Lângă Împărăția Apelor

Muzeul Brăilei - Secția de Artă

Aniversare Emilia Dumitrescu

Galeria de Artă Gheorghe Naum, Brăila

31 iulie 2013

Casa Varlaam, fostul sediu al Galeriei de Arta Emilia Dumitrescu.

  Miercuri, 31 iulie 2013 se împlinesc 92 de ani de la naşterea Emiliei Dumitrescu (1921 – 2005), pictor şi gravor de mare forţă expresivă, creator de imagini emblemă ale spaţiului brăilean, în complexa sa alcătuire: oraşul, Bălţile, Bărăganul.

  Pe lângă operă, Emilia Dumitrescu ne-a lăsat modelul artistului responsabil, care a reacţionat cu instrumentele sale la deciziile factorilor politici de a distruge ecosistemul Insulei Mari a Brăilei, într-o epocă deloc îngăduitoare cu protestele.

  Iubind până la uitarea de sine aceste locuri, Emilia Dumitrescu a înţeles să le rămână fidelă, să le surprindă spiritul şi să găsească mijloacele cele mai potrivite pentru înfăţişarea lor. A contemplat natura, a meditat asupra ei şi a visat-o, iar fiecare experienţă a fost fixată cu creionul, cu pensula, cu dăltiţa şi acul de gravură, în mii de schiţe. Unele au fost reluate şi continuate din amintire, în încercarea de a perpetua, astfel, frumuseţea a ceea ce ea numea Împărăţia Apelor.

  Într-un interviu acordat revistei Excelsior în iulie 2000, Emilia Dumitrescu mărturisea: "Uneori, dar rare sunt momentele acelea, regret că nu mi-am împlinit viaţa altfel. Dar până la urmă îmi spun că a-ţi trăi viaţa înseamnă să faci în aşa fel încât, atunci când te retragi, să laşi ceva durabil în urma ta. Şi eu las o operă.”

  Cu prilejul aniversării, la Galeria de artă Gheorghe Naum a Muzeului Brăilei, miercuri, începând cu ora 17:00, are loc întâlnirea celor care au cunoscut-o pe Emilia Dumitrescu şi i-au apreciat opera. Aceasta va marca şi închiderea expoziţiei Aur şi cenuşă, care a prezentat pe tot parcursul lunii iulie o selecţie dintre cele mai cunoscute acuarele ale artistei, realizate între anii 1967 – 1975.

Aur şi cenuşă

  După terminarea studiilor, Emilia Dumitrescu s-a întors la Brăila, lângă Împărăţia Apelor, cum numea ea Bălţile Brăilei. A cunoscut bine locurile pentru că le-a străbătut de mii de ori, începând din copilărie, şi a fost martor la dispariţia lor, produsă prin îndiguirea Insulei Mari.

  Emilia Dumitrescu a reacţionat, atunci, la ceea ce considera a fi un dezastru ecologic, desenând şi pictând imagini de o sfâşietoare nelinişte şi tristeţe, pe care le-a expus de multe ori, pentru ca oamenii să ştie că, în numele bunăstării, au sacrificat Natura.

  Expoziţia deschisă la Galeria Gheorghe Naum a Muzeului Brăilei, pe care vă cuprinde 22 de acuarele realizate între anii 1967 şi 1975, majoritatea fiind naturi moarte cu păsări.

  Desprinse din lumea nemărginită a bălţilor sau din lumina grădinii, peisajele de poveste, naturile moarte cu vietăţi ale apelor, fructele şi florile continuă să păstreze viaţa în încremenirea avântului unui zbor, în sinuozitatea alunecării în adâncuri necunoscute, revărsând, în armonii cromatice, polen, miresme şi seve dulci. 

  Peisajele, locuri sacre ocrotite de arborii aşezaţi asemeni coloanelor unui templu, oglindesc trecerea anotimpurilor şi ilustrează tumultul naturii. Această dimensiune ritualică a naturii predomină în compoziţiile cu păsări şi peşti, legate prin caracterul existenţei lor în medii echivalente cu atemporalitatea şi prin condiţia lor de fiinţe sacrificate, se remarcă în liniile arcuite ce se pierd şi reapar asemenea unor acumulări tensionate în densitatea penajului păsărilor sau în accentele cenuşii ce subliniază transparenţa străvezie a solzilor. 

Şi pentru a aureola şi a da strălucire acestei atmosfere încărcate de greutatea atâtor materii pulverizate, Emilia Dumitrescu a deschis, prin motivul florilor, un tip de sensibilitate specific simbolismului baudelairian. 

  Demersul ei poate fi considerat, în contextul artistic al vremii, o prelungire a tipului de figurativism liric cu modulaţii cromatice fove şi, în unele cazuri, expresioniste, demers considerat în perioada anilor 1965-1970 o etapă de înnoire a artei de tip realist. 

Claudia-Anca Moldovan