Întoarcerea Inimii Reginei

Regina Maria

Bucuresti

3 noiembrie 2015

    Casa Majestății Sale Regelui Mihai I anunță pe toți cei care doresc să fie prezenți la ceremonialul militar al Întoarcerii Inimii Reginei că sunt bineveniți la eveniment.

    Intrarea va fi liberă, atât pentru public, cât și pentru presă, marți, 3 noiembrie, la ora 11:00, pe Calea Victoriei, pe segmentul cuprins între Muzeul Național de Istorie și Splaiul Independenței.

    Ceremonia va dura 15 minute iar publicul va avea acces în perimetru începând cu ora 10:00.

    Vă așteptăm cu plăcere și mândrie la acest eveniment de importanță istorică, ce reprezintă totodată o reparație morală.

***Familia Regala a Romaniei

Regina Maria

Muzeul Militar National Regele Ferdinand I

Personalitatea lunii 

Bucuresti

iulie 2013

Cifrul Reginei Maria

   Maria de Edinburgh – Saxa – Coburg – Gotha, s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, din comitatul Kent – Marea Britanie, ca fiică a Ducelui Alfred de Edinburgh, al doilea fiu al Reginei Victoria a Marii Britanii şi a Marii Ducese Maria, unica fiica a Ţarului Alexandru al II - lea al Rusiei şi a Prințesei Maria de Hessen. 

   Educaţia primită de Prinţesa Maria a fost una cu adevărat regală. Iată cum o caracteriza un martor al adolescenţei sale, citat de Nicolae Iorga: "credea în regi şi în misiunile lor, dar şi în drepturile lor. Nu era trufaşă, dar nici umilă, ci regală din rădăcina părului până la tălpile picioarelor, imperioasă, aprinsă, activă, fetiţă plină de bucuria vieţii şi de credinţă în rasa ei”. 

   În ianuarie 1893, Principesa Maria a sosit la Bucureşti, in calitate de soţie a Principelui Ferdinand, moştenitorul Coroanei României. 

   În numai câţiva ani de zile, după ce i-a născut pe Carol (1893), Elisabeta (1894), Maria - Mignon (1900), Nicolae (1903), Ileana (1909) şi Mircea (1913), Principesa Maria se va înfăţişa lumii ca una din cele mai splendide femei din Europa. Marta Bibescu o caracteriza astfel: “Maria era cea mai frumoasă prinţesă şi, probabil, cea mai frumoasă femeie din Europa”. 

Tunica in grad de general de brigada din Regimentul 4 Rosiori ce a apartinut Reginei Maria.

  De asemenea, Prinţul Nicolae al Greciei spunea: "De la 1893 şi până la sfârşitul său, Maria a rămas un permanent apogeu al frumuseţii reale, cu ochii ca şofranul, cu părul de aur, cu un ten fără pată şi o siluetă perfectă”. 

Ordinul Crucea Regina Maria, cls. III, pentru doamne, md. 1917

  Întregul mod de viaţă al Reginei Maria a purtat amprenta concepţiei sale despre regalitate. In acest concept se pot recunoaşte tradiţia anglo – saxonă, in care fusese educată, îmbinată cu elemente celto – balto – scandinave, apropiate sufletului ei de ,"ultimă romantică”, dar şi ortodoxismul autohton al guvernării de tip monarhic. Conştientă de valoarea ei politică, nepoata falnicei Regine Victoria a Angliei şi a ţarilor autocraţi ai Rusiei, a fost şocată să constate lipsa ei de autoritate ca Prinţesă moştenitoare. Maria a fost nevoită să ducă o permanentă luptă cu Regele Carol I, care a izolat-o total la Peleş şi i-a interzis orice contact cu personalităţi politice sau culturale româneşti. 

Ordinul Crucea Regina Maria, cls.I, md.1917

  Înzestrată cu haruri artistice, dar şi cu o remarcabilă inteligenţă, Principesa Maria a ajuns treptat la inima austerului Rege Carol I. Devenită suverană in septembrie 1914, Regina Maria s-a implicat in viaţa politică a ţării, cu tact şi îndrăzneală. A avut un rol decisiv în făurirea României Mari, aflându-se în fruntea curentului filoantantist. Bună călăreaţă, binecuvântată de la natură cu gust si cu o frumuseţe ieşită din comun, Maria a fost repede adoptată de Armată, care în foarte scurt timp, mai ales după ce a fost numită Comandant Onorific al Regimentului de Cavalerie 4 Roşiori, a ajuns să o divinizeze. În perioadele când a locuit la Cotroceni, ofiţerii regimentului său, au scos unitatea la instrucţie în fiecare zi, timp de ani de zile, la o oră precisă, pentru ca Maria să poată urmări de la fereastră defilarea în onoarea ei. Legătura sufletească între Maria si Armată a fost extrem de puternică si nu s-a sprijinit doar pe relaţia oficială dintre suveran si militari, ci şi pe fapte de război. În timpul războaielor balcanice, Principesa Maria a lucrat în serviciul sanitar, îngrijind bolnavii din lagărele de holeră, riscându-şi viaţa fără nici o rezervă, pentru ca apoi, în timpul primului război mondial, să îngrijească bolnavii de tifos din Moldova. 

   În octombrie 1917, pe frontul din Moldova, Regina s-a încadrat, purtând uniforma de ofiţer, în sectorul de front Cireşoaia, în faţa cotei 443, pe linia întâi, în prima tranşee, la 200 metri de inamic. A fost vocea cea mai hotărâta pentru rezistenţă şi ofensivă pe frontul din Moldova. 

Stindardul Reg. 4 Roşiori Regina Maria, md. 1923

   După război, la Paris, Regina a pledat pentru cauza românilor, reamintindu-le aliaţilor occidentali enormul sacrificiu al Armatei Române. Ea reclama doar ce ni se cuvine. "Nu suntem”, spunea ea "ruda săracă”. 

   La 15 octombrie 1922, a fost încoronată la Alba – Iulia, alături de soţul ei, ca Regi ai României Mari. Cu coroana pe cap şi mantia lungă, Regina Maria a fost aidoma împărăteselor bizantine, dar şi asemenea domniţelor românce din secolul al XVI-lea. 

  Regina Maria a iubit, arta, poezia şi filosofia. Ea a continuat tradiţia Reginei Elisabeta de susţinere a acestora, ajutând cu burse de studiu şi bani o seamă de personalităţi din lumea literară şi artistică. A scris la rândul ei povestiri pentru copii, poezii şi a pictat. Florile preferate ale Reginei erau crinii şi macii. A colecţionat lucrări de artă ale unor pictori foarte cunoscuţi precum: Arthur Verona, Ştefan Popescu, Kimon Loghi, Cecilia Cuţescu Storck, Nicolae Vermont, Eustaţiu Stoenescu. 

Ghete pentru doamne, începutul sec. XIX (au aparţinut familiei regale)

   În anul 1915 a devenit membru de onoare al Academiei Române, pentru reuşite în memorialistică şi beletristică, ulterior fiind aleasă membru corespondent al Academiei Franceze de Belle-Arte ca urmare a reuşitelor în micro şi macro decoraţiuni. Fire deschisă, nu s-a sfiit să apară în reclame comerciale, fiind singurul cap încoronat din acea vreme care şi-a pus frumuseţea în slujba consumatorilor. Astfel, în anul 1922 a făcut o reclamă pentru parfumurile franţuzeşti Honbigant, pentru ca în anul 1925 să apară într-o reclamă pentru crema cosmetică Pond's sub sloganul „Mesajul unei frumoase Regine la peste 20 de milioane de femei”. Regina Maria a fost sfetnicul Regelui Ferdinand până la moartea acestuia în 1927. 

Cupă oferită de Reg. 4 Roşiori

  În momentul în care fiul său Carol a devenit Rege, în 1930, acesta a izolat-o complet pe Mama Sa, care s-a retras din viaţa publică. Şi-a petrecut ultimii ani din viaţă la reşedinţele sale de la Bran, Balcic şi Pelişor. 

  Sănătatea Reginei Mariei s-a deteriorat şi în 1938 a plecat la o clinică din Dresda, pentru tratament. A aflat de la doctori că sfârşitul îi este aproape, şi a hotărât să se întoarcă în ţară. La 18 iulie 1938, a trecut în eternitate în Camera de aur a Castelului Pelişor, decorată de ea însăşi cu simbolurile pe care le-a iubit: ale credinţei, luminii şi vieţii veşnice. 

  În testamentul său moral – Scrisoare adresată Ţarii şi Poporului meu – Regina Maria a transmis un mişcător rămas bun poporului cu care s-a identificat: "De acum înainte nu vă voi mai putea trimite nici un semn; dar mai presus de toate, aminteşte-ţi Poporul meu ca te-am iubit şi că te binecuvântez cu ultima mea suflare”. Înainte de a fi condusă de la Palatul Cotroceni pe ultimul ei drum, Regina a fost salutată de militari cu baionetele înfipte în pământ şi patul armei în sus, gest unic pe care Armata Română nu l-a oferit niciodată unei alte persoane. A fost înmormântata, alături de soţul ei Ferdinand, la Mănăstirea Curtea de Argeş.

Regina Maria

         

Regina Maria: 

Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele.

    

      Un excelent emotionant  si pilduitor articol,  scris de catre Luminita Ciobanu in Jurnalul National de azi 18 iulie 2012.

      Ca urmare, il reproduc integral. Inca o data felicitari autoarei.

     Astăzi se împlinesc 74 de ani de la plecarea în veşnicie a Reginei Maria, o femeie puternică, devotată românilor, cu "o inimă de aur şi o rezistenţă de fier", după cum o descria Saint-Aulaire, ambasadorul Franţei la Bucureşti. S-a născut în Anglia, la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, Kent, şi a fost fiica Ducelui Alfred de Edinburgh, fiul Reginei Victoria, şi a Ducesei Maria Alexandrovna, fiica Ţarului Alexandru al II-lea.

    A fost iniţial Principesă de Edinburg şi ar fi putut fi Regină a Marii Britanii dacă ar fi rămas pe plaiurile natale şi ar fi acceptat căsătoria cu tânărul care se îndrăgostise de ea, nimeni altul decât cel care avea să devină Regele George al V-lea. I-a fost sortită însă lui Ferdinand al României. Aşadar, s-a logodit cu Prinţul Ferdinand de Hohenzollern, moştenitor al tronului României, nepotul Regelui Carol I, şi a sosit în regatul de la vărsarea Dunării în 1892 ca Prinţesă de România. A fost îngrozită la început de necunoscutul ce i se aşternea în cale, însă a învăţat cu uşurinţă graiul românesc.

   A purtat tot timpul în gând sfaturile mamei sale, care, în timp ce fiica sa se afla în prag de plecare, i-a reamintit să aibă grijă la ţinuta pe care o va adopta, aspect care face parte din îndatoririle unei prinţese, şi nu numai atât: "Mai spusese şi următoarele: «Mergi într-o ţară ortodoxă; să-i cinsteşti Biserica şi slujbele şi să săruţi crucea şi Evanghelia când ţi le prezintă preotul şi, când vezi pe alţii făcând cruce, să faci şi tu. Şi eu urmai povaţa, cu toate că, la început, de câte ori făceam asta, îmi venea să mor de timiditate, crezând, cu oarecare dreptate, că ochii tuturor sunt aţintiţi asupra mea", mărturisea Regina Maria în "Povestea vieţii mele".

   Devotată poporului român, Regina Maria a militat întreaga viaţă pentru binele României. În timpul primului război mondial, Regina Maria i-a încurajat pe vitejii ostaşi români şi, fără teamă de rigorile teritoriului în care se desfăşurau operaţiuni miliare, i-a ajutat şi i-a decorat pe soldaţii aflaţi în spitalele de pe front.

   Pe de altă parte, Regina Maria a avut un rol esenţial pentru realizarea României Mari, care a reunit provinciile istorice ale Transilvaniei, Bucovinei, Moldovei, Basarabiei şi Munteniei, fiindu-i sfătuitoare Regelui Ferdinand până la moartea acestuia, petrecută în 1927.

   Regina Maria a fost un mare diplomat al României. Iubitoare de frumos, Regina Maria a îndrăgit costumul tradiţional românesc şi nu a ezitat să-l poarte cu mândrie în diferite momente, fiind fotografiată deseori în locurile pe care le-a preţuit cel mai tare: Balcic, Sinaia ori Castelul Bran, singură sau înconjurată de cei cinci copii: Prinţul Carol (care va deveni Regele Carol al II-lea), Prinţul Nicolae, Principesa Elisabeta, Principesa Maria şi Principesa Ileana.

   Izolată complet după instalarea fiului său, Regele Carol al II-lea, Regina Maria s-a retras din viaţa publică. A murit la 18 iulie 1938, la Sinaia, la Castelul Pelişor, fiind înmormântată, aşa cum şi-a dorit, la Curtea de Argeş, alături de regii României. Tot după propria dorinţă, inima i-a fost aşezată într-o casetă de argint cu pietre scumpe, după ce a fost învelită în vată formolizată, fiind înveşmântată în drapelele României şi Angliei şi depusă în Biserica ortodoxă "Stella Maris", aflată din grădina Palatului de la Balcic. Cum Palatul de la Balcic a fost cedat Bulgariei, o dată cu Cadrilaterul, astăzi, inima Reginei Maria se află la Muzeul Naţional de Istorie.

   În testamentul pe care l-a întocmit cu cinci ani înainte de a pleca din lume, la 29 iunie 1933, Regina şi-a îndreptat gândurile către ţară şi popor: "Ţării mele şi Poporului meu, Când veţi ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veşnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o, aş dori ca vocea mea să te mai ajungă încă o dată, chiar de dincolo de liniştea mormântului. Abia împlinisem 17 ani când am venit la tine; eram tânără şi neştiutoare, însă foarte mândră de ţara mea de baştină, şi am îmbrăţişat o nouă naţionalitate, m-am străduit să devin o bună Româncă. La început n-a fost uşor. (...) Am devenit a voastră prin bucurie şi prin durere. (...) Poate de mine vă veţi aminti deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele şi dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare. (...)

    Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veşnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare. Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută. (...) Şi acum vă zic rămas bun pe veci: de acum înainte nu vă voi putea trimite nici un semn: dar mai presus de toate aminteşte-ţi, Poporul meu, că te-am iubit şi că te binecuvântez cu ultima mea suflare".