Muzeul Municipiului Bucuresti
Robert Stoiculescu
26 martie 2015
Relatarea dintr-o revistă socialistă de cultură prezintă
evenimentul desfiinţării ultimului mare slum al Bucureştiului, atrăgând atenţia
asupra persistenţei insalubrităţii anumitor areale în peisajul urban, chiar şi
la 12 ani de la instalarea regimului şi debutul marilor proiecte de
„reconstrucţie socialistă”.
Locuirea în foste excavaţii pentru materiale de
construcţie, care culmina cu anii `60, era cu mult mai veche în istoria
oraşului. Floreasca, asemenea altor gropi formate până la sfârşitul secolului al 19-lea, a apărut în
urma distrugerii parţiale a oraşului în marele incendiu din 1847 care, alături
de schimbările politice, a impulsionat occidentalizarea Bucureştiului, iar
noile regulamente au impus înlocuirea lemnului îndeosebi cu cărămida. Ca urmare,
se observă industrializarea cărămidăriilor în imediata vecinătate a oraşului.
În a doua parte a secolului, exploatările sistematizate au fost localizate în
afara razei oraşului, iar cele din interior au fost desfiinţate fără
despăgubire, începând cu 1899. După închiderea exploatării de nisip şi de lut,
terenurile erau refolosite atât pentru gropi de gunoi, cât şi ca parcelări
pentru populaţia săracă, nou venită în oraş. Ridicarea caselor în gropile de
nisip şi cele ale cărămidăriilor poate fi observată încă din 1852, pe planul
realizat de maiorul Borroczyn.
Intrarea 7 lei. În preţ este inclusă vizitarea expoziţiilor
organizate la Palatul Suţu.
Următoarele conferinţă de joi:
2 aprilie 2015 – Fotograful Andreas Daniel Reiser cu
Emanuel Bădescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu