precum și pasiunea desenului îl determină să se
înscrie în 1902 la Școala Superioară de Arhitectură din București. Se face
repede remarcat de profesorii săi, în special de Ion Mincu, principalul
exponent și promotor al stilului neoromânesc în arhitectură. Pe parcursul
anilor de studii întocmește o colecție de desene în creion care înfățișa case,
biserici, troițe precum și motive tradiționale de decorație și ornamentație
arhitectonică, pe care avea să o completeze ulterior cu prilejul numeroaselor
călătorii în zonele rurale ale țării. Cea mai importantă realizare din această
perioadă o reprezintă releveul Mânăstirii Văcărești (1908), făcut în colaborare
cu C. Iotzu. Diplomat al Școlii Superioare de Arhitectură, Alexandru Zagoritz
se stabilește în București pentru a lucra în cadrul biroului de arhitectură al
mentorului său, Ion Mincu. Scurta sa carieră de arhitect nu a fost lipsită de
realizări importante. Timp de doi ani a supravegheat lucrările execuției Băncii
Comerțului din Craiova (actualul sediu al Primăriei), din 1912 pe cele ale
Muzeului de Artă Națională (actualul sediu al Muzeului Țăranului Român), pentru
ca din 1914 Comisiunea Monumentelor Istorice să-l însărcineze pe Zagoritz la
conducerea lucrărilor de restaurare a bisericii Stavropoleos, începute de Mincu
în 1903.
Tot arhitectului Alexandru Zagoritz i se datorează și
inițiativa înființării primului muzeu istoric al Ploieștilor în cea mai veche
casă din această urbe, casa Hagi Prodan. În articolul publicat în revista
Convorbiri Literare din martie 1915, el semnala valoarea istorică și artistică
a acestei case și propunea salvarea ei de la ruină prin înființarea Muzeului
Prahovei.
Reprezentant al stilului neoromânesc, Alexandru Zagoritz a
fost autorul unor proiecte de arhitectură pentru reședințe private și clădiri
publice, unele dintre acestea rămase neidentificate. I se pot atribui cu
certitudine trei edificii private construite după planurile sale: una în
Ploiești și două în București, din păcate toate dispărute astăzi.
La intrarea României în Primul Război Mondial, locotenentul
de rezervă Alexandru Zagoritz este mobilizat pe front. A luat parte cu unitatea
sa la acțiunile armatei române desfășurate în Dobrogea. În dimineața zilei de
21 sept. 1916, în timpul luptei de la Amzacea, este rănit la ambele mâini. A
fost evacuat de pe front, întâi la Fetești, ulterior la București. În pofida
eforturilor depuse de medici, starea de sănătate a lui Alexandru Zagoritz s-a
agravat brusc, acesta murind la 31 octombrie 1916 în sanatoriul dr. Gerota.
Trupul neînsuflețit al arhitectului a fost adus la Ploiești unde, la 3
noiembrie 1916, a fost înmormântat cu onoruri militare în cimitirul Viișoara.
În 1925, familia i-a ridicat aici un bust din bronz, operă a sculptorului
Frederic Storck.
Expoziția temporară va putea fi vizitată în intervalul 31
mai - 31 decembrie 2021.
muzeograf Adrian Stan
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova
