Arta plastică contemporană românească
Andrei Bălan
ARCUB Lipscani, București
23 decembrie 2018
”Un conținut minunat, tainic și revelat, atrage după sine o
formă minunată, tainică și revelată” (Nichita Stănescu)
Andrei Bălan provoacă vizualul cu o dublă perspectivă asupra
volumului și a spațiului. Totul se întâmplă în cadrul unei expoziții organizate,
în perioada 23 noiembrie – 5 decembrie.
De la desen la volum, de la discurs la fapt, de la intenție
la postură, autorul pieselor inventariate în expoziția anunțată poate fi
recunoscut ușor ca un încăpățânat contemporan cu o reală dispoziție de
recuperare volumetrică a vechilor note de subsol a închipuitelor școli de
pictură bisericească de secol X-XII.
Expoziția a fost gândită atât ca prilej de a privi un
nemaivăzut care se dă în mod tainic și revelat vederii, cât și ca prilej al
unor evenimente complementare:
• Vineri,
23 noiembrie, ora 19:00: Vernisaj. Participă Andrei Găitănaru, publicist și
cercetător, și drd. Andrei Mușat. Soundscape: Andrei Bălan;
• Joi, 29
noiembrie, ora 19:00: Conferință: Eclezia și arta polarizată. Note despre
interval Drd. Andrei Mușat;
• Vineri,
30 noiembrie, ora 20:00: Concert Torșan-Bălan, cu Andrei Bălan, chitară și
percuție, și Călin Torșan, instrumente de suflat;
• 1
decembrie 2018, ora 20:00: Seară de poezie Cuvinte care ne unesc. Lectură
Theodor Dumbravă, Soundscape Andrei Bălan;
• Joi, 4
decembrie, 19:00: Conferință Martori și Martiri, Andrei Găitănaru, publicist
și cercetător studii patristice;
• Vineri, 5
decembrie, ora 19:00: Finisaj - Proecții de Dan Adrian Ionescu, Soundscape
Andrei Bălan
Absolvent de Arhitectură și Arte Plastice, profund
impresionat de lecția maestrului Sorin Dumitrescu, de opera lui Vasile Gorduz
și de arhitectura spațiului bizantin, Andrei Bălan propune o expoziție în care
reconsideră starea spațiului eclezial. Deși fetișizat excesiv, termenul
”tradiție” are o rezonanță modernă pentru stilul artistului recomandat, ce
răspunde cu nesaț arhivistic exercițiilor de artă postmodernă.
Arta lui Andrei Bălan este replică. ”Replică” în dublul ei
sens. Pe de-o parte, este un răspuns alternativ la trendurile actuale. Pe de
alta, reia conținuturi vechi, minunate, tainice, revelate pentru a înainta pe
simeză cu forme nou-vechi, minunate, tainice și revelate. Fascinat de
mimetismul arhaic în forma lui de studiu după natură, de sintezele iconice
medievale, de formule antice epurate de artificii estetice, sculptorul
abordează problematica metamodelului, apropierea și depărtarea de model în sens
giacomettian, urmându-l pe Nicolae Brâncuși sau Henry Moore, Marino Marini prin
lupa simplificată a icoanei bizantine.
Reflexivitatea criptată în morfologiile ”Anahoreților” pe
care Andrei Bălan i-a prins în ipsos-rășină și auto-reflexivitatea inteligibilă
în seria autoportretelor expresioniste explică profilul sculptorului ca unul
permanent racordat la tensiunea dintre libertinaj, artificial, individ, pe de o
parte, și canon, esențial, comuniune, pe de altă parte.