Arta plastica contemporana romaneasca
Cristina Mihaela Radulescu
Expozitia: My Point of View
SkyTower, Bucuresti
4 - 30 octombrie 2013
My Point of View este un proiect ce vrea să aducă la un loc munca artistică a Cristinei Mihaela Rădulescu, de pe parcursul a 4 ani de zile. Trei colecții sub o singură expoziție. Trei teme sociale foarte actuale, abordate în tehnica picturii și a instalațiilor.
Vernisajul expoziției My Point of View va avea loc în clădirea Sky Tower Bucharest, etajul 34, Joi 10 Octombrie, ora 16.00.
Expoziția este deschisă în fiecare zi de joi și vineri ale lunii octombrie, începand cu ora 17.00.
Despre Sky Tower (Bucuresti, Calea Floreasca 246C, Sector 1):
Clădirea Sky Tower este impresionantă nu numai prin dimensiuni, ci și prin modul în care a fost ridicată. Finalizată intr-un ritm record de construcție de numai cinci zile pe etaj, clădirea SkyTower a devenit un punct de reper pentru zona de nord a Capitalei. SkyTower oferă spații de birouri de ultimă generație și o vedere unică asupra Bucureștiului. Cu o înaltime de 137 metri și 37 de etaje, turnul dispune de 41.200 mp de spațiu închiriabil, din care suprafața medie pe etaj este de 1.200 mp.
Despre Cristina:
Acum 4 ani era specialistul în proceduri al Romtelecom-ului.
Picta în week-end-uri și visa că la pensie va avea mai mult timp pentru pictură, acest hobby ceva mai scump – cum îi spuneau prietenii.
Dar stresul, lipsa odihnei și cele prea multe responsabilități i-au indus probleme de sănătate care s-au accentuat treptat astfel încât ideea de pensionare nu mai părea realizabilă.
Cristina a decis să iasă din marea corporație și să-și dedice viața picturii.
De atunci pictează într-una.
My Point of View – Adevărul eliberează, iară nu informația
Colecția reprezintă felul cum lumea virtuală a internetului ne ademenește și ne acaparează viața, uitând de noi, de ființele naturale care suntem, devenind niște zombi aici si trăindu-ne viețile false acolo (in virtual).
“Nu sunt o revoltată. Nu sunt împotriva timpurilor moderne, a calculatoarelor, mașinilor, a sistemului. Mă bucur de avantajele aduse de ele și văd în spatele lor munca depusă de niște oameni buni. În esență buni. Doar că atunci când mă gândesc la condițiile în care muncesc oamenii aceia… mă văd pe mine, sechestrată la birou sau acasă, cu un laptop în care tastez cu dușmănie… căutând frumusețe și obținând glamour, căutând bucurie și obținând bârfă, căutând adevăr și obținând informație. Mă văd obligată să răspund la telefonul mobil în orice moment, timpul liber a murit, nu-l vedeți mort pe stradă printre telefoane mobile, GPS și wireless?”
“În tușe viguroase, artista enumeră câteva dintre falsele valori care au devenit adevărate obsesii. Spre deosebire de alți artiști care ironizează tirania brandurilor, Cristina Mihaela Rădulescu o face într-un mod inedit: leagă tema de clădiri. Astfel, Spitalul Colțea plutește ca o amenințare peste amatorii de fast-food, celularele care ne sufocă apar pe fundalul Palatului Telefoanelor, Ateneul Român este invadat de specia pitzi, care merge la concerte doar pentru a-și etala hainele de firmă. Plaga televizorului care ne devorează tot timpul este descrisă în tabloul care îl reprezintă chiar pe tatăl Cristinei, înconjurat de trei televizoare (în care se vede tot el…). Cu umor mai mult sau mai puțin negru, artista ne servește imagini aparent senine dar care, pe măsură ce te adâncești în conținutul lor, încep să usture.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu