Clubul de lectura: Madrid in literatura

Diaspora romana

Madrid, Spania

31 octombrie 2015

***Federacion De Asociaciones Rumanas‎MADRID POR DENTRO: PERSONAJES E HISTORIAS DE LA CIUDAD A TRAVES DEL METRO

Dimitrie Berea. Rememorare 40

Personalitati locale

Muzeul de Arta Bacau

2 noiembrie 2015

     Complexul Muzeal Iulian Antonescu și Serviciul Public Judeţean pentru Promovarea Turismului şi Coordonarea Activităţii de Salvamont Bacău, vă invită să participați la simpozionul Dimitrie Berea. Rememorare 40, în cadrul primei ediții a proiectului Personalități locale.

     Evenimentul va avea loc luni, 2 noiembrie, ora 12:00, la Muzeul de Artă Bacău, str Nicolae Titulescu nr. 23,

coordonatori eveniment:

Busnea Romulus Dan
si

***Mihaela Băbuşanu

Luna in apa

Caligrafie japoneza

Rodica Frentiu

Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj - Napoca

4 - 22 noiembrie 2015

    Muzeul Etnografic al Transilvaniei, instituție publică de cultură aflată sub autoritatea Consiliului Județean Cluj, vă invită să participați marți, 3 noiembrie 2015, de la ora 18.00, la vernisajul expoziției RODICA FRENȚIU: LUNA ÎN APĂ - CALIGRAFIE JAPONEZĂ și la lansarea romanului Tânărul, de Mori Ogai, tradus din limba japoneză de Rodica Frențiu.

Invitați: Irina Petraș (președinta Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj)

Dan Breaz (critic și istoric de artă)

     Manifestarea este organizată cu ocazia Zilei Culturii Japoneze (3 noiembrie), sărbătoare națională în statul nipon din anul 1946.

    Expoziția va fi deschisă la sediul central al Muzeului Etnografic al Transilvaniei, str. Memorandumului nr. 21, în perioada 4 - 22 Noiembrie 2015.

    Conf. dr. Rodica Frenţiu este directorul Departamentului de limbi şi literaturi asiatice, Facultatea de Litere, Universitatea Babeş-Bolyai. A tradus texte importante ale literaturii japoneze, semnate de Mori Ogai şi Nagai Kafu. Stagiile de cercetare în Japonia au fost fructificate nu numai prin publicarea unor volume şi studii de specialitate dedicate semioticii culturale şi poeticii japoneze, ci şi prin iniţierea în arta caligrafiei. Fascinaţia pentru caligrafia japoneză s-a concretizat ulterior în expoziţii personale, la care se adaugă participarea la diverse saloane expoziţionale colective, în ţară şi în Japonia. Debutul pe simezele unui muzeu se datorează unei invitaţii la un forum internaţional, ocazie cu care organizatorii japonezi i-au expus nouă lucrări de caligrafie la Muzeul de Artă Hyogo din oraşul Kobe, în anul 2002.

    Expoziţia de caligrafie japoneză cu titlul Luna în apă, cuprinsă în agenda Muzeului Etnografic al Transilvaniei pentru anul 2015, continuă meditaţia artistei asupra a ceea ce estetica japoneză numeşte mono no aware sau frumuseţea lucrurilor simple şi efemere. După expoziţiile personale Imagini-cuvinte în mişcare. Caligrafia japoneză (Muzeul Naţional de Artă Cluj-Napoca, 2004), Caligrafia japoneză. Metamorfozele liniei (Muzeul de Artă Cluj-Napoca şi Muzeul Literaturii Române din Bucureşti, 2006), Închipuirile vântului (Muzeul de Artă Cluj-Napoca, 2008), Meditaţiile pensulei (Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti, 2012) şi Memoria clipei (Ambasada României din Tokyo, 2015), aprofundând calea caligrafiei, expoziţia propusă acum explorează cu ajutorul unui instrumentar destul de sărac (tuş negru, pensulă şi hârtie albă din orez), universul unei arte concomitent pictoriale şi verbale. Inspirată de Sărbătoarea lunii (Tsukimi), celebrată de arhipelagul japonez la începutul toamnei, sintagma "luna în apă” capătă în imaginarul extrem-oriental conotaţia de frumuseţea întristată a lumii care trece. Încărcată de simbolistica budismului ezoteric, "luna în apă” conduce înspre paradoxul tipic al logicii Zen, ce nu diferenţiază aparentele opoziţii şi contradicţii, încât realul devine i-real, iar irealul real. Potrivit interpretării Zen, doar luna în apă este adevărata lună, întrucât astrul ceresc poate fi cuprins de o singură picătură de apă, fără să altereze prin nimic forma apei. Este o simbioză perfectă a două substanţe ce s-au metamorfozat în „ceva” fără substanţă, fiecare valorificând caracteristicile celeilalte: apa redă strălucirea lunii, iar luna claritatea apei. Expoziţia Luna în apă încearcă să surprindă prin exerciţiul spiritual al caligrafiei tocmai emoţiile clipei date de reveriile universului, revelate de mişcarea unică a pensulei, în ritmul unei respirări...

• Aş dori să vă prezint o persoană care practică în România caligrafia japoneză. Ne-am cunoscut la Institutul de limbă japoneză Kansai al Fundaţiei Japonia, din Osaka. [...] În timp ce făceam cunoştinţă una cu cealaltă, când i-am mărturisit că urmez un curs de caligrafie, mi-a spus: "Vă rog să aşteptaţi puţin! ” şi a revenit cu o carte cu lucrări personale de caligrafie. Am fost extrem de surprinsă! Atingerea minunată a pensulei, curgerea liniei păreau, într-adevăr, ale unui japonez. Mă gândeam cum poate fi un străin atât de talentat! [...] I-am vorbit maestrului caligraf Nakajima despre întâlnirea cu Rodica, iar sensei mi-a făcut onoarea de a deveni îndrumătorul ei. Rodica, foarte bucuroasă, a exersat mult, mult. [...] Îţi vine să te închini în faţa pasiunii ei. Când îi văd dăruirea, şi eu, o fiinţă de pe acest pământ binecuvântat, nu pot să nu-mi spun: "Trebuie să perseverez şi eu!”. Sunt multe lucruri de urmat de la ea. Îmi doresc să merg înainte, pas cu pas, şi de acum încolo, chiar dacă poate înt-un ritm mai lent. Şi apoi, să mai ajung o dată în România, să mă întâlnesc cu Rodica şi să strângem relaţiile de prietenie prin intermediul caligrafiei. - Takako Kitamura (artist caligraf) [traducere din limba japoneză]

• Simţindu-şi frumoase şi intime afinităţi cu spiritualitatea care a izvorât pe acele meleaguri atât de depărtate de locurile ei natale, la extremitatea Soarelui Răsare, o lume de o atât de miraculoasă poezie, Rodica Frenţiu, cu osârdia entuziasmului tinereţii, dar şi cu gravitatea şi profunzimea cu care se apropie şi abordează întotdeauna problemele ce i se pun, s-a apucat să înveţe cu profesori japonezi pensulaţia aceasta mirifică. Virtuozitatea liniei flexibile, dansante, unic direcţionate şi aptă de a cuprinde întregul univers în ritmul său esenţial şi a-l exprima succint, a stat, de fapt, şi la baza stampelor ukiyo-e ale lui Hokusai, Utamaro, Hiroshige, care au declanşat în Franţa, la sfârşitul secolului al XIX-lea, "voga japonismului”, influenţând dezvoltarea picturii europene ulterioare. Rodica Frenţiu a înţeles, cu fineţe şi sensibilitate, importanţa nouă pentru Europa a unei revalorificări plastice a tuşei extrem-orientale, revitalizând modern potenţele spirituale ale unei tradiţii vechi şi prestigioase. Şi ca atare, Rodica Frenţiu ne prezintă acum rezultatul studiilor sale despre configurarea unui univers artistic proaspăt, încărcat de semnificaţii esenţiale, după un rafinament unic.

- Nina Stănculescu (critic de artă)

• Efuziunea sinceră a aspiraţiei de contopire a propriilor energii cu energiile cosmice, printr-o scriitură sensibilă, îmbogăţită cu încă o linie (arhitecturală), s-a concretizat într-o infinitate de imagini de o autentică individualiate. Realizate firesc, ca o respiraţie, în spiritul Zen al comuniunii desăvârşite cu natura, ca diagrame mişcătoare, de o pregnantă expresivitate, ale unei vieţi spirituale de o prodigioasă vitalitate, aceste caligrame, dedicate tuturor anotimpurilor sunt prezentate, printr-o selecţie semnificativă, în cea de a doua expoziţie personală (care se va deschide în acest an [2004] la Muzeul de Artă Cluj-Napoca şi la Muzeul Literaturii Române din Bucureşti), manifestare pe care Rodica Frenţiu o dedică memoriei maestrului său acad. Yasutomi Nishizuka. - Livia Drăgoi (critic de artă)

• Şi totuşi, dincolo de lipsa oricărui reper concret din orizontul nostru de reprezentare, caligrafia pe care o face Rodica Frenţiu transmite o tensine artistică, pe care cu o economie de mijloace uluitoare, doar cerneală neagră şi hârtie albă, reuşeşte să o stârnească chiar şi privitorului necunoscător al limbii japoneze. [...] Modularea sigură a liniei, în ritmul unei respirări demonstrează, în caligrafia pe care o face Rodica Frenţiu, că decuparea din spaţiu a unui fel de eternitate de dinaintea căderii universului în cuvinte este posibilă.

- Florina Ilis (scriitor)

***Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Lăzi de breaslă, simboluri și unelte ale meșterilor dejeni

Muzeul Municipal Dej

2 - 30 noiembrie 2015

   În perioada 2-30 noiembrie 2015, Muzeul Municipal Dej organizează pentru public Exponatul lunii noiembrie: Lăzi de breaslă, simboluri și unelte ale meșterilor dejeni. 

  Expoziția cuprinde lăzi de breaslă, convocatoare ale breslelor cizmarilor, olarilor și lăcătușilor, sigilii, steaguri de breaslă, diverse unelte ale meșterilor, precum și foto-copii după privilegii primite de breslele din Dej.

   Simbolurile breslelor erau reprezentate de ladă, tablă de convocare, sigiliul și mai târziu steagul. Lada era primul obiect pe care o breaslă îl achiziţiona. În aceasta se păstra diploma (privilegiul), contractele, fondurile bănești ale asociației și alte documente. Lăzile erau confecționate din lemn sau metal, având formă dreptunghiulară și dimensiuni diferite. Lada se deschidea în mod solemn la adunările generale ale breslei și rămânea așa pe toată durata ședinţei. Banii lichizi erau depuşi în lada breslei alături de documentele importante. Aceasta avea de obicei două lacăte cu două chei diferite, fiecare dintre ele fiind încredinţată unuia dintre staroşti. Lada era iniţial păstrată în casa starostelui, dar mai târziu, când breslele au dispus de case proprii, aceasta ocupa un loc de cinste în una din camere, având aproape o valoare mistică, în faţa ei depunând jurământul staroştii breslei.

    Tabla de convocare sau convocatorul breslei, un alt simbol important al breslelor, era păstrată întotdeauna în casa breslei fiind scoasă numai atunci când se ţineau ședinţe ordinare sau extraordinare. De regulă acestea erau din lemn, însă în secolul al XIX-lea apar și cele fabricate din metal. Sigiliile aveau imprimate însemnele breslei respective și erau confecţionate din metal, pentru a fi aplicate pe ceara moale. Toate actele emise de breaslă trebuiau să fie întărite prin aplicarea sigiliului.

    Statutul breslei avea şi o componentă religioasă. Breasla avea propriul ei altar, pe care era datoare să-l alimenteze cu lumânări şi obiecte decorative de cult. Membrii breslei erau obligaţi să participe la ceremoniile religioase îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, având un loc bine stabilit în biserică, iar la procesiuni trebuiau să poarte steagul breslei, pe care era cusută stema proprie.

   În oraş breslele aveau funcţii sociale, politice, militare, economice şi religioase, cerute de organizarea societăţii medievale. Ele constituiau o importantă rezervă economică, fiind surse de venituri pentru oraşe (taxe, vămi, mărfuri confiscate, donaţii), de exemplu în anul 1532 breasla măcelarilor trebuia să plătească opt florini de aur şi ceară, pentru oficierea slujbelor la parohia romano-catolică din Dej.

   Străzile din Dej, menţionate între anii 1400-1578, purtau numele breslaşilor ceea ce arată importanţa lor în viaţa şi economia urbană: Uliţa Brutarilor, Uliţa Pescarilor, Uliţa Cizmarilor, Uliţa Căruţaşilor, Uliţa Morii. În privinţa locuirii meşterilor în oraş, aceştia respectau în mare, regulile medievale de aşezare pe străzi. Astfel, cizmarii locuiau în partea nord-vestică a cartierului Mulatău, iar olarii şi pieptănarii în partea de sud-vest. Tăbăcarii erau concentraţi în valea pârâului Salca, pe strada Valea Codorului, zonă în care se găseau gropi cu apă sărată, pe care o foloseau la argăsit şi tăbăcit.

    Încă din evul mediu, toate breslele din oraş se bucurau de statutul de nobilitate adică erau deţinătoare a unor privilegii regale. În secolele XVIII-XIX cu excepţia câtorva proprietari de pământ şi mici burghezi, majoritatea locuitorilor oraşului Dej erau meşteşugari şi comercianţi grupaţi în bresle. Un număr mare de meşteşugari făceau parte din breasla cojocarilor, croitorilor, olarilor, măcelarilor, pantofarilor, pieptănarilor, tâmplarilor, lăcătuşilor, fierarilor, tinichigeriilor, dulgherilor, rotarilor, căruţașilor, funarilor, şelarilor, şi lustruitorilor de trăsură. Mai puţin în oraș erau: perierii, cuţitarii, pălărierii, geamgii, săpunari, aşa-numiţii ,"turnători” de lumânări, ceasornicarii, arămarii și bijutierii.

    Toți acești meșteșugari cuprinși într-una din breslele amintite au contribuit la dezvoltarea orașului Dej în Evul Mediu și în Epoca Modernă.

***Muzeul Municipal Dej

Asia Fest

Sala Palatului

Bucuresti

editia a III-a, 31 octombrie - 2 noiembrie 2015

    Asia Fest este primul festival din România dedicat promovării valorilor culturale ale continentului asiatic. Culturile țărilor asiatice au fost dintotdeauna un mister pentru europeni, iar în România, în ultimii ani, s-a dezvoltat o atracţie specială faţă de ţări precum Japonia, China, Turcia, India, Coreea de Sud.

     Cea de-a III-a ediție Asia Fest va avea loc în perioada 31 octombrie – 2 noiembrie, între orele 10:00-20:00, la Sala Palatului din Bucureşti. Mulțumim tuturor celor peste 20.000 de vizitatori ce ne-au trecut pragul în 2014 și vă promitem că ediția din acest an va fi și mai interesantă!

Intrarea la eveniment este liberă.

Program:

http://www.asiafest.eu/program-asia-fest-2015/

***Asia Fest‎Asia Fest 2015

Cele mai frumoase cărți

Biblioteca Nationala a Romaniei

Bucuresti

5 noiembrie 2015

   Vă invităm să răsfoiți cele mai frumoase cărți din Romania din 2015, finalistele concursului național de design de carte, ediția a patra.

    Vernisajul expoziției și gala de premiere Cele mai frumoase cărți vor avea loc joi, 5 noiembrie, ora 19.00, la Biblioteca Națională a Romaniei din București.

    Anul acesta, juriul a acordat 7 premii, alături de o mențiune specială: MARELE PREMIU, Premiul pentru ilustrație, Premiul pentru carte pentru copii, Premiul pentru album, Premiul pentru carte în ediție limitată, Premiul pentru tânăr designer și Premiul pentru experiment tipografic. Premiul pentru tânăr designer este acordat de ICR şi Centrul Naţional al Cărţii şi constă în susținerea unei deplasări şi participarea unui artist la programul unui târg internațional de carte în străinătate. Premiul pentru experiment tipografic este oferit de tipografia Alutus și constă în susținerea unui exercițiu de producție. Membrii juriului au fost: Valéria Vanguelov, Arina Stoenescu, Angela Rotaru, Hajdú Áron Péter, Daniela Chiorean, Keszeg Ágnes si Barna Nemethi.

    Incluzând cărțile câștigătoare, expoziția reunește toate cele 34 de cărți finaliste, precum și 3 selecții speciale (selecția organizatorilor, selecția de cărți de artă, selecția de cărți ilustrate), alături de o selecție de cărți de copii realizate de editura Grasset Jeunesse din Franța.

    Conceptul expoziției semnat de curatorul Anca Verona Mihuleț permite publicului o interacțiune specială cu cărțile: "În colaborare cu biroul de arhitectură Atelier ad hoc, am conceput un mobilier din carton, gândit ca o structură organică şi versatilă, menit să contureze un spațiu mai intim și chiar mai vulnerabil în clădirea impunătoare a Bibliotecii, cu 2 stadii de existenţă. În primele 12 luni, sistemul de carton va susţine cărţi în expoziții organizate la Biblioteca Națională a României, după care va fi donat anticarilor de la Piaţa Universităţii, devenind un mobilier urban temporar, cu o istorie reactivă.”

Organizator: Asociația pentru Performanță și Cultură

Proiect cultural finanțat de: Administrația Fondului Cultural Național

www.celemaifrumoasecarti.ro

***Cele mai frumoase carti din Romania‎EXPO Cele mai frumoase cărți din România 2015

Pachetul de acasă

Muzeul National al Taranului Roman

Bucuresti

15 octombrie - 15 noiembrie 2015

    Pachetele cu mâncare de acasă sunt expresia materială care reinstaurează legăturile între părinţi şi copiii adulţi, scurtcircuitate sau rarefiate înaintea crizei economice și/sau a gustului și încheagă spații hibride de contra-consum. Am dorit să surprindem cultura materială şi infrastructura conturată în jurul acestei practici: caserole, borcane, sacoşe, facilităţi oferite de companiile de transport etc. Poveştile, obiectele şi imaginile expuse se concentrează pe intervenţiile vernaculare şi aranjamentele informale care însoţesc practica.

Pachetul încorporează GRIJĂ

   Din poveştile primitorilor de pachet se întrevede un joc al dependenţelor: dependenţa expeditorului de rolul central de părinte şi jocul de-a indiferenţa al copilului. Pachetul primit la vârstă adultă, când destinatarul e om la casa lui, încorporează o abdicare de la pretenţiile de emancipare şi e o formă de armistiţiu cu părinţii. Reciprocitatea grijii e dovedită de copilul virtuos prin conservarea şi returnarea recipientelor şi a instrumentelor de transport: caserole care etanşează, pungi resigilabile, sacoşe frigorifice, cofraje de ouă şi mai ales borcane (cu valoare dublă dacă sunt însoţite de capacele lor). Faptul că pachetul creează materialităţi familiale (şi familiare) e adeseori verbalizat prin fraza “ăsta nu e al meu” prin care părintele sancţionează neatenţia copilului care “a încurcat borcanele” (sau caserolele, rafiile) cu ale colegilor de apartament / cameră de cămin.

Pachetul încorporează VIRTUOZITATE

   Tehnicile de împachetare sunt private pe nedrept de titlul de patrimoniu imaterial: macaroane cu brânză în pungă, ciorbă introdusă în pet de cola decupat la gură (ca să intre legumele) şi apoi lipit cu scotch, ciorba deconstruită – lichidul în pet şi legumele separate în caserolă, sosul porţionat în cutii de ouă kinder, borcanele de gem băgate în bocancii trimişi pentru iarnă, găinile congelate învelite în ziare ca să nu se dezgheţe, matrioşci de pungi, noduri. O arhitectură virtuoasă de cutii şi pachete care se susţin unele pe altele, alimentată de horror vacui – frica de spaţiile goale, irosite ale recipientului de transport.

   Pachetul încorporează PRINCIPII ŞI PATRIMONIU ALIMENTAR

Părinţii cultivă o logică a maximizării durabilităţii şi a concentraţiei nutritive. Pachetul rămâne în multe cazuri singura ocazie cu care în viaţa unui tânăr adult emancipat şi cosmopolit mai intră şniţele, maioneze, slănini, cârnaţi şi brânze full-fat, prăjituri cu cremă, vişinate. Pe lângă substanţele necesare supravieţuirii, pachetul conţine mai mereu şi o complicitate sau o concesie – armistiţiul între principiile nutriţionale şi gustative ale părintelui şi principiile secesioniste ale copilului: zacuscă, dar fără ciuperci, compot, dar mai puţin îndulcit, şniţele, dar din soia, supă, dar fără vegeta. O piesă centrală, deja validată din repertoriul culinar părintelui dă valoare adăugată pachetului. Etichetarea, indicaţiile de depozitare şi sugestiile de consum (inclusiv ordinea de priorităţi) fac parte şi ele din modul părinţilor de a fi prezenţi şi relevanţi într-un piesaj dominat de obiecte comestibile neidentificate.

    Expoziţia explorează și inventariază obiectele şi gesturile iconice care populează experienţa pachetului de acasă într-o perioadă care coincide cu inițiativa unui mall din București de a-i premia la un concurs pe studenții proaspăt întorși din vacanță cu o sacoșă de rafie pastișată în formă și conținut după cea părintească și plata chiriei pe 10 luni la cămin.

***Pachetul de acasă‎Pachetul de acasă