Clément Massier, unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai ceramicii franceze de la începutul secolului al XX-lea, vede lumina zilei în anul 1844, la Vallauris, într-o lume dominată de ideile Romantismului european, în plan politic şi de rigoarea neoclasică, în plan artistic. Vallauris, orăşel pitoresc din Alpii Maritimi, înscris pe harta culturală de geniul lui Picasso, este situat în inima Coastei de Azur, la intersecţia celebrelor staţiuni, Cannes şi Nisa. Personalitate solară şi dinamică, Clément îşi începe ucenicia în atelierul tatălui său, Jacques (1801–1871) la vârsta de doisprezece ani, în anul 1856. Aici creează piese de serie, dar şi veselă de mare rafinament, în care se regăsesc formele şi decorurile Louis-Philippe în mare vogă. Dotat cu un simţ artistic precoce, Clément Massier resimte nevoia de schimbare. Talentul înnăscut combinat cu o curiozitatea frenetică îl determină să-şi însuşească rapid alfabetul meşteşugului, dar rolul determinant în formarea sa ca viitor artist îl joacă ceramistul italian, Gaetano Gandolfi. Întâlnirea cu Gandolfi, din anul 1859, a reprezentat momentul de cotitură al carierei sale artistice: interiorizat, capricios şi mizantrop, Gaetano Gandolfi este în cele din urmă dezarmat de candoarea, inteligenţa şi pasiunea mai tânărului său coleg.
Vuietul marilor evenimente politice din capitala Franţei se estompează în liniştea atelierului, în care lucrează alături de verii săi, Delphin Massier (1836–1907) şi Jean-Baptiste (1850–1916). Revoluţia din iulie 1848, lovitura de stat din toamna anului 1852, când Napoleon al III-lea proclamă al doilea Imperiu francez par ireale în atmosfera provincială tihnită de la Vallauris. Lumea bună a metropolelor europene se reuneşte cu aceeaşi regularitate în fiecare sezon pe riviera franceză şi viaţa pare să-şi continue neabătută cursul. Puţini sunt cei care resimt mutaţiile fundamentale pe care arta, sub imboldul ideilor filozofice şi ale publicisticii de specialitate, le înregistrează către sfârşitul secolului al XIX-lea. Marcată de cuceririle revoluţiei industriale, arta se doreşte receptorul spiritului ei dinamic, într-o societate care înclină tot mai mult către o globalizare avant la lettre. Catalizate de inventarea cinematografului la 1895 şi de apariţia insolită în peisajul decadent al câtorva oraşe de provincie europene a unor personalităţi de marcă, hotărâte să devieze arta din matca ei secătuită de inspiraţie, ideile noii arte sunt sintetizate de Art Nouveau. Clădit pe ruinele unei societăţi în schimbare tot mai accelerată, Art Nouveau-ul îşi găseşte expresia cea mai fidelă de manifestare în domeniul artelor decorative. Terenul pe care se mişcă în Franţa fusese pregătit de o societate imprevizibilă, care împrumută artei febrilitatea şi versatilitatea vieţii politice.
Atelierul Clément Massier, din Golfe-Juan.
Situată la graniţa dintre sticlărie şi orfevrărie, ceramica cunoaşte o dezvoltare controlată: nu se bucură de notorietatea sticlăriei franceze datorată producţiilor strălucite a lui Gallé sau Lalique, de la începutul secolului sau de elanul industriei bijuteriei de lux, dar prestigiul său este în creştere constantă. Ceramicii îi lipseşte valoarea metalului preţios şi transparenţa insinuantă a sticlei. Opacă, nespectaculoasă, răspunde mai degrabă unor exigenţe de natură intelectuală. Grija Art Nouveau- ului pentru formă este coroborată într-o măsură tot mai mare cu utilitarismul şi funcţionalitatea. La o privire superficială, atenţia societăţii faţă de ceramică pare limitată. În realitate, Parisul, capitala europeană a culturii, găzduieşte evenimente în domeniu, de mare anvergură. Între anii 1895 şi 1914, progresele industriei ceramice sunt etalate în patru saloane anuale: Salon de La Société des Artistes Français, La Société des Artistes Décorateurs, La Société Nationale des Beaux-Arts şi Le Salon d’Automne, în timp ce galeriile Georges Petit, Drouet şi Manzi-Joyart găzduiesc expoziţii temporare de ceramică. Asemenea majorităţii artelor decorative, ceramica traversează totuşi o perioadă de schimbări majore. Prima reacţie contra vechilor tipare o reprezintă îndepărtarea de motivele şi formele predilecte ale stilului Louis-Philippe, gest salutat în cadrul expoziţiei-manifest, organizată în anul 1897 şi intitulată Expoziţia ceramicii de la Champs-de-Mars. Desprinderea celor trei fabrici de ceramică de la Vallauris, conduse de familia Massier, de tiparele consacrate se face lent şi inegal. Pentru Clément, rutina cotidiană a atelierului părintesc devine încet, încet apăsătoare.
Cel mai reacţionar dintre membrii familiei, cel mai însetat de inovaţie, Clément renunţă la vechii colaboratori şi se avântă pe cont propriu într-o aventură artistică ce avea să-l poarte pe culmile consacrării. În anul 1883, Clément Massier pune bazele propriului său atelier, în localitatea Golfe-Juan, la intersecţia celor două oraşe-far ale loisir-ului lumii bune, Nisa şi Cannes, situate nu departe de Monaco, principatul marilor pariuri. Primul gest de frondă faţă de trecut a fost renunţarea la ceramica de serie. Ghidat cu pricepere de către Gaetano Gandolfi, Clément Massier abordează noi tehnici şi se perfecţionează în utilizarea emailurilor, dezvoltând o producţie de mare rafinament, în care se întrezăresc mugurii noului stil. Pentru Clément Massier, piesele sale trebuie să îngemăneze în ele frumuseţea fără seamăn a peisajului mediteranean şi exploziile florale ale Provensei. Artistul îşi seduce clientela prin strălucirea glazurilor irizate, cu reflexe metalice, în care se regăseşte întreaga paletă a spectrului. Colaborarea cu Gaetano îi deschide porţile unei lumi paradisiace, ale cărei splendori ştie să le valorifice pe deplin.
Membrii atelierului Clément Massier, 1902-1903.
Clément Massier nu a fost doar un creator de talent, care a excelat în domeniul său, ci şi un antreprenor de mare versatilitate. Conştient de progresele tehnice şi de noile tendinţe ale societăţii occidentale, Clément Massier îşi gestionează cu mare pricepere afacerea. Situat strategic, în apropiere de calea ferată, atelierul Clément Massier cucereşte pieţe de desfacere tot mai vaste. Beneficiarul unei clientele bogate, provenită din rândurile aristocraţiei sau a burgheziei înstărite, Clément Massier îşi vede în curând răsplătite strădaniile. El pune în mişcare o adevărată reţea comercială europeană, ca urmare a publicării detaliate a pieselor în cataloage elaborate sub directa sa coordonare. Veritabil antreprenor, inaugurează sucursale ale atelierului la Paris şi în câteva oraşe germane. La scurt timp de la lansarea firmei, în anul 1887, vine şi primul moment de recunoaştere: Casa regală britanică îi conferă onorantul titlu de furnizor regal. Doi ani mai târziu, după experimente elaborate şi căutări asidue, Clément Massier este mai decis ca niciodată să cucerească lumea. În anul 1889, participă pentru prima oară la o expoziţie de anvergură şi câştigă medalia de aur cu piese de inspiraţie hispano-maură. Cheia succesului său imediat rezida în talentul comercial, dar mai ales în setea de perfecţiune.
Clément Massier se înconjoară de o pleiadă de personalităţi, provenite din domenii diverse, a căror măiestrie contribuie la ridicarea nivelului artistic al faianţelor Massier. Cei mai străluciţi colaboratori sunt sculptorul scoţian Alexandre Munroe, ceramistul Félix Optat Milet, format în atelierul Sèvres, sculptorul James Vilbert şi pictorul Jules Scalbert. Între anii 1887 şi 1895, Lucien Lévy-Dhurmer ocupă funcţia de director artistic al atelierului şi amprenta sa asupra creaţiei este majoră. Artist plurivalent, Lucien Lévy-Dhurmer (1865–1953), cea mai importantă achiziţie a atelierului, şi-a manifestat talentul în diverse domenii, de la pictură şi gravură la design interior şi mobilier. Creatorul unei picturi simboliste rafinate, s-a remarcat în tehnica pastelului, uzând de un cromatism rafinat, cu accente dramatice. În anul 1892, Lévy-Dhurmer semnează primele sale piese de ceramică de la Golfe-Juan. Fascinat de lumea islamică, ale cărei vagi ecouri se resimţeau încă în folclorul local, derivat din vechea poezie provensală, de sorginte arabă, Lévy–Dhurmer creează o paletă largă de forme şi decoruri de inspiraţie arabă, dar şi piese de imitaţie persană sasanidă. Vasele sale de faianţă, acoperite de glazură irizată turcoaz, după modelul vaselor persane fac deliciul colecţionarilor de artă şi a cumpărătorilor înstăriţi. El se înscrie astfel într-un amplu curent artistic îndreptat către valorile artei orientale sau exprem-orientale. După 1896, anul în care artistul consideră încheiată ucenicia sa în atelierul lui Clément Massier, ideile sale sunt dezvoltate de către maestru, care le aplică noilor forme fluide şi dinamice ale stilului Art Nouveau.
Dotat cu un deosebit simţ al culorii, el optează pentru combinaţii insolite de verde-violet-oranj sau albastru intens-roşu purpuriu, recurgând adeseori la monocromie sau la nuanţare. Decorurile sale, inspirate din lumea vegetală rămân tributare picturii simboliste şi Art Nouveau-ului. Stilizate, fără a neglija detaliile esenţiale, prinse într-un vârteş de linii şerpuitoare, dinamice, care învăluie formele într-o reţea organică de tulpini, vrejuri şi petale, vasele lui Clément Massier respiră eleganţă şi vitalitate. Accentele decorative de mare fineţe, cromatica pastelată sau dramatică, cu mare putere de sugestie vizuală, le transformă în capodopere ale genului.
Opera lui Clément Massier se caracterizează prin varietate stilistică şi decorativă. Artistul stăpâneşte în aceeaşi măsură limbajul stilurilor, ca şi repertoriul decorativ. De-a lungul timpului a creat piese grefate pe forme neoclasice, renascentiste şi Art Nouveau, marcate uneori de eclectism, vasele Golfe-Juan domină o piaţă din ce în ce mai competitivă. Către mijlocul secolului al XX-lea, motivele stilistice tind treptat să se simplifice, iar formele sunt reduse la esenţă. După 1905, creaţia lui Clément Massier, ajunsă la maturitate artistică, se reorientează către ceramica culinară de lux, către articole utilitare (scrumiere, casete pentru ace de păr) şi produse de arhitectură, precum ţigla artistică. În anul 1917, în plin război mondial, maestrul se stinge din viaţă, lăsând în urma sa o afacere înfloritoare, care avea să dureze până în anul 1990. Astăzi, în fostul atelier devenit muzeu sunt găzduite expoziţii dedicate ceramicii Massier, dar şi expoziţii de pictură, grafică şi desen.
În colecţia de ceramică a Muzeului Naţional Peleş se păstrează vaza Art Nouveau din faianţă, modelată la roată şi decorată cu motive stilizate, flori de fucsia, care-i acoperă uniform corpul, asemenea unui covor vegetal. Poziţionarea neconvenţională a anselor mărunte drepte de o parte şi de alta a piesei, aproape de bază, în grupaje asimetrice de una şi patru anse şi a altor trei, aproape de gură, conferă piesei caracter de modernitate. Desenul delicat, executat manual cu tuşe fine de email, peste glazura metalizată roşu cărămiziu în degradé, lasă la vedere modelul. Colorat în nuanţe de cărămiziu cu accente violet şi siclam, decorul floral valorifică forma elegantă a piesei, inspirată de vechile vase de farmacie Albarello. Cu adevărat regală, ceramica Massier este imitată pe scară largă de o serie de ceramişti ai epocii, precum Zsolnay–Pecs, din Ungaria şi Samuel Weller, din SUA. Contemporan cu creatori celebri, precum Ernest Chaplet, inventatorul tehnicii impasto, Émile Müller, cel care a pus bazele gresiei care îi poartă numele şi Émile Decoeur, cu piese inspirate de celadoanele extrem-orientale, Clément Massier a ştiut să găsească nota justă şi originală în marea simfonie a artei ceramice franceze din zorii veacului al XX-lea.
Macrina Oproiu,
muzeograf
