Cristina Cojocaru
Muzeul Colecțiilor de Artă, București
23 ianuarie 2018
Însușindu-și educația artistică la Sankt Petersburg în anii
premergărori revoluției ruse cu profesori ai Academiei Imperiale de Artă, între
care Saveli Zeidenberg, Aleksandr Makovsky și Aleksandr Petrovici Aleksandrov,
George Löwendal cunoștea îndeaproape pașii pe care artiștii afiliați mișcării Peredvijniki, precum Mikhail Nesterov sau Viktor Vasnetsov, dar și
membrii Mir iskusstva, începând cu teoreticianul grupării, Igor Grabar,
și continuând cu Ivan Bilibin și Vasily Belyaev, i-au făcut pe calea neobizantinismului.
De asemenea, implicarea lui în lumea teatrului și a baletului rus, unde și-a
exersat calitățile de actor și dansator pentru scurte perioade începând din
1915, l-a adus în proximitatea operelor de avangardă ale lui Sergey Sudeikin și
a proiectelor de decoruri cu tematică religioasă elaborate de Natalia
Goncharova, din care Löwendal s-a inspirat în mod cert în propria sa creație de
scenograf, dar și în picturi cu subiect sacru.
Conferința Cristinei Cojocaru își propune să prezinte
publicului o parte mai puțin cunoscută din activitatea baronului Löwendal,
lucrările de artă religioasă pe care acesta le-a realizat între 1935 și 1942 la
invitația unor personalități ale epocii, între care se numără Mitropolitului
Bucovinei, Visarion Puiu, sau actorul Constantin Tănase. Cele mai importante
exemple aduse în discuție vor fi iconostasele bisericilor Horecea și Clocucica
din suburbile orașului Cernăuți, pictura murală a capelei militare din Sadagura
și, mai ales, iconostasul Bisericii Sfânta Treime din Brăila, singura sa
lucrare de artă eclezială păstrată încă in situ într-un ansamblu complet.
Acestora li se adaugă alte icoane și schițe păstrate în colecția Fundației
Löwendal.
Pentru a răspunde provocării lansată de practica zugrăvirii
de icoane, asemenea altor pictori moderni de la începutul secolului al XX-lea
ca Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Olga Greceanu sau Nina Arbore, George
Löwendal trebuia să găsească un mod de a reintra în contact cu firul întrerupt
al tradiției picturii bizantine și de a parcurge drumul invers de la maestru la
meșter. Spre deosebire de alți contemporani, el alege calea cercetării
bibliografice îndreptată, în mod previzibil în cazul său, către reperul artei
ruse, pe care îl împletește însă, într-un mod unic, cu arta locală de factură
brâncovenească. Aceste aspecte îl particularizează pe Löwendal în raport cu
toți ceilalți artiști care au practicat neobizantinismul în România și îl
recomandă drept unul dintre cei mai interesanți și avizați promotori ai
valorilor artei medievale răsăritene în acea perioadă. (dr d. Cristina Cojocaru)
Cristina Cojocaru (n. 1988) este istoric de artă și lucrează
ca asistent de cercetare la Institutul de Istoria Artei G. Oprescu din
Bucureşti, având ca obiect de studiu arta românească în intervalul de tranziție
dintre epoca medievală și cea modernă. A absolvit studiile de licenţă şi cele
masterale ale Facultăţii de Istoria şi Teoria Artei din cadrul Universităţii
Naţionale de Arte din Bucureşti, unde în prezent îşi continuă cercetarea
doctorală și colaborează în calitate de asistent asociat. Este interesată
deopotrivă de arta veche şi de cea contemporană, preocupările sale fiind
concretizate în comunicări ştiinţifice, studii și articole de specialitate,
precum și în colaborarea la documentarea sau curatorierea unor expoziții, între
care se numără recent cele dedicate aniversării a 120 de ani de la nașterea lui
George Löwendal pe care le-a organizat la Berlin și București împreună cu
prof. univ. dr. Ruxandra Demetrescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu