Muzeul Municipal Dej
2 - 30 noiembrie 2015
În perioada 2-30 noiembrie 2015, Muzeul Municipal Dej
organizează pentru public Exponatul lunii noiembrie: Lăzi de breaslă, simboluri
și unelte ale meșterilor dejeni.
Expoziția cuprinde lăzi de breaslă,
convocatoare ale breslelor cizmarilor, olarilor și lăcătușilor, sigilii,
steaguri de breaslă, diverse unelte ale meșterilor, precum și foto-copii după
privilegii primite de breslele din Dej.
Simbolurile breslelor erau reprezentate de ladă, tablă de
convocare, sigiliul și mai târziu steagul. Lada era primul obiect pe care o
breaslă îl achiziţiona. În aceasta se păstra diploma (privilegiul),
contractele, fondurile bănești ale asociației și alte documente. Lăzile erau
confecționate din lemn sau metal, având formă dreptunghiulară și dimensiuni
diferite. Lada se deschidea în mod solemn la adunările generale ale breslei și
rămânea așa pe toată durata ședinţei. Banii lichizi erau depuşi în lada breslei
alături de documentele importante. Aceasta avea de obicei două lacăte cu două
chei diferite, fiecare dintre ele fiind încredinţată unuia dintre staroşti.
Lada era iniţial păstrată în casa starostelui, dar mai târziu, când breslele au
dispus de case proprii, aceasta ocupa un loc de cinste în una din camere, având
aproape o valoare mistică, în faţa ei depunând jurământul staroştii breslei.
Tabla de convocare sau convocatorul breslei, un alt simbol
important al breslelor, era păstrată întotdeauna în casa breslei fiind scoasă
numai atunci când se ţineau ședinţe ordinare sau extraordinare. De regulă
acestea erau din lemn, însă în secolul al XIX-lea apar și cele fabricate din
metal. Sigiliile aveau imprimate însemnele breslei respective și erau
confecţionate din metal, pentru a fi aplicate pe ceara moale. Toate actele
emise de breaslă trebuiau să fie întărite prin aplicarea sigiliului.
Statutul breslei avea şi o componentă religioasă. Breasla
avea propriul ei altar, pe care era datoare să-l alimenteze cu lumânări şi
obiecte decorative de cult. Membrii breslei erau obligaţi să participe la
ceremoniile religioase îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, având un loc bine
stabilit în biserică, iar la procesiuni trebuiau să poarte steagul breslei, pe
care era cusută stema proprie.
În oraş breslele aveau funcţii sociale, politice, militare,
economice şi religioase, cerute de organizarea societăţii medievale. Ele
constituiau o importantă rezervă economică, fiind surse de venituri pentru
oraşe (taxe, vămi, mărfuri confiscate, donaţii), de exemplu în anul 1532
breasla măcelarilor trebuia să plătească opt florini de aur şi ceară, pentru
oficierea slujbelor la parohia romano-catolică din Dej.
Străzile din Dej, menţionate între anii 1400-1578, purtau
numele breslaşilor ceea ce arată importanţa lor în viaţa şi economia urbană:
Uliţa Brutarilor, Uliţa Pescarilor, Uliţa Cizmarilor, Uliţa Căruţaşilor, Uliţa
Morii. În privinţa locuirii meşterilor în oraş, aceştia respectau în mare,
regulile medievale de aşezare pe străzi. Astfel, cizmarii locuiau în partea
nord-vestică a cartierului Mulatău, iar olarii şi pieptănarii în partea de
sud-vest. Tăbăcarii erau concentraţi în valea pârâului Salca, pe strada Valea
Codorului, zonă în care se găseau gropi cu apă sărată, pe care o foloseau la
argăsit şi tăbăcit.
Încă din evul mediu, toate breslele din oraş se bucurau de
statutul de nobilitate adică erau deţinătoare a unor privilegii regale. În
secolele XVIII-XIX cu excepţia câtorva proprietari de pământ şi mici burghezi,
majoritatea locuitorilor oraşului Dej erau meşteşugari şi comercianţi grupaţi
în bresle. Un număr mare de meşteşugari făceau parte din breasla cojocarilor,
croitorilor, olarilor, măcelarilor, pantofarilor, pieptănarilor, tâmplarilor,
lăcătuşilor, fierarilor, tinichigeriilor, dulgherilor, rotarilor, căruţașilor,
funarilor, şelarilor, şi lustruitorilor de trăsură. Mai puţin în oraș erau:
perierii, cuţitarii, pălărierii, geamgii, săpunari, aşa-numiţii ,"turnători” de
lumânări, ceasornicarii, arămarii și bijutierii.
Toți acești meșteșugari cuprinși într-una din breslele
amintite au contribuit la dezvoltarea orașului Dej în Evul Mediu și în Epoca
Modernă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu