Arta plastica contemporana romaneasca
Arina Ailincai
Centrul Cultural Palatele Brancovenesti, Mogosoaia
16 aprilie 2016
Artista
clujeană Arina Ailincăi aduce în expoziție fragmente de corp pe care le
asamblează/ dezasamblează. Ea își asumă un joc derridean raportându-se mereu la
întreg chiar și atunci când își gândește lucrările în paradigma deconstrucției.
Observă/redă/studiază fragmente pe care mereu le contextualizează.
Motto-ul
vizual “body in pieces” este reîntregit constant. Prin această reîntregire
aparentă, Arina contracarează ideea de fragmentaritate, stagnând astfel
imaginea mutilării, dislocării, eviscerării.
La nivel
formal, sculptura ceramică de factură expresionistă este contrabalansată de
scriitura imprimată/incizată pe lucrare. Urma memoriei este trasată de
alfabetul vizual personal care oscilează între jocul lejer al literelor până la
comasarea și condensarea lor. Un gestualism pictural completează fiecare piesă
ceramică. Intervalul spațial abstract este configurat între fragmente. Dacă nu
interpune plăci de plexiglass, ceramista gândește spațiul asemenea unei părți
din lucrare, amintind de Lucio Fontana.
În
personala de la galeria Ghețărie, Palatele Brâncovenești, alături de
reprezentările corporale din ceramică vor fi expuse fotografii. Lucrările din
gresie sau paper clay vor face pandant cu fotografiile primelor performance-uri
din tabăra de sculptură din Delta Dunării (1987). Atunci s-a produs apropierea
Arinei de reprezentarea corporală, după ce până în '87, apetența pentru
tematica abstractă era evidentă.
Subiectul
Dislocării este transpus nu doar în ceramică, dar și în zona fotografiei și a
performance-ului pentru a contura o imagine cât mai diversă. (Raluca
Băloiu, curatoare)
Dorința mea
este de a “scrie” un poem tridimensional despre condiția umană. Aș vrea să
exprim aspecte ale specificității noastre, ale balansului între corpul fizic,
efemer, fragil, erodat de timp, vulnerabil. Mă interesează relația corpului
uman cu lumea intangibilă a interiorității noastre profunde, relație care
funcționează ca parte complementară.
Scriitura
prezentă ca fundal, pe suprafața sau interiorul corpului, devine o istorie
personală și universală, sau chiar un palimpsest al existenței umane prezente
și trecute.
Diminuarea
contrastului între detaliile naturaliste exterioare și scriitura metaforică
diluează linia fină care separă imaginarul de real.
Sinteza
limbajului vizual bi/tridimensional încărcat de înțelesuri direcționează
privitorul spre propriul lăuntru, dar îl determină să investigheze și în afara
sa. (Arina Ailincăi, ceramistă)
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu