De pe scenele teatrului românesc de-odinioară
Opera Română
Broșură-program. Tiraj: 4 000 de exemplare. Premieră: 25 aprilie 1968.
Program de sală din seara premierei.
vineri, 31 ianuarie 2020
Pe simezele năsăudene - Nimic fără Dumnezeu
Arta plastică contemporană românească
Ioan Radu Nistor, Lucian Bichigean
Muzeul Grăniceresc Năsăudean, Năsăud
4 februarie 2020
Epoca întunecării
Lansare de carte
Catherine Nixey
Librăria Humanitas, Cișmigiu, București
4 februarie 2020
Soprană și cadru didactic...
De pe scenele teatrului românesc de-odinioară
Maria Slătinaru-Nistor
La împlinirea a opt decenii de viață, 25 mai 2018.
Consemnare publicată în Scena Lirică, Nr. 5. 1986.
Caiet editat de Opera Română.
Program de sală, Opera Română, București. 10 decembrie 1987.
Reclama de pe pagina a IV-a.
Exponatului lunii februarie
Muzeul Județean Teleorman
Alexandria
1 - 29 februarie 2020
Muzeul Judeţean Teleorman, instituţie de cultură aflată în
subordinea Consiliului Judeţean Teleorman, vă invită luni, 3 februarie a.c.,
ora 11:00, la deschiderea Exponatului Lunii Februarie.
Pentru perioada 1 – 29 februarie 2020, Muzeul Judeţean
Teleorman propune publicului vizitator un obiect ce face parte din patrimoniul
etnografic al instituției noastre, colecţia textile. Este vorba de un "Cojoc
încrețit” sau "cojoc învăluit”.
"Cojocul încrețit” sau "cojocul învăluit” este o piesă de
port popular femeiesc de sărbătoare, purtată în trecut în anotimpul rece în
zona Teleormanului sau a Romanațiului de către persoanele înstărite.
Această piesă a fost achiziționată de Muzeul Județean
Teleorman în anul 1979 din comuna Seaca, satul Năvodari. Era cunoscută de localnici
sub denumirea de "cojoc de Piatra”, după denumirea localității în care a fost
confecționată de către meșteri cojocari.
Cojocul este confecționat din blană de oaie, cu mâneca
prinsă direct de umăr iar lărgimea poalelor este dată de numeroșii clini trapezoidali.
Piesa face parte din categoria cojoacelor lungi, desfăcute în față. Piepții se
încheie cu bumbi și bride din piele. Pe piepți, la guler și manșete sunt
aplicate bucăți de blană neagră, măruntă și lucioasă, provenind de la o rasă
superioară de oi.
Ornamentul acestei piese este bogat, pe lângă fâșiile de
meșină aplicate fiind realizate și broderii pe piele cu lână sau "ihră”. Peste
cusăturile de unire a foilor de piele sunt aplicate fâșii de meșină
("tasmanale”) decorate care au un rol ornamental. Decorul, cusut după desen,
este dispus pe piepți, pe spate, la manșete și pe cordonul din talie.
Compoziția ornamentală este florală stilizată – flori cu frunze și rozete.
Tehnica ornamentației este broderia artistică executată după desen. Punctul de
cusătură este cel "peste fire” sau "pășituri”, alături de alte puncte specifice
cusăturii pe piele cum ar fi cusătura cu șuvițe de meșină de pe poalele
cojocului. Cromatica este reprezentată de culori vii, policromia constituind
una dintre calitățile principale ale cojocului împodobit. Astfel pe fondul alb
al pieii argăsite sunt prezente cusături cu lână grena, verde, ciclamen,
galben, maro, roz, culori cu care sunt realizate și celelalte piese ale
costumului popular cum ar fi boscelele sau vâlnicele. De aceea, putem spune că
între cojoacele de acest fel și restul costumului popular este un acord
cromatic perfect.
Cojoace de acest gen lungi cu număr mare de clini s-au
purtat pe Câmpia Dunării, în Teleorman și Romanați. Cojoacele lungi , simple cu
croiala dreaptă și largă ce au servit necesităților practice, la ger, s-au
purtat pe întreg teritoriul țării.
Considerate piese de mare valoare, care se purtau mai ales
în zilele de sărbătoare, cojoacele sunt menționate în foile de zestre în
secolele al XIX-lea și al XX-lea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)