Regina Maria

Muzeul Militar National Regele Ferdinand I

Personalitatea lunii 

Bucuresti

iulie 2013

Cifrul Reginei Maria

   Maria de Edinburgh – Saxa – Coburg – Gotha, s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, din comitatul Kent – Marea Britanie, ca fiică a Ducelui Alfred de Edinburgh, al doilea fiu al Reginei Victoria a Marii Britanii şi a Marii Ducese Maria, unica fiica a Ţarului Alexandru al II - lea al Rusiei şi a Prințesei Maria de Hessen. 

   Educaţia primită de Prinţesa Maria a fost una cu adevărat regală. Iată cum o caracteriza un martor al adolescenţei sale, citat de Nicolae Iorga: "credea în regi şi în misiunile lor, dar şi în drepturile lor. Nu era trufaşă, dar nici umilă, ci regală din rădăcina părului până la tălpile picioarelor, imperioasă, aprinsă, activă, fetiţă plină de bucuria vieţii şi de credinţă în rasa ei”. 

   În ianuarie 1893, Principesa Maria a sosit la Bucureşti, in calitate de soţie a Principelui Ferdinand, moştenitorul Coroanei României. 

   În numai câţiva ani de zile, după ce i-a născut pe Carol (1893), Elisabeta (1894), Maria - Mignon (1900), Nicolae (1903), Ileana (1909) şi Mircea (1913), Principesa Maria se va înfăţişa lumii ca una din cele mai splendide femei din Europa. Marta Bibescu o caracteriza astfel: “Maria era cea mai frumoasă prinţesă şi, probabil, cea mai frumoasă femeie din Europa”. 

Tunica in grad de general de brigada din Regimentul 4 Rosiori ce a apartinut Reginei Maria.

  De asemenea, Prinţul Nicolae al Greciei spunea: "De la 1893 şi până la sfârşitul său, Maria a rămas un permanent apogeu al frumuseţii reale, cu ochii ca şofranul, cu părul de aur, cu un ten fără pată şi o siluetă perfectă”. 

Ordinul Crucea Regina Maria, cls. III, pentru doamne, md. 1917

  Întregul mod de viaţă al Reginei Maria a purtat amprenta concepţiei sale despre regalitate. In acest concept se pot recunoaşte tradiţia anglo – saxonă, in care fusese educată, îmbinată cu elemente celto – balto – scandinave, apropiate sufletului ei de ,"ultimă romantică”, dar şi ortodoxismul autohton al guvernării de tip monarhic. Conştientă de valoarea ei politică, nepoata falnicei Regine Victoria a Angliei şi a ţarilor autocraţi ai Rusiei, a fost şocată să constate lipsa ei de autoritate ca Prinţesă moştenitoare. Maria a fost nevoită să ducă o permanentă luptă cu Regele Carol I, care a izolat-o total la Peleş şi i-a interzis orice contact cu personalităţi politice sau culturale româneşti. 

Ordinul Crucea Regina Maria, cls.I, md.1917

  Înzestrată cu haruri artistice, dar şi cu o remarcabilă inteligenţă, Principesa Maria a ajuns treptat la inima austerului Rege Carol I. Devenită suverană in septembrie 1914, Regina Maria s-a implicat in viaţa politică a ţării, cu tact şi îndrăzneală. A avut un rol decisiv în făurirea României Mari, aflându-se în fruntea curentului filoantantist. Bună călăreaţă, binecuvântată de la natură cu gust si cu o frumuseţe ieşită din comun, Maria a fost repede adoptată de Armată, care în foarte scurt timp, mai ales după ce a fost numită Comandant Onorific al Regimentului de Cavalerie 4 Roşiori, a ajuns să o divinizeze. În perioadele când a locuit la Cotroceni, ofiţerii regimentului său, au scos unitatea la instrucţie în fiecare zi, timp de ani de zile, la o oră precisă, pentru ca Maria să poată urmări de la fereastră defilarea în onoarea ei. Legătura sufletească între Maria si Armată a fost extrem de puternică si nu s-a sprijinit doar pe relaţia oficială dintre suveran si militari, ci şi pe fapte de război. În timpul războaielor balcanice, Principesa Maria a lucrat în serviciul sanitar, îngrijind bolnavii din lagărele de holeră, riscându-şi viaţa fără nici o rezervă, pentru ca apoi, în timpul primului război mondial, să îngrijească bolnavii de tifos din Moldova. 

   În octombrie 1917, pe frontul din Moldova, Regina s-a încadrat, purtând uniforma de ofiţer, în sectorul de front Cireşoaia, în faţa cotei 443, pe linia întâi, în prima tranşee, la 200 metri de inamic. A fost vocea cea mai hotărâta pentru rezistenţă şi ofensivă pe frontul din Moldova. 

Stindardul Reg. 4 Roşiori Regina Maria, md. 1923

   După război, la Paris, Regina a pledat pentru cauza românilor, reamintindu-le aliaţilor occidentali enormul sacrificiu al Armatei Române. Ea reclama doar ce ni se cuvine. "Nu suntem”, spunea ea "ruda săracă”. 

   La 15 octombrie 1922, a fost încoronată la Alba – Iulia, alături de soţul ei, ca Regi ai României Mari. Cu coroana pe cap şi mantia lungă, Regina Maria a fost aidoma împărăteselor bizantine, dar şi asemenea domniţelor românce din secolul al XVI-lea. 

  Regina Maria a iubit, arta, poezia şi filosofia. Ea a continuat tradiţia Reginei Elisabeta de susţinere a acestora, ajutând cu burse de studiu şi bani o seamă de personalităţi din lumea literară şi artistică. A scris la rândul ei povestiri pentru copii, poezii şi a pictat. Florile preferate ale Reginei erau crinii şi macii. A colecţionat lucrări de artă ale unor pictori foarte cunoscuţi precum: Arthur Verona, Ştefan Popescu, Kimon Loghi, Cecilia Cuţescu Storck, Nicolae Vermont, Eustaţiu Stoenescu. 

Ghete pentru doamne, începutul sec. XIX (au aparţinut familiei regale)

   În anul 1915 a devenit membru de onoare al Academiei Române, pentru reuşite în memorialistică şi beletristică, ulterior fiind aleasă membru corespondent al Academiei Franceze de Belle-Arte ca urmare a reuşitelor în micro şi macro decoraţiuni. Fire deschisă, nu s-a sfiit să apară în reclame comerciale, fiind singurul cap încoronat din acea vreme care şi-a pus frumuseţea în slujba consumatorilor. Astfel, în anul 1922 a făcut o reclamă pentru parfumurile franţuzeşti Honbigant, pentru ca în anul 1925 să apară într-o reclamă pentru crema cosmetică Pond's sub sloganul „Mesajul unei frumoase Regine la peste 20 de milioane de femei”. Regina Maria a fost sfetnicul Regelui Ferdinand până la moartea acestuia în 1927. 

Cupă oferită de Reg. 4 Roşiori

  În momentul în care fiul său Carol a devenit Rege, în 1930, acesta a izolat-o complet pe Mama Sa, care s-a retras din viaţa publică. Şi-a petrecut ultimii ani din viaţă la reşedinţele sale de la Bran, Balcic şi Pelişor. 

  Sănătatea Reginei Mariei s-a deteriorat şi în 1938 a plecat la o clinică din Dresda, pentru tratament. A aflat de la doctori că sfârşitul îi este aproape, şi a hotărât să se întoarcă în ţară. La 18 iulie 1938, a trecut în eternitate în Camera de aur a Castelului Pelişor, decorată de ea însăşi cu simbolurile pe care le-a iubit: ale credinţei, luminii şi vieţii veşnice. 

  În testamentul său moral – Scrisoare adresată Ţarii şi Poporului meu – Regina Maria a transmis un mişcător rămas bun poporului cu care s-a identificat: "De acum înainte nu vă voi mai putea trimite nici un semn; dar mai presus de toate, aminteşte-ţi Poporul meu ca te-am iubit şi că te binecuvântez cu ultima mea suflare”. Înainte de a fi condusă de la Palatul Cotroceni pe ultimul ei drum, Regina a fost salutată de militari cu baionetele înfipte în pământ şi patul armei în sus, gest unic pe care Armata Română nu l-a oferit niciodată unei alte persoane. A fost înmormântata, alături de soţul ei Ferdinand, la Mănăstirea Curtea de Argeş.