Doamna Padurii

Arta plastica contemporana romaneasca

Elena Cristea

Muzeul National al Unirii, Alba Iulia

4 octombrie 2012

   Organizatori: Consiliul Judeţean Alba, Fundatia Inter-Art Aiud, Muzeul Naţional Al Unirii, Alba Iulia, Centrul Cultural L .Rebreanu Aiud

   Pastratoare a unor importante traditii si valori culturale si artistice, prin memoria distinsului profesor Avram Cristea - tatal scriitoarei, Elena Cristea se afla in acest an la o noua experienta artistica, dupa lansarea unui volum de povestiri in cadrul Festivalului International Lucian Blaga, o expozitie de arta plastica. Va invit sa participam impreuna la acesta noua experianta artistica ce poarta si amprenta Inter-Art, sa discutam in galeria Muzeului National al Unirii despre valoarea lucrarilor contemporane, despre locul artistului plastic in lumea de azi, despre arta pur si simplu...   Elena Cristea este in acelasi timp si unul dintre profesorii coordonatori ai atelierelor de creatie din cadrul Taberei internationale de creatie pentru tineret Inter-Art Aiud.

extras din postfata volumului Jocul carabusului - Elena Cristea, editura Altip, 2012

   Anotimpul poveştilor scrise
A scrie o poveste însemnă a recladi un anotimp. Anotimpul copilăriei. Anotimpul poveştilor scris. A scrie o poveste înseamnă a colora lumea în imaginile unui timp al purităţii, al naivităţii, al dragostei, al tăcerii. Personajele povestirilor scrise de Elena Cristea se joacă cu imginaţia de copil a cititorului. Povestirile au sensibilitatea unor fulgi de zăpadă care în zborul lor se tranformă în raze de soare. Pornind de la misterul cuvântului blagian povestirile recompun şi sentimentele şi trăirile cititorului în universuri ale imaginaţiei şi ale creaţiei.

  Plasticitatea sobra a imaginilor şi sensibilitatea scrisului sunt atributele unei diferentieri faţă de poveştile clasice. Cărăbuşul auriu se alcătuieşte astfel ca o poveste-imn a prieteniei iar Furia vântului într-o poveste-metaforă. Iată numai două dintre cheile în care pot fi citite povestile Elenei Cristea. Speritoarea compune o poveste-lupta între sentimente şi trăiri, în timp ce Bunica rămâne o poveste a copilariei, retrăită prin ochii adultului, în care amintirea este doar o interfaţa în derularea unei alte povestiri. Unicornul şi oceanul se constituie în povestea-poveste şi rămâne una dintre cele mai reuşite scrieri ale cărţii.
   A scrie o carte de povestiri înseamnă a te defini pe tine dinspre tainele copilăriei spre întelepciunea maturităţii. Si atunci când lumea copilariei ne cuprinde cu candoarea ei, cu naivitatea vârstei, universul clipei de astăzi devine mai cald, mai deschis, mai bun. Cartea Elenei Cristea se instituie într-un astfel de demers al nobleţei clipei pe care o traim, pe care a citim în povestiri însufleţite de sentimente, de trăiri, a amintiri, de speranţe.

Ioan Hădărig director artistic Inter-Art Aiud