Oedip

De pe scenele teatrului românesc de-odinioară 

Teatrul de Operă și Balet al R. P. R.

Articol publicat în Contemporanul, nr. 34. 29 august 1958.

Broșură-program, Teatrul de Operă și Balet al R. P. R., București. 1962.

***Turneu În Franța cu 

Oedip, Bărbierul din Sevilla și Cavalerul rozelor

Consemnare publicată în Revista Gazeta literară, Nr. 19, de joi, 9 mai 1963.

Ecouri din piesă

Consemnări publicate în Contemporanul, nr. 23. 7 iunie 1963.

Broșură-program, Teatrul de Operă și Balet al R. P. R., București. 1964.

Text identic (paginare ușor modificată) cu cel din programul datat 1962.

Diferă prin fotografia autorului și schițele pentru costume prezentate.

Opera Română. Programul de sală al spectacolului de pe 28 martie 1966.

Cei frumoși și cei buni

Lansare de carte 

Cristian Fulaș 

Librăria Cărturești Verona, București 

18 ianuarie 2018

***Cei frumoși și cei buni‎Lansare & Lectură Cei frumoși și cei buni, de Cristian Fulaș

Creația iconografică a lui George Lowendal și sursele sale ruse

Cristina Cojocaru 

Muzeul Colecțiilor de Artă, București 

23 ianuarie 2018

    Însușindu-și educația artistică la Sankt Petersburg în anii premergărori revoluției ruse cu profesori ai Academiei Imperiale de Artă, între care Saveli Zeidenberg, Aleksandr Makovsky și Aleksandr Petrovici Aleksandrov, George Löwendal cunoștea îndeaproape pașii pe care artiștii afiliați mișcării Peredvijniki, precum Mikhail Nesterov sau Viktor Vasnetsov, dar și membrii Mir iskusstva, începând cu teoreticianul grupării, Igor Grabar, și continuând cu Ivan Bilibin și Vasily Belyaev, i-au făcut pe calea neobizantinismului. De asemenea, implicarea lui în lumea teatrului și a baletului rus, unde și-a exersat calitățile de actor și dansator pentru scurte perioade începând din 1915, l-a adus în proximitatea operelor de avangardă ale lui Sergey Sudeikin și a proiectelor de decoruri cu tematică religioasă elaborate de Natalia Goncharova, din care Löwendal s-a inspirat în mod cert în propria sa creație de scenograf, dar și în picturi cu subiect sacru.

    Conferința Cristinei Cojocaru își propune să prezinte publicului o parte mai puțin cunoscută din activitatea baronului Löwendal, lucrările de artă religioasă pe care acesta le-a realizat între 1935 și 1942 la invitația unor personalități ale epocii, între care se numără Mitropolitului Bucovinei, Visarion Puiu, sau actorul Constantin Tănase. Cele mai importante exemple aduse în discuție vor fi iconostasele bisericilor Horecea și Clocucica din suburbile orașului Cernăuți, pictura murală a capelei militare din Sadagura și, mai ales, iconostasul Bisericii Sfânta Treime din Brăila, singura sa lucrare de artă eclezială păstrată încă in situ într-un ansamblu complet. Acestora li se adaugă alte icoane și schițe păstrate în colecția Fundației Löwendal.

   Pentru a răspunde provocării lansată de practica zugrăvirii de icoane, asemenea altor pictori moderni de la începutul secolului al XX-lea ca Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Olga Greceanu sau Nina Arbore, George Löwendal trebuia să găsească un mod de a reintra în contact cu firul întrerupt al tradiției picturii bizantine și de a parcurge drumul invers de la maestru la meșter. Spre deosebire de alți contemporani, el alege calea cercetării bibliografice îndreptată, în mod previzibil în cazul său, către reperul artei ruse, pe care îl împletește însă, într-un mod unic, cu arta locală de factură brâncovenească. Aceste aspecte îl particularizează pe Löwendal în raport cu toți ceilalți artiști care au practicat neobizantinismul în România și îl recomandă drept unul dintre cei mai interesanți și avizați promotori ai valorilor artei medievale răsăritene în acea perioadă. (dr d. Cristina Cojocaru)

    Cristina Cojocaru (n. 1988) este istoric de artă și lucrează ca asistent de cercetare la Institutul de Istoria Artei G. Oprescu din Bucureşti, având ca obiect de studiu arta românească în intervalul de tranziție dintre epoca medievală și cea modernă. A absolvit studiile de licenţă şi cele masterale ale Facultăţii de Istoria şi Teoria Artei din cadrul Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, unde în prezent îşi continuă cercetarea doctorală și colaborează în calitate de asistent asociat. Este interesată deopotrivă de arta veche şi de cea contemporană, preocupările sale fiind concretizate în comunicări ştiinţifice, studii și articole de specialitate, precum și în colaborarea la documentarea sau curatorierea unor expoziții, între care se numără recent cele dedicate aniversării a 120 de ani de la nașterea lui George Löwendal pe care le-a organizat la Berlin și București împreună cu prof. univ. dr. Ruxandra Demetrescu.

***Fundația Löwendal‎Creația iconografică a lui George Löwendal și sursele sale ruse

Primăvara

De pe scenele teatrului românesc de-odinioară 

Opera Română

Broșură-program, Opera Română, București. 1972.

Coperta a IV-a.

Programul de sală al spectacolului de pe 14 iunie 1972.

O seară cu...

Tudor Ganea 

Librăria Humanitas, Galați 

19 ianuarie 2018

   Librăria Humanitas Galați și Editura Polirom vă invită vineri, 19 ianuarie, de la ora 18:00, la o seară dedicată scriitorului Tudor Ganea și romanelor sale Cazemata și Miere. Alături de el îl vom avea invitat pe bunul nostru prieten Doru Căstăian. Seara se va încheia cu o sesiune de autografe.

   "Din momentul în care necunoscutul Tudor Ganea a dat gata cea de-a doua povestire consecutivă (și impecabilă) la Cursul de scriere creativă, am avut o revelație. Tonul sigur, stăpânirea cuvintelor, complicația clară și subtilă a subiectului, viteza cu care patina pe suprafața alunecoasă a textului, fără să cadă în ridicol sau emfaza, senzația de plin și gol pe care izbutea s-o transmită, amestecând timpurile, realitatea, amănuntele, mi-au spus că am de a face cu un fenomen. Tudor Ganea e stăpânul unui domeniu. Și-a construit o lume fantastică, dar pipăibilă și recognoscibilă, până în momentul în care misterul tulbura apele, în perimetrul Constanței și al mării. Acolo se plimbă, fără să perceapă realitatea înconjurătoare și fără să elibereze secrete întunecate, personaje memorabile. Fiecare are o identitate precisă, fiecare are o poveste care trebuie spusă – deși nu o să știi niciodată care e adevărul adevărat. Acest debut ar trebui notat de critică în carnețelul de bal. E un mare talent.” (Florin Iaru despre Cazemata)

   Tudor Ganea (n. 1983, Bucureşti) a absolvit în 2008 Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti şi este arhitect. În clasa a X-a a scris prima sa povestire, care i-a adus locul I la un concurs de proză între liceele din Constanţa, la care fusese înscris fără ştirea lui de profesorul său de limba şi literatura română. De atunci a început să scrie – în special povestiri – şi nu s-a mai oprit. În toată această perioadă a fost însă unicul său cititor şi critic. În 2015 participă la un curs de creative writing ţinut în tandem de Florin Iaru şi Marius Chivu, care îi apreciază prozele şi îi dau încredere în scrisul său. Este prezent, alături de alţi 17 debutanţi europeni, în antologia European First Novel Festival – Budapest 2017, pentru care a fost recompensat cu Premiul Tînărul prozator al anului 2016 şi Premiul pentru debut al revistei Observator cultural.

***Librăria Humanitas Galați‎O seară cu Tudor Ganea la Galați

Steaua României (Unirii)

Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I 

București 

17 ianuarie - 18 februarie 2018

    Zilele de 5 şi 24, transformă luna ianuarie dintr-o simplă lună de iarnă într-una foarte importantă pentru istoria noastră.....luna Micii Uniri. Pentru a marca acest eveniment Muzeul Militar Naţional Regele Ferdinand I începe seria de micro expoziţii Exponatul Lunii cu ordinul Steaua României (Unirii).

    Înfiinţarea lui a fost "negociată” de Vasile Alecsandri, ministrul de externe al Moldovei, cu împăratul Napoleon al III-lea, de la care a primit promisiunea că va accepta şi va purta însemnele ordinului pe care domnitorul Alexandru Ioan I (Cuza) intenţiona să i-l acorde.

Acceptul împăratului Franţei nu a fost însă de ajuns, celelalte mari puteri opunându-se apariţiei acestui ordin naţional românesc. Cunoscut, în diferitele etape ale proiectării sale, sub numele Alexandru Ioan I, Spicul de Aur sau Jerba de aur, proiectul ordinului a fost studiat în consiliile de miniştri ale Ţării Româneşti şi Moldovei şi al Comisiei Centrale de la Focşani. Aceasta din urmă i-a stabilit în 1861 cadrul general: un statut, cu 54 de articole, ce cuprindea denumirea, motivaţia instituirii, descrierea însemnelor, modul de admitere şi avansare, primirea şi depunerea jurământului, ierarhia, acordarea pensiilor, brevetele, disciplina membrilor, administrarea, alegerea unui mare cancelar şi a unui consiliu propriu. Ca denumire au fost propuse Crucea Unirii, Steaua României sau ordinul Unirii.

    Proiectul a fost însă amânat din cauza conjuncturii internaţionale, defavorabilă unui astfel de act de independenţă.

    Demersurile pentru instituirea unui ordin naţional au fost reluate în august 1864 când, din ordinul domnitorului, primul ministru, Mihail Kogălniceanu, a înaintat Consiliului de Stat proiectul ordinul Steaua României (Unirii). Acest proiect a fost votat la 29 august/10 septembrie 1864, iar domnul l-a aprobat la 11/23 septembrie acelaşi an. Cu mici modificări, el era acelaşi votat de Comisia Centrală de la Focşani în 1861. Însemnul era reprezentat printr-o cruce bizantină repetată, emailată albastru închis, înconjurată de raze şi purtând o coroană princiară. În centrul crucii, pe ambele feţe, se afla câte un medalion în email roşu. Medalionul de pe avers avea două mici coroane de lauri cu cifrele 5 şi 24 (ianuarie) simbolizând datele dublei alegeri a lui Cuza în Moldova şi Ţara Românească, iar pe bordură, pe email albastru, se afla inscripţia GENERE ET CORDE FRATES (Fraţi de sânge şi de inimă) înconjurată de o cunună din frunze de stejar. Pe medalionul de pe revers se afla cifra domnitorului, înconjurată de o cunună din frunze de stejar.

    Pentru confecţionarea decoraţiilor comanda a fost încredinţată lui Alexis Godillot, furnizorul armatei imperiale franceze şi a celei române, care a mijlocit realizarea acestora la Casa de brevete şi decoraţii Kretly din Paris, care a prezentat un model acceptat de către domnitor şi, pe baza acordului său, s-a executat comanda pentru 1000 de exemplare.

   Practic, ordinul era gata de a fi instituit şi acordat, însă, îi lipsea girul puterii suzerane, Imperiul Otoman. Iniţial, domnitorul a încercat să-şi asume, totuşi, responsabilitatea instituirii, dar la sugestia reprezentanţilor diplomatici români, atât din Constantinopol cât şi din celelalte capitale europene, a renunţat la intenţie.

    Însemnele ordinului Steaua României (Unirii), reprezentând toate cele cinci grade, au fost aduse la Bucureşti în prima jumătate a anului 1865 şi au fost conferite doar propio – moto (cu mâna proprie) de domnitor câtorva dintre apropiaţii săi.

La 9/21 mai 1877, prin preluarea însemnelor acestui ordin, cu unele modificări - aplicarea cifrei domnitorului Carol I şi a vulturului cruciat înconjurat de deviza IN FIDE SALUS (În credinţă e salvarea) - executate de acelaşi bijutier parizian, a fost creat ordinul Steaua României, primul act al Independenţei române.

    Muzeul nostru deţine în patrimoniul său ordinul Steaua României (Unirii) în gradele de ofiţer, comandor şi mare ofiţer (însemn şi placă). Obiectele au intrat în colecţia noastră între anii 1932-1938, prin donaţiile doamnei Mina Fain si a Muzeului Naţional de Antichităţi.

    Exponatele vor putea fi văzute în holul muzeului, în perioada 17 ianuarie – 18 februarie 2018.

   De asemenea, vă invităm să vizionaţi şi alte obiecte care au aparţinut domnitorului Alexandru Ioan I, sau care se referă la epoca Unirii din 1859 şi până la 1866, care se află în expoziţia de bază a muzeului, la etajul II.

***Muzeul Militar Naţional "Regele Ferdinand I"