Suflete frumoase - Imortalizand clipa

Dan Mihalcea

Expozitie de fotografie: Canonicon

Galeria de Arta Rudolf Schweitzer-Cumpana, Pitesti

13 - 27  februarie 2013

 

   Expoziția personală de fotografie Canonicon are un caracter itinerant. A debutat în noiembrie 2012 la Râmnicu Vâlcea, orașul în care m-am născut, în februarie este la Pitești, în aprilie și mai este la Sibiu. Dacă Doamne-Doamne vrea, o să ajungă și în alte orașe. Ultimul popas al expoziției o să fie la București, orașul în care locuiesc.

Eu despre mine
Eu despre Canonicon

   Te naşti ca să vezi. Ai ochii deschişi şi crezi că vezi.

   De aici am pornit în urmă cu 17 ani când m-am angajat în televiziune. De aici am pornit când am început să fac fotografie. Am plecat în urmă cu 10 ani din Râmnicu Vâlcea, oraşul natal, să mă înţelepţesc la şcoala regizorilor de film din Bucureşti. Nu ştiu dacă mi-a reuşit. Undeva la capătul drumului, după ce am căutat ceva ireal într-o realitate imediată, mă văd cu povestea împlinită.

   Spaţiul şi timpul sunt două constante.

   Într-o televiziune de ştiri, am lucrat la două dintre ele, timpul se contractă iar spaţiul se dilată, devine infinit. Aşa simt. Într-un timp relativ scurt trebuie să pui în "pagină” ceea ce se întâmplă în spaţiul care se umflă ca un balon.

   Nu am avut şi nici nu mi-am dorit să am veleităţile unui corespondent special. Nu am fost niciodată un om al riscului. Acest fapt nu m-a împiedicat, însă, să nu fiu un om al cabinetului, un om al interiorului. A cunoaşte oameni şi locuri a rămas pentru mine lucrul esenţial.

   Prin fotografia mea încerc o extindere a timpului şi o reducere a spaţiului. Spaţiul concret într-un timp relativ este ceea ce vreau să descopăr prin clarobscur şi prin detaliu. "... unele mici amănunte de detaliu”, aşa spune bătrânul Muşatescu prin vocea Mizei. Graba de a vedea şi de a cunoaşte cât mai multe are ca rezultat suprimarea văzului.

   De interior sau de exterior, în fotografiile reunite sub titlul Canonicon, decupez cu lumină naturală, subliniez dar şi evidenţiez. Fotografiile reprezintă eşantioane ale realităţii concrete transpuse prin detalii, mai ales, şi prin plastică afectivă. Este fotografia care rămâne dincolo dar şi dincoace de prezentul meu.

   Încerc să ţin ochii deschişi pentru tot ce înseamnă gest omenesc. Ideea din spatele formei reprezintă realitatea şi nu forma ei exterioară, emoţia este vibraţia care ne conduce întreaga existenţă.

    Există o energie care vindecă, o vibraţie superioară în locurile acestea din care eu aduc eşantioane de viaţă blândă, de viaţă frumoasă.

Fotografia religioasă este căutare în spaţiu şi timp, este fotografia prin care gândesc că mă voi găsi pe mine, undeva la capătul drumului.

Dan Mihalcea

2012

Umbra fluida a literei

Umbra tacerii si lumina dintre noi

Zalog

Pietate