Muzeul Brailei
Braila
martie - aprilie 2014
În perioada martie-aprilie 2014, la Muzeul Brăilei -
Ştiinţele Naturii din Parcul
Monument
Scopul acestei foto-expoziţii este închinat, aşadar,
cunoaşterii plantelor vernale. Sunt prezentate o serie de plante, unele
cunoscute altele mai puțin cunoscute de
către publicul amator. În descrierea acestora, pe lângă încadrarea sistematică
a fiecărei plante în parte, se mai fac referiri la perioada înfloririi,
ecologia speciei, răspândirea sa în lume cât și
alte particularități specifice fiecărei
specii de plante.
Vizitatorii vor descoperi faptul că, pe lângă gingășia și
frumusețea lor, aceste plante ascund în
cămările lor bogății nebănuite:
nutrienţi, minerale şi multe alte substanțe
esenţiale pentru supravieţuirea lor. Tocmai de aceea, încă din cele mai vechi
timpuri oamenii au utilizat anumite plante din flora spontană atât în scop
terapeutic, cât și culinar.
Primăvara timpurie începe odată cu topirea zăpezii, fiind
semnalată de activitatea plantelor cu ciclu biologic scurt. După lunile lungi
de iarnă, natura se trezește la viață: florile încep să înflorească, pomii și arbuștii
încep să înmugurească iar vietățile se
trezesc din somnul hibernal.
Între primele plante cu flori care ies de sub pătura de
zăpadă abia topită de căldura soarelui de primăvară, se numără ghioceilul (Galanthus
nivalis) și ghioceii bogați (Leucojum vernum), care își deschid nerăbdători gingașele cupe. Asemeni lor și brândușele
de primăvară (Crocus sp.), apoi viorelele (Scila bifolia), primulele sau ciuboțica-cucului (Primula elatior), anemonele
(Anemone nemorosa), dedițeii (Anemone
hepatica), brebeneii sau laptele-cucului (Corydalis marschaliana) se grăbesc să
își deschidă cupele multicolore ale
florilor.
În luminișuri nu
prea umede abia înflorește ceapa-ciorii
(Gagea pratensis), mierea-ursului sau plămânărița
(Pulmonaria officialis), o altă plantă întâlnită frecvent în pădurea încă
neînverzită.
Treptat, ramurile copacilor se încarcă cu flori parfumate și muguri, iar locul plantelor erbacee este
luat acum de plantele iubitoare de umbră. Plantele cu flori sunt acum din ce în
ce mai puține, popâvnicul-iepuresc
(Asarum europaeum) și rodul pământului
(Arum maculatum) bucurându-se de binefăcătoarea umbră a copacilor. Ultimul
farmec al pădurii în primăvară e acel al lăcrămioarelor (Convallaria majalis),
care stau una lângă alta printre trunchiurile arborilor tineri. Cu această
apariție se încheie veselia primelor
zile cu soare în pădure. De acum înainte domnește
umbra răcoroasă care nu lasă decât mici ferestre soarelui prin care poate
străbate până la sol, acolo unde se ascund acum plantele mărunte, gingașe. Mediul răcoros și umed este prielnic și
ciupercilor, mușchilor și lichenilor, plante inferioare care nu au
nevoie de prea multă lumină pentru a se dezvolta.
Pe la începutul lunii aprilie, prin poieni, la marginea
pădurii sau pe marginea drumurilor își
fac apariția tot felul de plante,
aparent banale, mai mult sau mai puțin
cunoscute, multe dintre ele, însă, cu proprietăți
tămăduitoare miraculoase. Dintre acestea, păpădia (Taraxacum officinale),
urzica (Lamium maculatum), măcrișul
iepurelui (Oxalis acetosella), leurda (Allium ursinum), untișorul (Ficaria ranunculoides), saschiul
(Vinca minor) sau părăluțele (Belis
perenis) sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute. Toate aceste plante sunt
acum ”înarmate” cu maxim de energie, în rădăcinile, tulpinile și frunzele lor fiind condensată o adevărată
explozie de minerale și substanțe nutritive care așteaptă să fie exploatate și
transformate apoi în formă și culoare.
Toate anotimpurile sunt frumoase, însă, primavara are
farmecul ei, este specială, are în aer un fel de sărbătoare care crește de la o zi la alta. Este cu adevărat
anotimpul învierii!
Vă așteptăm cu drag!
(Text: dr. Nicolae Onea, cercetător)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu