Arta plastică contemporană românească
Ana Bănic
Aiuart, București
12 - 25 septembrie 2012
Miercuri, 12 septembrie, de la ora 19:00,
H'art Gallery prezintă la aiurart (Str. Lirei, 21) expoziţia Ana Bănică
– Oglindiri. Un prilej de meditaţie asupra unor teme înrudite –
dualitatea, simetria şi oglindirea, – picturile Anei Bănică redau
ipostaze ale sărutului, într-o reinterpretare aparte a lucrărilor lui
Brâncuşi pe aceeaşi temă.
Picturile incluse în expoziţia Oglindiri sunt expuse în premieră în România, după ce au fost
prezentate la ICR Paris sub titlul d.s.o./\o.s.b (2007).
Expoziţia poate fi vizitată la aiurart (Str. Lirei, nr. 21) între 12 şi 25 septembrie, de luni până sâmbătă, 15:00-19:00.
Curator: Dan Popescu
O expozitie H'art Gallery@aiuart
„Prin intermediul picturii mă exprim sincer, instinctiv şi direct, fără
accesorii inutile sau măşti. Cu ajutorul picturii, ce se contopeşte
direct cu eul meu, fiind o prelungire a structurii mele interioare, mă
descopăr şi mă maturizez constant.
Dualitatea / simetria /
oglindirea sunt teme de o forţă fantastică în care cred, acest principiu
al reflectării în ceva, în cineva sau poate chiar în tine însuţi este o
provocare pentru mine de ceva vreme. Modul în care simt forţa simetriei
reprezintă o evoluţie firească a personalităţii mele artistice. Această
oglindire a sinelui este ceea ce vreau să exprim în picturi şi în
celelalte proiecte.
Constant, am încercat să sintetizez sentimentul
simetriei în picturile Omagiu Fridei Kahlo, în seria de picturi Let
me kiss you şi în proiectul d. s.o./\.o. s. b., proiect ce se situează
încă în centrul interesului meu artistic.
Oglindirea mea în ceilalţi
se face prin intermediul picturilor şi proiectelor mele artistice.
Oglindirea este un mod de viaţă, este cea mai sinceră caracterizare, un
portret realizat instantaneu şi obiectiv. Oglindirea este un duo, nu
există decât ca dialog şi aici îmi amintesc de relaţie a două oglinzi
aşezate faţă în faţă din care rezultă o reflectare la infinit.
Oglindirea este aprofundare, continuitate, pătrundere, ritm, mişcare,
forţă.
Pentru mine, dincolo de această idee fascinantă, nu există decât pictura.
Picturile mele nu sunt simetrice din punct de vedere tehnic, ele încearcă să redea această idee, senzaţie.
Dualitatea sau bi-portretul, dublul şi reflectarea sunt perfecţiunea şi
iubirea totală. Artistul este un suflet binecuvântat şi chinuit în
acelaşi timp, el caută să atingă prin creaţiile sale o anumită
perfecţiune şi nu cred că este perfecţiunea operei, ci a spiritului.
Artiştii sunt suflete ce trebuie să evolueze mai mult decât ceilalţi
prin ceea ce au mai de preţ, arta lor, talentul = forţa sincerităţii.
Artistul nu trebuie să fie depaşit de forţa societăţii, el trebuie să-şi
depăşească condiţia umană şi să răsfrângă dialogul cu divinul, creaţia
fiind pentru mine o oglindire a divinităţii în operă…
Actul
creaţiei ca dualitate. Dualitatea este cheia creaţiei. Această temă se
va reflecta în pictura mea prin simboluri şi mici indicii ce trimit la
acest filon filosofic. În acest tip de pictura nu este nicio
discrepanţă, totul este armonie şi continuitate, nimic nu se frânge,
este reflectarea unei lumi perfecte, este un discurs filosofic lin,
sinuos; ideea curge împletită cu cotidianul, aşa de strâns că mai nimeni
nu o vede.
Pictura aceasta este între yin şi yang, între moale şi
tare şi poate este dincolo de capacitatea noastră de înţelegere, este
poate prea mult, este un alt nivel spiritual, o stare de graţie
exprimată artistic... este original şi copie, armonizare între cald şi
rece, drumul meu către receptor şi dialogul cu lumea, este un sentiment
foarte intens pe care vreau să-l împărtăşesc celorlalţi prin aceste
picturi. Dualitatea este recunoaştere, identificare, răspuns." Ana
Banică
Parteneri: 1001arte, Artclue, Liternet, Artindex
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu