Arta plastică contemporană românească
Emilia Dumitrescu
Galeria Gheorghe Naum, Brăila
15 iulie - 30 august 2020
Expoziția este dedicată aniversării a 99 de ani de la
nașterea artistei.
Curator: Alina-Ruxandra Mircea, muzeograf – Secția Artă.
Conservator: Liliana Gâță.
Restaurator pictură: Laura Emanuela Enache.
Restaurator lemn: Vladimir Smaznov.
"Primele calități pe care privirea le remarcă la naturile
statice ale Emiliei Dumitrescu
(31 iulie 1921 – 22 septembrie 2005) sunt
franchețea și lipsa de artificiu. Executate repede și cu nerv, ele nu sunt
aproape deloc "compuse”, regizate. Simplitatea, la Emilia Dumitrescu, era o
chestiune de principiu și se asocia credinței că frumusețea și unicitatea
există deja, latent și de multe ori neostentativ, în cele mai neînsemnate priveliști
și că rolul artistului e acela de a sesiza și de a înțelege, mai degrabă decât
de a inventa.
De aici și paleta foarte restrânsă a subiectelor: flori,
pești, păsări vânate. Toate acestea se aflau în ambientul ei imediat: petunii,
crizanteme și crini din grădina casei de la Vădeni, maci de pe câmpul din
apropiere, pești și vânat din desele expediții în Bălțile Brăilei. Artista le-a
consemnat existențele repede trecătoare cu emoție, cu conștiinciozitate și cu o
umilitate asumată – în fine, cu sentimentul îndeplinirii unei datorii.
Uneori, banalitatea subiectului furnizează pretextul unei
desfășurări picturale de o mare complexitate vizuală. Așa sunt "Ștergarele” și
câteva dintre buchetele de flori, unde tumultul materiei și al culorii
aproximează efecte ale picturii abstracte. Alteori, ea este contrazisă de
introducerea neașteptată a unui material străin picturii. Accentele de bronz
auriu vizibile câteodată în naturi moarte și în peisaje sunt, cu lipsa lor de
realism și cu materialitatea lor extranee, neasimilabilă imaginii, echivalentul
vizual al acelei dimensiuni poetice a realității, care atât a obsedat
sensibilitatea Emiliei Dumitrescu” (Alina-Ruxandra Mircea).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu