Radu Lupescu
Muzeul Castelul Corvinilor, Hunedoara
14 februarie 2018
Primăria Hunedoara, Muzeul Castelul Corvinilor și Muzeul
de Arheologie, Istorie si Etnografie Hunedoara vă invită miercuri, 14
februarie 2018, de la ora 12:00, în Sufrageria Bethlen, la evenimentele
prilejuite de împlinirea a 560 de ani de la înscăunarea lui Matia Corvin pe
tronul Ungariei (14 februarie 1459) și 575 de ani de la nașterea sa (23
februarie 1443).
Evenimentele vor fi marcate printr-o prelegere susținută de
conf. univ. dr. Radu Lupescu, dar și prin dezvelirea unui portret al marelui
rege. Totul se va desfășura în prezența autorităților locale, a unor cadre
universitare, a profesorilor și elevilor din școlile hunedorene.
În acest an se împlinesc 560 de ani de la înscăunarea lui
Matia Corvin pe tronul Ungariei (14 februarie 1459) și 575 de ani de la nașterea
sa (23 februarie 1443).
O precizare referitoare la numele corect al marelui rege
este importantă. Adesea, Matia este numit în mod greșit "Matei", o
eroare destul de frecventă atât în istoriografia română, cât și în formulările
cotidiene. Fiul lui Ioan de Hunedoara purta, în realitate, numele apostolului
Matia, și nu pe acela al evanghelistului Matei. Cele două nume sunt distincte
atât în limba latină (Matthias, respectiv Mattheus) cât și în mai toate limbile
europene actuale.
Născut la 23 februarie 1443 la Cluj, în casa unui anume
Iacob Mehffi, Matia Corvin a devenit unul dintre cei mai importanți regi ai
Europei. Ascensiunea spre regalitate a fost una aventuroasă: copil în vârstă de
14 ani ținut la Praga prizonier, a fost propulsat de mama sa, Elisabeta
Szilágyi (văduva lui Ioan de Hunedoara) și unchiul său Mihail Szilágyi pe
tronul regatului Ungariei, rămas vacant la moartea regelui Ladislau al V-lea
Postumul.
Matia a fost ales rege de către consiliul nobililor
regatului la data de 24 ianuarie 1458, iar în ziua de 14 februarie a fost
înscăunat, fără a fi încoronat cu coroana Sfântului Ștefan, aflată în custodie
la Frederic al III-lea de Habsburg (de la care, în urma unor tratative
diplomatice intense, Matia Corvin o recuperează abia în 1462-1463).
"Începând de atunci şi până la moarte, nu a mai lăsat din
mâini guvernarea ţării. A acţionat cu aceeaşi fermitate, rapiditate şi
determinare, atât acasă, cât şi în politica externă. Numai datorită acestor
însuşiri a reuşit ca regatul său, care, de la moartea lui Sigismund, trecea
dintr-o criză în alta, să devină în câţiva ani, din nou, o mare putere a
Europei Centrale.” (Pál Engel, Regatul Sfântului Ştefan. Istoria Ungariei
medievale 895-1526, trad. Aurora Moga, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2006, p.
320).