Prezențe românești peste hotare
Octav Angheluță, Emilia Dumitrescu, Romeo Voinescu
Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică, Veneția
8 - 29 mai 2017
Încă de la începutul afirmării picturii româneşti moderne,
Veneţia a fost, alături de Balcicul autohton şi de Sudul Franţei, unul dintre
locurile preferate ale pictorilor români, pentru peisajul ei specific şi pentru
picturalitatea ei cu totul deosebită. Destinaţie curentă până în preziua
izbucnirii celui de-al doilea Război Mondial, Veneţia a rămas, şi ea, alături
de celelalte capitale culturale ale Europei Apusene frecventate de artiştii
români, dincolo de Cortina de Fier după anul 1948.
Abia deceniul al şaselea a adus o destindere a restricţiilor
impuse mobilităţii artiştilor, destindere marcată, printre altele, şi de prima
participare a României la Bienala de la Veneţia după Război, în 1954, şi,
ulterior, de vizite de documentare ori stagii de specializare îngăduite de
regimul de atunci unui număr crescând de artişti.
Octav Angheluţă, Emilia Dumitrescu şi Romeo Voinescu s-au
numărat printre puţinii artişti români care au avut ocazia să viziteze Italia
înainte de "dezgheţul” politic şi cultural dintre anii 1964 şi 1971. Picturile
şi desenele lor, dintre care o mare parte se află astăzi în colecţia Muzeului
Brăilei Carol I, sunt mărturii ale încercării de recuperare a peisajului
veneţian şi a motivelor veneţiene pentru imageria artei româneşti din preajma
anului 1960.
Octav Angheluţă caută să reprezinte Veneţia din unghiuri
inedite, în stare să depăşească reprezentările clişeizate şi pitorescul facil. Peisaj din Veneţia, seara şi Piaţa San Marco sunt reprezentative pentru
dorinţa pictorului de a contrazice "ideile gata-făcute” despre peisajul
veneţian în favoarea elementului surprinzător, expresiv. Focalizând atenţia
asupra grupurilor de turişti şi nu, aşa cum ar fi fost de aşteptat, asupra
monumentelor care au făcut faima Veneţiei, Piaţa San Marco surprinde, in
statu nascendi, o problemă foarte actuală a cetăţii, care deja începea să se
facă simţită în preajma anului 1960, anume turismul de masă.
Un important rol formator l-a avut, pentru Romeo Voinescu,
stagiul de specializare efectuat în 1963 la Academia de Arte Frumoase Pietro
Vannucci din Perugia, stagiu care i-a prilejuit, printre altele, întâlnirea cu
peisajul italian şi, în mod deosebit, cu cel veneţian. Una dintre picturile
realizate atunci, reprezentând celebrul palat Ca’ d’Oro, se numără printre cele
mai frumoase omagii aduse vreodată Serenissimei de un artist român.
Emulând tradiţia vedutei, desenele Emiliei Dumitrescu
surprind o multitudine de aspecte ale cetăţii, de la Piaţa de Peşte la I
Giardini della Biennale şi de la monumentele celebre la micile cafenele care
aglomerau trotuarele. Variate din punctul de vedere al subiectelor înfăţişate,
dar foarte unitare ca expresie, aceste desene alcătuiesc o mică monografie a
Veneţiei aşa cum arăta ea în 1960.
Aducând împreună lucrările "veneţiene” ale acestor trei
artişti, expoziţia Venezia nelle opere grafiche e pittoriche... îşi propune să
înfăţişeze ecourile mereu noi pe care Veneţia le-a avut în arta românească a
secolului al XX-lea (Alina-Ruxandra Mircea).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu