Arta plastica contemporana romaneasca
Anca Muresan
City Business Center, Timisoara
8 mai 2014
Vă invităm, pe 8 mai, de la ora 19:00, la Timișoara la expoziția Ancăi Mureșan. Este un eveniment organizat de galeria H'art ce prezintă pentru prima dată în Timișoara o selecție relevantă a lucrărilor artistei bucureștence ce trăiește și lucrează în Dusseldorf și București.
"Ocupația unui pictor este fie demiurgică fie este simpla gesticulație de saltimbanc. Imaginați-vă: vă aflați în fața unui dreptunghi alb și din materii colorate trebuie să transformați acea absență într-o prezență vizibilă care să comunice ceva. E un gest de o vanitate absolută, într-un fel acesta este păcatul artistului, paranoia face parte din job description. E un păcat luciferic care este penalizat în toate culturile. La vechii greci era denumit hybris, în context creștin este trufie, budismul găsește că orice atașament față de realitate te indepartează de o posibilă iluminare. Pe scurt, pictorul este din start pe o cale greșită. Cum poți scapa din acest cerc de foc? Păi singurul răspuns pe care eu îl intuiesc este următorul: scapi fie prin nebunie fie prin inteligență. Prima cale este acea a celebrului artist si urechea lui. Pictura devine terapie, disperare care te echilibrează temporar după care iți consumă sufletul, inima, organele, creierul şi, în cele din urmă, viața.
Există totuşi şi varianta pictorului foarte inteligent care prin combinații succesive de experimente si strategii de abordare a luptei reușește să infațişeze întregul combat al pictorului cu vidul. E mai puțin dramatism însă mai multă claritate a demersului. Pictorul inteligent ne prezintă graficul luptei artistului cu lumea. E un fel de implicare parțială, artistul face cu ochiul publicului, e mai mult un prezentator decît un traitor al procesului. Anca Mureşan este un exemplu hibrid. E o pictura obsedata de centralitate, un horror vacui dezlănţuit. E o încercare de structurare prin aglomerare cromatică, fiecare centimetru pătrat de pînză mustind de informație. Acest tip de pictură obsedantă încearcă să anuleze dreptunghiul alb, e un Proteu care devine osatura şi carne prin asiduitate si consum psihic. Ei bine, lucrările din expoziţia de faţă procedeaza invers. E un demers logic care diluează structura imaginii. E o diluție a zilelor, a realitații si memoriei.
Lucrările Ancai devin fantome ale unei realități pierdute, nişte madlene care circumscriu un vid. E o revenire treptată la dreptunghiul alb initial. E o detensionare a necesitații formei, o diluție asumata si împăcată." (Dan Popescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu