joi, 18 octombrie 2012

Pro Boholt



Arta plastica contemporana romaneasca


Teatrul Dramatic Fani Tardini, Galati


7 octombrie 2012



Expoziţia „Pro Boholţ”, la Teatrul Dramatic / Vasile Joantă - un Mecena al zilelor noastre

    Boholţ este un sat din Ţara Făgăraşului, care aparţine de comuna Beclean, judeţul Braşov. Este o localitate ce datează dinainte de secolul al XIII-lea, atestată documentar în 1317. Din vatra acestei aşezări s-au ridicat de-a lungul anilor nenumăraţi intelectuali, dintre care mulţi profesori, preoţi, medici, ingineri, economişti, jurişti. Este şi locul de naştere al Î.P.S. Serafim Joantă, Arhiepiscop de Berlin, Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania şi Europa Centrală şi de Nord. 
    De aici a pornit pe drumul vieţii şi inginerul Vasile Joantă, rudă cu înaltul ierarh, stabilit de mai mulţi ani în Galaţi, fiind director general al Fabricii de bere Martens S.A. Domnia sa, un iubitor împătimit al artelor frumoase, a luat în această vară iniţiativa de a organiza în casa părintească din Boholţ o tabără de creaţie, gândind ca în viitor să întemeieze un muzeu în localitatea natală. 
    Primii care i-au răspuns invitaţiei au fost plasticienii gălăţeni Teodor Vişan, Liviu Adrian Sandu şi Raul Popa, cărora li s-au alăturat bucureştenii Tudor Meiloiu, Marilena Măntescu Isac, Gavril Moceanu, Alexandru Măntescu Isac, bistriţean-năsăudeanul Lucian Bichigean şi ploieşteanul Dragoş Minculescu. O echipă de şapte pictori şi doi sculptori, care au avut la dispoziţie în cursul lunii august, în casa părintească a domnului Vasile Joantă, toate înlesnirile pentru documentare şi pentru realizarea unui prim lot de lucrări pentru viitorul muzeu din Boholţ. 
    Cu tablourile create, acesta a organizat în luna septembrie o expoziţie în cadrul Fundaţiei Culturale Negru Vodă din Făgăraş, iar în prezent a oferit-o şi gălăţenilor, fiind găzduită în foaierul Teatrului Dramatic Fani Tardini (vernisaj, 7 octombrie)
    Este o manifestare de ţinută, în care putem admira deocamdată doar rodul muncii celor şapte pictori, lucrări în care ei înfăţişează privelişti, oameni, monumente istorice şi locuri din Ţara Făgăraşului. Aşa cum era şi firesc, centrul de interes l-a constituit satul Bohonţ, localitatea despre care monografistul aşezării, Aurel Dragoş, scria că este "un sat al tradiţiei, statorniciei şi speranţei”.
   Teodor Vişan, în cele şapte lucrări realizate în tabără, a reţinut imagini panoramice ale Bohonţului şi oraşului Făgăraş, secvenţe cu drumuri, case, biserici, dar şi scene cu femei îmbrăcate în vestimentaţia populară specifică zonei. Peisajele sale transcriu privelişti desfăşurate pe mari întinderi spaţiale, cu un joc echilibrat de planuri, se observă interesul artistului pentru redarea culorii locale, natura este tonică şi respiră prin toate elementele în lumina estivală binefăcătoare. Colorile de acrilic sunt vii şi strălucitoare (Boholţ – panoramic, Oraşul Făgăraş, Boholţ, Peisaj din Boholţ, Peisaj cu biserică). Personajele din compoziţia Femei din Boholţ sunt frumoase la chip şi la suflet, poartă cu mândrie costumele populare, iar privirea lor emană robusteţe psihică, optimism şi dragoste de viaţă. Florile de câmp le-aş asemui chipului acestor femei, fiindcă sunt la fel de frumoase, delicate şi proaspete. 
    Bistriţean-năsăudeanul Lucian Bichigean se opreşte asupra unor grupuri de case, văzute din perspectivă mai mult frontală, urmărind să pună în evidenţă specificul arhitectural al acestora, materialitatea şi patina zidurilor şi acoperişurilor (Casă în soare, Casă părăsită, Boholţ, Case vechi la Boholţ)
    Acelaşi lucru îl observăm şi la Marinela Măntescu Isac, numai că ea aşează culoarea mai ezitant şi difuz (Vara la Boholţ, Boholţ). Lumina solară descompune contururile obiectelor. Această artistă este şi semnatara unei schiţe de portret al organizatorului taberei, dl. Vasile Joantă, înfăţişat modest,calm, tăcut şi discret, aşa cum de altfel este în realitate, precum şi a două tablouri axate pe tema motivului floral (Flori în fereastră, Floarea-soarelui), fermecătoare prin poezia ce se revarsă din cadrul patrulaterelor pictate. 
    O discreţie cromatică întâlnim şi la ploieşteanul Dragoş Minculescu, desenator riguros şi bun organizator al compoziţiei în spaţiul plastic (Boholţ I, II şi III)
    Bucureşteanul Gavril Moceanu a pictat imaginea Cetăţii Făgăraşului, impunător ansamblu medieval, care astăzi găzduieşte Muzeul Ţării Făgăraşului şi Biblioteca Municipală, ca şi pe cea a Bisericii ortodoxe din Boholţ (Cetatea Făgăraşului, Biserica din Boholţ). Ambele lucrări sunt monumentale şi realizate cu o pastă consistentă. Cele două ctitorii sunt văzute fiecare dintr-un interior prin intermediul ferestrelor, pe pervazul cărora sunt aşezate fructe şi recipiente din lut. Lucrările sunt astfel un fel de natură statică-peisaj. În timp ce fereastra prin care se vede biserica satului şi albastrul cerului are partea superioară sub forma uni arc în plin cintru, iar pe extremităţi sunt pictaţi sfinţi în medalion şi motive decorative, cea din tabloul Cetatea Făgăraşului este rectangulară şi mai mare, fapt ce dă posibilitatea surprinderii unei porţiuni mai mari a edificiului şi a turnurilor sale.
   Aflat pentru prima oară într-o tabără de creaţie, tânărul pictor gălăţean Raul Popa face dovada unui excelent portretist, aşa cum ni s-a relevat de fapt în prima sa expoziţie personală de la începutul acestui an, deschisă la Muzeul de Artă Vizuală. Fată din Boholţ şi Octavian sunt admirabile prin precizia desenului şi expresivitatea figurilor celor două personaje, iar Bucura, bătrână din Boholt reuşeşte să exprime suferinţa imprimată pe trupul unei femei aflată la o vârstă centenară. Bătrâna, împovărată de ani şi de greutăţile vieţii, este imortalizată într-un peisaj auster, în faţa unei locuinţe care nu exprimă decât sărăcie. 
    Lucrările maestrului Tudor Meiloiu sunt de o cu totul altă factură. Dacă artiştii la care ne-am referit au adoptat o viziune realistă, realizându-şi lucrările în spiritul picturii impresioniste şi postimpresioniste, Tudor Meiloiu apelează la metaforă şi simbol, la un decorativism liric de substanţă (Lacrimi la troiţă, Simetrie I şi II). Desenul său este sintetic, iar culorile sunt armonizate în tonuri potolite, sensibile, echivalente cu rafinamentul.
  În încheierea acestor rânduri, am vrea să mai subliniem un fapt. Dl. Vasile Joantă, în cuvântul său din modestul pliant ce însoţeşte expoziţia, îşi exprimă credinţa că satul natal, care în 2017  împlineşte 700 de ani de existenţă atestată documentar, va dăinui veşnic în timp şi face un călduros apel la toţi fiii şi fiicele aşezării, de pe oriunde s-or afla, să-şi unească eforturile pentru a pregăti aşa cum se cuvine această sărbătoare, ca şi aniversarea în 2015 a 250 de ani de existenţă a şcolii din sat. Textual, scrie: "Cum aş fi putut face acest apel credibil altfel decât apelând la un număr de artişti pentru a eterniza în imagini crâmpeie de sat, frumuseţi pe lângă care noi boholţenii trecem fără să le observăm şi care nădăjduiesc să constituie începutul unei pinacoteci a satului Boholţ”. 
    Prima ediţie a taberei din vara acestui an nu va fi şi ultima, ea va continua şi-n anii următori, poate chiar cu mai multă îndrăzneală, fiindcă dl. Joantă este hotărât ca pe măsura posibilităţilor sale materiale să-i sprijine pe artiştii plastici în demersul creaţiei lor, investind în realizarea unui obiectiv cultural semnificativ pentru comunitatea din care a plecat şi în mijlocul căreia se reîntoarce de fiecare dată cu dragoste, respect şi preţuire. Noi nu putem decât să-i dorim deplin succes în materializarea nobilului său vis ! (Corneliu Stoica)

***Preluare dupa galateni.net

V.J. 4. Gavril Moceanu, Biserica din Boholt.jpg



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu