Muzeul Municipiului București
25 martie - iulie 2015
Geografia oraşului nostru a fost destul de generoasă în
vechime. Ostrovurile Dâmboviţei, care absorbeau debitul suplimentar de apă
protejând de inundaţii cartierele din apropiere, erau adesea înconjurate de
păduri. Fragmente din aceste bogăţii au supravieţuit până la mijlocul secolului
al XIX-lea. Ele au dispărut pe măsură ce oraşul şi-a sporit zestrea demografică
cu tot ceea ce presupune acest lucru: noi cartiere, spaţii industriale etc.
În vestul oraşului vechi, unde se află biserica Sf. Elefterie
Vechi, a existat o vastă zonă împădurită, care se întindea până pe Dealul
Cotrocenilor. După 1850, o parte din această zonă verde a devenit grădina
Zdrafcu, aflată în zona actuală a Monumentului Eroilor Sanitari. Către 1870, în
grădina Zdrafcu a fost amenajată o sală mare de dans, sală care găzduia şi un
teatru. Grădina dispare treptat după primul război mondial în urma lotizărilor
cauzate de extinderea oraşului. În apropierea ei, pe malul celălalt al
Dâmboviţei, unde este Facultatea de Drept se afla grădina Procopoaiei, care
urca şi pe Calea Plevnei. La intersecţia Căii Plevnei cu bulevardul Regiei se
afla grădina Scufa, a cărei perioadă de glorie a fost undeva între 1850 şi
1900. După primul război mondial a dispărut într-un teren viran "unde-şi
păstrează furagiul Regimentul de Escortă”, deoarece în apropierea ei se afla
Manutanţa Armatei.
Una dintre marile grădini dispărute a Bucureştiului a fost
aceea numită Belvedere şi care s-a aflat între actuala stradă Mircea
Vulcănescu (fostă Fracmazon) şi cartierul Gării de Nord. A fost una dintre
primele grădini publice creată ad hoc, martoră a modernizării costumelor şi a
manierelor. Începând cu 1870 dispare cu repeziciune pe măsură ce apar Spitalul
şi Muzeul Militar, Gara de Nord şi cartierele aferente.
Apoi cine ar mai putea crede că au existat mici pete de
culoare chiar în centrul oraşului: grădina Sărindarului lângă Cercul Militar;
grădina Slatter în zona Pieţei Valter Mărăcineanu de azi; Grădina cu Cai nu
departe de statuia lui Mihai Kogălniceanu; Grădina Raşca de pe actuala stradă
Edgar Quinet; Grădina Universală a "tinerilor berbanţi” din piaţa Universităţii
de astăzi unde se afla nu demult instalat celebrul ceas al întâlnirilor;
grădina "jupânului Stavri” de pe strada Academiei; grădina Oteteleşanu din zona
Palatului Telefoanelor; Grădina Union de pe strada Ion Câmpineanu evocată de
Caragiale în piesa O noapte furtunoasă; întinsa grădină a lui Heliad din zona
Pieţei Obor de azi, unde se aflau ruinele casei lui Heliade Rădulescu; grădina
lui Ivaşcu din vechea barieră a Vergului; grădina Orfeu din spatele Palatului
Regal.
Dacă coborâm mai mult în timp aflăm de frumoasa grădină
amenajată "după principiile şcoalei italiene” şi care înconjura generos Bărăţia
de astăzi sau întinsa grădină în stil englezesc a familiei Dudescu, care în
secolul al XVIIII-lea o încânta pe Lady Craven, oaspete a familei Dudescu.
Strada Sfinţii Apostoli traversa această minunată grădină a Bucureştilor din
vechime.
Problema nu este neapărat aceea că au dispărut aceste
grădini ci faptul că, bucureştenii de azi, spre deosebire de aceia de la 1900,
nu mai au liniştea pentru a proteja fiecare metru pătrat de spaţiu verde sau
dorinţa de a crea în jurul reşedinţei o grădină, care să încânte privirea
oricărui trecător.
Expoziţia Grădini dispărute din Bucureşti este realizată în
parteneriat cu Universitatea de Arhitectură şi Urbanism «Ion Mincu», secţia
Amenajarea şi Planificarea Peisajului.
***Muzeul Municipiului Bucuresti - Palatul Sutu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu