Note de drum din R. P. Bulgaria

 

De pe simezele de-odinioară

Emilia Dumitrescu, Emilia Niculescu-Petrovici, 

Simona Vasiliu-Chintilă, Spiru Chintilă, Sever Mermeze, 

Ion Minoiu, Ion Pacea

Sala Nicolae Cristea, București 

1960

Spiru Chintilă - Peisaj din Koprivștița (ulei)

Emilia Dumitrescu - Sozopol (acuarelă). 

Simona Vasiliu-Chintilă. Împletitul plaselor (desen).

Articol publicat în Revista Arta plastică, Nr. 3. 1960.

La Centenar...

 

Arta plastică contemporană românească

Emilia Dumitrescu 

Galeria Gheorghe Naum, Brăila

12 iunie 2021

Controlul calității. Revista Gazeta literară, Nr. 34, de joi, 17 august 1961.

Uscarea la fabrica de cartoane Chișcani - linogravură colorată.

Revista Arta plastică, Nr. 9. Septembrie 1964. 

Consemnare publicată în Revista Arta plastică, Nr. 10 - 11. 1964.

   De Noaptea Muzeelor 2021 ne vom întâmpina publicul cu o expoziție-eveniment: o selecție a celor mai bune și mai reprezentative lucrări de pictură și grafică semnate Emilia Dumitrescu, de la a cărei naștere se împlinesc, anul acesta, 100 de ani.

    Expoziția Centenar Emilia Dumitrescu, va putea fi vizitată la Galeria Gheorghe Naum a Muzeului Brăilei Carol I între 12 iunie și 15 august 2021. Curator: Alina-Ruxandra Mircea.

***Muzeul Brăilei "Carol I"

Pe simezele brăilene - Lucruri simple

Arta plastică contemporană românească 

Emilia Dumitrescu 

Galeria Gheorghe Naum, Brăila 

15 iulie - 30 august 2020

Expoziția este dedicată aniversării a 99 de ani de la nașterea artistei.

Curator: Alina-Ruxandra Mircea, muzeograf – Secția Artă.

Conservator: Liliana Gâță.

Restaurator pictură: Laura Emanuela Enache.

Restaurator lemn: Vladimir Smaznov.

   "Primele calități pe care privirea le remarcă la naturile statice ale Emiliei Dumitrescu 

(31 iulie 1921 – 22 septembrie 2005) sunt franchețea și lipsa de artificiu. Executate repede și cu nerv, ele nu sunt aproape deloc "compuse”, regizate. Simplitatea, la Emilia Dumitrescu, era o chestiune de principiu și se asocia credinței că frumusețea și unicitatea există deja, latent și de multe ori neostentativ, în cele mai neînsemnate priveliști și că rolul artistului e acela de a sesiza și de a înțelege, mai degrabă decât de a inventa.

    De aici și paleta foarte restrânsă a subiectelor: flori, pești, păsări vânate. Toate acestea se aflau în ambientul ei imediat: petunii, crizanteme și crini din grădina casei de la Vădeni, maci de pe câmpul din apropiere, pești și vânat din desele expediții în Bălțile Brăilei. Artista le-a consemnat existențele repede trecătoare cu emoție, cu conștiinciozitate și cu o umilitate asumată – în fine, cu sentimentul îndeplinirii unei datorii.

    Uneori, banalitatea subiectului furnizează pretextul unei desfășurări picturale de o mare complexitate vizuală. Așa sunt "Ștergarele” și câteva dintre buchetele de flori, unde tumultul materiei și al culorii aproximează efecte ale picturii abstracte. Alteori, ea este contrazisă de introducerea neașteptată a unui material străin picturii. Accentele de bronz auriu vizibile câteodată în naturi moarte și în peisaje sunt, cu lipsa lor de realism și cu materialitatea lor extranee, neasimilabilă imaginii, echivalentul vizual al acelei dimensiuni poetice a realității, care atât a obsedat sensibilitatea Emiliei Dumitrescu” (Alina-Ruxandra Mircea).

***Muzeul Brăilei "Carol I"

Venezia în operele artiştilor români. Grafică şi pictură din colecţia Muzeului Brăilei Carol I

Prezențe românești peste hotare 

Octav Angheluță, Emilia Dumitrescu, Romeo Voinescu 

Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică, Veneția 

8 - 29 mai 2017

    Încă de la începutul afirmării picturii româneşti moderne, Veneţia a fost, alături de Balcicul autohton şi de Sudul Franţei, unul dintre locurile preferate ale pictorilor români, pentru peisajul ei specific şi pentru picturalitatea ei cu totul deosebită. Destinaţie curentă până în preziua izbucnirii celui de-al doilea Război Mondial, Veneţia a rămas, şi ea, alături de celelalte capitale culturale ale Europei Apusene frecventate de artiştii români, dincolo de Cortina de Fier după anul 1948.

     Abia deceniul al şaselea a adus o destindere a restricţiilor impuse mobilităţii artiştilor, destindere marcată, printre altele, şi de prima participare a României la Bienala de la Veneţia după Război, în 1954, şi, ulterior, de vizite de documentare ori stagii de specializare îngăduite de regimul de atunci unui număr crescând de artişti.

     Octav Angheluţă, Emilia Dumitrescu şi Romeo Voinescu s-au numărat printre puţinii artişti români care au avut ocazia să viziteze Italia înainte de "dezgheţul” politic şi cultural dintre anii 1964 şi 1971. Picturile şi desenele lor, dintre care o mare parte se află astăzi în colecţia Muzeului Brăilei Carol I, sunt mărturii ale încercării de recuperare a peisajului veneţian şi a motivelor veneţiene pentru imageria artei româneşti din preajma anului 1960.

     Octav Angheluţă caută să reprezinte Veneţia din unghiuri inedite, în stare să depăşească reprezentările clişeizate şi pitorescul facil. Peisaj din Veneţia, seara şi Piaţa San Marco sunt reprezentative pentru dorinţa pictorului de a contrazice "ideile gata-făcute” despre peisajul veneţian în favoarea elementului surprinzător, expresiv. Focalizând atenţia asupra grupurilor de turişti şi nu, aşa cum ar fi fost de aşteptat, asupra monumentelor care au făcut faima Veneţiei, Piaţa San Marco surprinde, in statu nascendi, o problemă foarte actuală a cetăţii, care deja începea să se facă simţită în preajma anului 1960, anume turismul de masă.

     Un important rol formator l-a avut, pentru Romeo Voinescu, stagiul de specializare efectuat în 1963 la Academia de Arte Frumoase Pietro Vannucci din Perugia, stagiu care i-a prilejuit, printre altele, întâlnirea cu peisajul italian şi, în mod deosebit, cu cel veneţian. Una dintre picturile realizate atunci, reprezentând celebrul palat Ca’ d’Oro, se numără printre cele mai frumoase omagii aduse vreodată Serenissimei de un artist român.

    Emulând tradiţia vedutei, desenele Emiliei Dumitrescu surprind o multitudine de aspecte ale cetăţii, de la Piaţa de Peşte la I Giardini della Biennale şi de la monumentele celebre la micile cafenele care aglomerau trotuarele. Variate din punctul de vedere al subiectelor înfăţişate, dar foarte unitare ca expresie, aceste desene alcătuiesc o mică monografie a Veneţiei aşa cum arăta ea în 1960.

    Aducând împreună lucrările "veneţiene” ale acestor trei artişti, expoziţia Venezia nelle opere grafiche e pittoriche... îşi propune să înfăţişeze ecourile mereu noi pe care Veneţia le-a avut în arta românească a secolului al XX-lea (Alina-Ruxandra Mircea).

***Muzeul Brăilei Sectia de Artă

Lângă Împărăția Apelor

Muzeul Brăilei - Secția de Artă

Aniversare Emilia Dumitrescu

Galeria de Artă Gheorghe Naum, Brăila

31 iulie 2013

Casa Varlaam, fostul sediu al Galeriei de Arta Emilia Dumitrescu.

  Miercuri, 31 iulie 2013 se împlinesc 92 de ani de la naşterea Emiliei Dumitrescu (1921 – 2005), pictor şi gravor de mare forţă expresivă, creator de imagini emblemă ale spaţiului brăilean, în complexa sa alcătuire: oraşul, Bălţile, Bărăganul.

  Pe lângă operă, Emilia Dumitrescu ne-a lăsat modelul artistului responsabil, care a reacţionat cu instrumentele sale la deciziile factorilor politici de a distruge ecosistemul Insulei Mari a Brăilei, într-o epocă deloc îngăduitoare cu protestele.

  Iubind până la uitarea de sine aceste locuri, Emilia Dumitrescu a înţeles să le rămână fidelă, să le surprindă spiritul şi să găsească mijloacele cele mai potrivite pentru înfăţişarea lor. A contemplat natura, a meditat asupra ei şi a visat-o, iar fiecare experienţă a fost fixată cu creionul, cu pensula, cu dăltiţa şi acul de gravură, în mii de schiţe. Unele au fost reluate şi continuate din amintire, în încercarea de a perpetua, astfel, frumuseţea a ceea ce ea numea Împărăţia Apelor.

  Într-un interviu acordat revistei Excelsior în iulie 2000, Emilia Dumitrescu mărturisea: "Uneori, dar rare sunt momentele acelea, regret că nu mi-am împlinit viaţa altfel. Dar până la urmă îmi spun că a-ţi trăi viaţa înseamnă să faci în aşa fel încât, atunci când te retragi, să laşi ceva durabil în urma ta. Şi eu las o operă.”

  Cu prilejul aniversării, la Galeria de artă Gheorghe Naum a Muzeului Brăilei, miercuri, începând cu ora 17:00, are loc întâlnirea celor care au cunoscut-o pe Emilia Dumitrescu şi i-au apreciat opera. Aceasta va marca şi închiderea expoziţiei Aur şi cenuşă, care a prezentat pe tot parcursul lunii iulie o selecţie dintre cele mai cunoscute acuarele ale artistei, realizate între anii 1967 – 1975.

Aur şi cenuşă

  După terminarea studiilor, Emilia Dumitrescu s-a întors la Brăila, lângă Împărăţia Apelor, cum numea ea Bălţile Brăilei. A cunoscut bine locurile pentru că le-a străbătut de mii de ori, începând din copilărie, şi a fost martor la dispariţia lor, produsă prin îndiguirea Insulei Mari.

  Emilia Dumitrescu a reacţionat, atunci, la ceea ce considera a fi un dezastru ecologic, desenând şi pictând imagini de o sfâşietoare nelinişte şi tristeţe, pe care le-a expus de multe ori, pentru ca oamenii să ştie că, în numele bunăstării, au sacrificat Natura.

  Expoziţia deschisă la Galeria Gheorghe Naum a Muzeului Brăilei, pe care vă cuprinde 22 de acuarele realizate între anii 1967 şi 1975, majoritatea fiind naturi moarte cu păsări.

  Desprinse din lumea nemărginită a bălţilor sau din lumina grădinii, peisajele de poveste, naturile moarte cu vietăţi ale apelor, fructele şi florile continuă să păstreze viaţa în încremenirea avântului unui zbor, în sinuozitatea alunecării în adâncuri necunoscute, revărsând, în armonii cromatice, polen, miresme şi seve dulci. 

  Peisajele, locuri sacre ocrotite de arborii aşezaţi asemeni coloanelor unui templu, oglindesc trecerea anotimpurilor şi ilustrează tumultul naturii. Această dimensiune ritualică a naturii predomină în compoziţiile cu păsări şi peşti, legate prin caracterul existenţei lor în medii echivalente cu atemporalitatea şi prin condiţia lor de fiinţe sacrificate, se remarcă în liniile arcuite ce se pierd şi reapar asemenea unor acumulări tensionate în densitatea penajului păsărilor sau în accentele cenuşii ce subliniază transparenţa străvezie a solzilor. 

Şi pentru a aureola şi a da strălucire acestei atmosfere încărcate de greutatea atâtor materii pulverizate, Emilia Dumitrescu a deschis, prin motivul florilor, un tip de sensibilitate specific simbolismului baudelairian. 

  Demersul ei poate fi considerat, în contextul artistic al vremii, o prelungire a tipului de figurativism liric cu modulaţii cromatice fove şi, în unele cazuri, expresioniste, demers considerat în perioada anilor 1965-1970 o etapă de înnoire a artei de tip realist. 

Claudia-Anca Moldovan