Arta plastica contemporana romaneasca
Crenguta Corina Macarie, Simona Pascale,
Rodica Gherghinoiu, Monica Turcu
Teatrul Muzical N. Leonard, Galati
12 octombrie 2012
Patru
proaspete absolvente ale Facultăţii de Arte Plastice, Decorative şi Design din
cadrul Universităţii Dunărea de Jos şi-au reunit cele mai recente lucrări
într-o expoziţie intitulată Jurnal pictural, girată de Muzeul de Artă Vizuală
şi găzduită, începând din 12 octombrie a.c., în foaierul Teatrului Muzical N.
Leonard (curator, pictorul-muzeograf Gheorghe Andreescu). Ele se numesc:
Crenguţa Corina Macarie, Simona Pascale, Rodica Gherghinoiu şi Monica Turcu.
Desigur, pentru cei care urmăresc fenomenul plastic gălăţean, acestea nu sunt
nume necunoscute, întrucât au mai apărut expoziţii fie individuale, fie
colective, organizate de facultatea menţionată, Muzeul de Artă Vizuală sau
Filiala Galaţi a U.A.P.R. Expoziţia lor, deşi fiecare îşi are individualitatea
sa, este unitară şi arată că toate cele patru artiste se află pe un drum bun al
evoluţiei postuniversitare, dovadă prezenţa lor în unele manifestări cu
caracter naţional şi internaţional, ca şi recentele premii obţinute în cadrul
acestora.
Astfel, Monica Turcu a fost distinsă cu un premiu la Concursul de
pictură realizată ad-hoc Câmpina 24 h şi Marele Premiu la Bienala de la
Verona (Italia), Simona Pascale a fost onorată cu Premiul pentru pictură şi
pentru grafică la Lucerna (Elveţia), iar Crenguţei Macarie i s-a conferit
Premiul pentru pictură la Bienala Artelor Ion Andreescu de la Buzău.
Recunoaştere valorii creaţiei lor pe plan naţional şi internaţional este
îmbucurătoare, iar participarea acestora, ca şi a altora la manifestările
locale aduce un suflu nou, adaugă sânge proaspăt pentru propulsarea artei
gălăţene.
Aşa cum a
dovedit şi cu alte prilejuri, Crenguţa Corina Macarie este preocupată în
lucrările ei îndeosebi de figura umană şi de raporturile omului cu semenii şi
cu societatea în care trăieşte. În centrul tablourilor expuse se află clovnul,
personaj des întâlnit în pictura românească şi în cea universală, aflat la
confluenţa realului cu fantasticul, exponent al unor sentimente contradictorii.
În spatele aparenţei sale hazlii, a măştii şi a vestimentaţiei strălucitoare,
se pot ascunde de cele mai multe ori drame şi tristeţi sfâşietoare, nelinişti
care macină interior. Clovnii din pânzele Crenguţei Macarie sunt înfăţişaţi şi
ei în ipostaze diferite: trăind momente de tensiune sau de relaxare, cufundaţi
în gânduri după ieşirea din scenă, alături de instrumentul pe care l-a folosit
în timpul spectacolului, pregătindu-se pentru întâlnirea cu publicul. Artista
fragmentează compoziţia ansamblurilor, pensulaţiile sunt largi şi spontane,
fundalurile fac un tot unitar cu elementele care formează substanţa
tablourilor. Ea a preluat din tehnica reprezentanţilor "action painting”-ului
gestica largă, mişcarea energică şi dinamică a pensulei şi spatulei atunci când
aşterne materia picturală, pe care o aplică nu unei iconografii abstracte, ci
unui figurativ clar conturat, expresiv, modern, construit în spiritul unei
viyiuni bine individualizată. Desigur, în afară de clovni, în pânzele artistei
întâlnim şi alte personaje, masculine sau feminine, care evocă momente ce ţin
de un trecut păstrat ca o nestemată în memoria afectivă.
Clovn I
Clovn II
Simona
Pascale pendulează între figurativ şi abstract. La ea, tâlcurile elementului
uman, acolo unde acesta există, sunt înţelese la o lectură foarte atentă a
ţesăturii de tuşe şi pete de culoare. Unele compoziţii, cum este şi cea
intitulată Criza, sunt pornite chiar de la aspecte ale vieţii noastre
cotidiene, de la starea socială existentă la noi şi la alţii. Într-un alt
tablou, tânăra femeie ce poartă pe cap o pălărie cu boruri mari şi aşteaptă pe
o bancă, este surprinsă din spate, iar perspectiva care se desfăşoară înainte-i
stă sub semnul nebulozităţii. Un alt personaj feminin trăieşte în prezenţa
florilor amintiri care-i răscolesc sufletul. În compoziţiile pur abstracte,
Simona Pascale mizează pe forţa expresivă a materiei cromatice. Aici ea se
mişcă cu dezinvoltură, petele de culoare sunt armonioase, uneori mai stinse,
alteori mai explozive, aşezate în mase compacte. Faţă de colega sa Crenguţa
Macarie, ea aplică pasta cu mai multă consistenţă, tonurile dobândesc
sonorităţi muzicale.
Compozitie
Criza
Mult mai potolită în culoare este Rodica Gherghinoiu. Ea
utilizează o gamă de griuri care dau senzaţia de cântec abia şoptit. În schimb,
în picturile semnate de ea este mult mai vizibilă preocuparea pentru desen. O
linie, uneori sigură şi continuă, alteori ezitantă sau întreruptă, conduce la
figurarea unor personaje fie în compoziţii, fie în portrete. În unele tablouri,
artista pare a nu fi interesată atât de expresia chipului, cât mai ales de
surprindere unui gest sau a unei atitudini, a staticului sau a mişcării. Chiar
şi atunci când abordează portretul, chipul personajelor nu are suficientă
claritate, el rămâne învăluit într-o ţesătură ce-i
conferă un aer de mister.
Compozitie
Mai
apropiată de arta abstractă, Monica Turcu se distinge în această expoziţie mai
ales prin compoziţiile cu temă sacră. În acest sens, ea dezvoltă motivul
jertfei cristice sau recurge la simboluri statornicite în mitologia biblică
(potirul, pâinea, crucea etc.). Tablourile ei cu Iisus crucificat sunt pictate
într-o manieră modernă, îndepărtată de orice canon cerut de erminii. Spiritul
inventiv al artistei se observă în libertatea ce şi-o asumă în configurarea
unor imagini sfâşietoare, sumbre, care exprimă întreaga suferinţă a Celui
răstignit pe cruce, jertfa Mântuitorului pentru ispăşirea păcatelor lumii şi
pentru ca oamenii să dobândească viaţă veşnică. În felul cum artista reuşeşte
să evidenţieze jertfa cristică, se simit ecouri din gramaticile expresioniste
şi chiar influenţa profesorului său de la facultate, pictorul Liviu Nedelcu. În
alte tablouri axate pe tema sacrului, ea apelează la colaj sau aşează pe
suportul de pânză un strat de chit special, peste care intervine cu culoare, cu
înscrisuri din texte biblice, cu încrustaţii ce figurează obiecte şi semne
simbolice. Culoarea este de o mare sobrietate, predomină ocrul, pământul de
Siena şi griurile. Mai vioaie în tonuri şi predispusă spre un lirism mai
exuberant se manifestă în compoziţiile pur abstracte.
Compozitie I
Compozitie II
Aducând o
notă de inedit şi prospeţime în peisajul plasticii gălăţene, expoziţia celor
patru artiste, găzduită de foaierul Teatrului Muzical „=N. Leonard”=, este o
manifestare care ne îndreptăţeşte să credem că în oraşul nostru a început să se
simtă pulsul existenţei Facultăţii de Arte Plastice, Decorative şi Design,
înfiinţată ân toamna anului 2008, că munca dascălilor din această instituţie
(un merit cu totul deosebit îi revine pictorului Tudor Ioan) a început să dea
roade de folos artei contemporane româneşti şi beneficiarilor acesteia. Depinde
de absolvenţii ei cum vor aprofunda cele învăţate în timpul studenţiei şi de
felul cum îşi vor canaliza şi conduce talentul şi munca pentru a-şi defini
propria identitate. (Corneliu Stoica)
***excelenta corinca preluata de pe galateni.net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu