Casa Filipescu-Cesianu,
București, muzee,
9 septembrie 2020
Expoziția În apropierea sfinților. Frescele Mănăstirii
Văcărești după 40 de ani a fost extinsă și se redeschide pentru public.
Expoziția permanentă găzduită, în Corpul Lapidarium, de Casa
Filipescu-Cesianu (Calea Victoriei nr. 151), intitulată În apropierea
sfinților. Frescele Mănăstirii Văcărești după 40 de ani a fost extinsă. Muzeul
Municipiului București invită publicul să descopere noi fragmente de frescă
începând de miercuri, 9 septembrie 2020, care se adaugă și
completează expoziția deschisă la începutul anului 2017.
Este vorba despre un fragment extras în anul 1985 de pe
pereții bisericii Sfânta Treime a Mănăstirii Văcărești, care înfățișează o
parte din grupul ctitorilor împreună cu întemeietorul mănăstirii, Nicolae
Mavrocordat (1680-1730), domn al Moldovei (1709-1710 / 1711-1716) și al Țării
Românești (1711-1716 / 1719-1730). Pictat pe peretele de Vest al pronaosului,
tabloul votiv cuprindea două grupuri separate între ele printr-o ușă. În partea
dreaptă se aflau părinții domnului, Alexandru Exaporitul și Sultana, alături de
patriarhul Ierusalimului, Dositei II Notara (1669-1707). În partea stângă a
ușii se afla Nicolae Mavrocordat, Smaranda, cea de-a treia sa soție și șapte
dintre copiii domnului. Aici este înfățișat domnul Nicolae Mavrocordat alături
de Scarlat (fiul său din prima căsătorie), Constantin Voievod (fiu din prima
căsătorie a acestuia), doamna Smaranda (prima soție a lui Constantin Voievod)
și Ioan Voievod (fiul lui Nicolae Mavrocordat din a doua căsătorie).
Al doilea fragment de frescă, extras de asemenea în anul
1985 de pe peretele de Sud al traveei de Est din Biserica Sfânta Treime a
Mănăstirii Văcărești, tratează tema biblică Haemorrhoissa, conform
literaturii de specialitate. Construcția Mănăstirii Văcărești a început în anul
1716 la inițiativa lui Nicolae Mavrocordat (1680-1730), domn al Țării
Românești, însă edificarea întregului complex s-a finalizat în timpul domniei
fiului său, Constantin Nicolae Mavrocordat (1711-1769).
Ansamblul Văcărești a avut un trecut zbuciumat, afectat de
incendii și cutremure, transformat în penitenciar pentru deținuții
revoluționari din 1848 și în timpul răscoalelor țărănești din 1864. În perioada
1850-1864, așezământul a fost aproape abandonat, iar spre finalul celui de-al
Doilea Război Mondial a fost avariat de bombardamente. După anul 1947 și până
în 1964 aici s-a aflat Penintenciarul Corecțional Văcărești, închisoare de
tranzit pentru deținuții politici din timpul regimului de comunist.
Deși numeroși oameni de cultură s-au opus acestui demers, în
anul 1984 Nicolae Ceaușescu a decis demolarea Mănăstirii Văcărești pentru a
face loc Tribunalului Capitalei. Din cei aproximativ 2.500 m² de frescă s-a
reușit extragerea a cca. 120 m² din Biserica Sfânta Treime, reprezentând 80 de
fragmente selectate de către istoricul de artă Alexandru Efremov. O parte
dintre aceste acestea au fost restaurate de o echipă de specialiști coordonată
de prof. univ. dr. Dan Mohanu, Departamentul Conservare și Restaurare al
Facultății de Istoria și Teoria Artei din cadrul Universității Naţionale de
Arte Bucureşti.
