Poetul "necuvintelor"

Romania, tara mea frumoasa

Ploiesti

Muzeul Memorial Nichita Stanescu

27 aprilie 2013

Casa a fost construita intre 1926-1927 de catre Nicolae si Gheorghe, fiii "abagiului - comersant" Hristea N. Stanescu.

Aici se vor stabili dupa casatorie, in 1931, Nicolae (Calae) Stanescu impreuna cu Tatiana Cereaciukina. Si tot aici, intr-o zi de vineri, 31 martie 1933, in jurul pranzului, avea sa vina pe lume 

Nichita - Nini Stanescu, viitorul poet. In aceasta casa isi va petrece copilaria si adolescenta. Si tot aici s-a format ca om si ca manuitor al cuvintelor si necuvintelor.

In incercarea de a reda cat mai aproape de realitatea atmosfera de odinioara, s-a comandat si aceasta cismea. Eu zic ca demersul a fost reusit...

Cu fonduri dramuite cu grija, dar cu pasiune, se reuseste crearea unui cadru placut, atat privirii cat si sufletului. Si chiar daca batranul gutui s-a uscat, merisorul cel sangeriu completeaza paleta cromatica...

Un "inger blond" in bratele mamei sale.

Tatal lui...

...si bunica paterna.

Oare, formand acest numar, ne va raspunde ?

Un om cu mare iubire de suflet romanesc: Adam ("de Serbia") Puslojic - Nichita inca mai scrie...

O combina AEG (Germania) la fel de valoroasa si acum.

Dovada pretuirii lui Eminescu...

Ursuletul de plus de care cu greu se despartea, luandu-l cu el peste tot.

Cartile preferate ale mamei...

Din universul cartilor printre care a trait...

Atmosfera locului nu se poate descrie prin cuvinte, oricat de mestesugite si nici prin imagini, oricat de sofisticate ar fi instrumentele de captare a acestora. Ea, atmosfera locului, se "inspira" si se "traieste" dupa sensibilitatea sau aplecare catre cuvantul-necuvant a fiecaruia. Odata ajuns aici, pe strada Nichita Stanescu, nr. 1, in fosta mahala a zarzavagiilor de origine sarba, mi-este  greu sa cred ca nu veti pleca un pic mai curati la suflet. Doar incercati sa treceti pragul universului lui Nichita. Nu pot incheia aceasta succinta relatare fara a aminti de muzeograful prezent in aceasta zi, o doamna admirabila care mi-a castigat respectul neconditionat. 

Ajuns aici, la finalul unui parcurs atat de bogat inimii si sufletului (Muzeul Ceasului, Casa de Targovet, Muzeul I.L. Caragiale, Muzeul Nichita Stanescu) am de facut cateva observatii. Ploiestiul este un oras cu un bogat patrimoniu cultural si arhitectonic. Sunt multe strazi si case si edificii care de-abia asteapta sa fie descoperite si readuse la viata, cu fiecare privire si gand de admiratie, respect sau apreciere. Si asta in ciuda cutremurelor si bombardamentelor sau demolarilor  nenecesare. Inca au ramas atatea frumuseti si adevarate comori. Personal, voi reveni negresit sa ma mai bucur de toate acestea.

Toata gratitudinea mea si Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie (Irina Voinescu) pentru crearea conditiilor adecvate acestor, hai sa le zicem "reportaje". Sper ca vom colabora in continuare la fel de frumos, caci, asa cum am scris mai sus, mai sunt atatea in acest oras, de vazut, de apreciat, de iubit...