Muzeul National de Istorie a Romaniei
Bucuresti
1 octombrie - 31 decembrie 2015
Joi, 1 octombrie 2015, cu începere de la ora 13:00, la
sediul Muzeului Național de Istorie a României (MNIR) din Calea Victoriei nr.
12, sector 3, Bucureşti, va avea loc deschiderea expoziţiei temporare
intitulate Transilvania, Bucovina și Basarabia în perioada Marelui Război.
Proiectul expozițional este organizat de MNIR în colaborare cu Muzeul Național
de Istorie a Moldovei – Chișinău, Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj-Napoca,
Muzeul Bucovinei – Suceava, Muzeul Județean Satu Mare, Arhivele Naționale ale
României.
Expoziția prezintă fotografii și documente, multe dintre ele
inedite, din colecții muzeale și arhivistice românești și străine, dar și din
colecții particulare.
Spre deosebire de Vechiul Regat, care a intrat efectiv în
război în anul 1916, populaţia din Transilvania, Bucovina și Basarabia a
susţinut povara frontului încă de la începutul conflictului. Indiferent că
vorbim de frontul extern sau intern, anii Primului Război Mondial au fost ani
de mare restrişte şi privaţiuni, de refugiu, de nelinişte şi durere şi, nu în
ultimul rând, de mari pierderi. Cea mai afectată a fost societatea civilă care
a pierdut, din punct de vedere uman şi material, valori ce nu puteau fi
cuantificate, şi căreia războiul i-a schimbat atitudini şi comportamente, i-a
zădărnicit idealuri şi visuri.
În Transilvania, pentru ofiţerii şi soldaţii români, chemarea
sub arme a generat un comportament relativ conflictual. O atitudine care a
oscilat uneori între subordonare şi refuz, consecinţă a crizei loialismului
dinastic şi a ataşamentului în continuă creştere faţă de naţiune, în defavoarea
patriotismului imperial. Pe durata celor patru ani de război, 926.500 de
soldaţi şi ofiţeri au fost recrutaţi din rândurile românilor, maghiarilor,
saşilor, evreilor, ţiganilor şi a altor grupuri etnice. Dintre aceştia, 484.924
au fost români, 257.110 maghiari, 37.533 saşi, restul fiind reprezentat de
celelalte minorităţi etnice. Cei aproape un milion de soldaţi şi ofiţeri
ardeleni au fost trimiși să lupte pe fronturile din Galiţia, împotriva Rusiei,
şi pe cel din Italia, unde au participat la bătăliile de la Isonzo.
Intrarea armatei române în Transilvania a generat un real
entuziasm în rândurile populaţiei româneşti din sud-estul provinciei.
Transilvania a devenit astfel, pentru doar câteva luni, scena unui teatru de
război, armatele române fiind, în final, nevoite să se retragă dincolo de
Carpaţi pentru a face faţă atacurilor de pe frontul de sud. Un număr de 80.000
de persoane au ales să treacă graniţa în România după evenimentele din 1916.
Intrarea României în război a afectat nu doar frontul intern transilvănean, ci
şi comportamentul soldaţilor români din armata habsburgică. Soldaţii de pe
frontul din Galiţia au trecut în armata rusească, în timp ce prizonierii din
Rusia și Italia au cerut încadrarea lor în unităţi speciale care să lupte
alături de trupele române.
Bucovina a fost cea mai afectată de război deoarece a fost
teatru de confruntări între armatele Puterilor Centrale și cele ale Imperiului
Țarist. Numai în ultimele patru luni ale anului 1914, orașul Cernăuți a fost
ocupat de ruși (2 septembrie), recucerit de austrieci (21 octombrie), pentru a
fi reocupat de trupele țariste (26 noiembrie). În 1915, forțele ruse au fost
nevoite să se retragă din Bucovina, însă în vara lui 1916, după declanșarea
ofensivei Brusilov, mare parte a teritoriului său (până în zona Vatra Dornei) a
fost din nou ocupată de armatele țarului. În iulie – august 1917 a avut loc o
contraofensivă germano-austro-ungară, în urma căreia au fost ocupate Galiția de
Est și Bucovina (pe 3 august 1917, armatele Puterilor Centrale erau în
Cernăuți). Evident că toate aceste operațiuni militare au adus cu ele tot
cortegiul de greutăți și suferințe pentru populația civilă a Bucovinei.
În Basarabia, în perioada războiului, sute de mii de
locuitori au fost mobilizați și alte sute de mii au fost utilizaţi la lucrări
de fortificație cum ar fi săparea de tranșee pe linia frontului și la
construirea de căi ferate, necesare pentru transportul de trupe și materiale.
Au fost realizate rechiziții (animale – cai, vite, măgari, catâri, alimente),
iar locuitorii aveau obligația încartiruirii soldaților ruși. Zemstvele și
orașele făceau parte din organizațiile panrusești pentru organizarea de spitale
pe front și în spatele acestuia și pentru strângerea de alimente și îmbrăcăminte și
s-au înființat comitete de Cruce Roșie, de adunare de fonduri, de pregătire de
material și personal sau de ajutorare a familiilor celor mobilizați. După
înfrângerile suferite de armata română în toamna anului 1916, numeroși români,
mai ales din Dobrogea, s-au retras și în Basarabia. După încheierea
armistițiului dintre Rusia și Puterile Centrale (3 martie 1918, Tratatul de la
Brest Litovsk), Basarabia a fost martora trecerii convoaielor de răniți ruși
spre Odessa, Poltava și Cherson, apoi și a demnitarilor și oficialilor, care
își căutau un refugiu sigur la Odessa.
Simbolic, încheierea primei conflagraţii mondiale marca şi
sfârşitul unei lumi. O lume ce nu va mai semăna niciodată cu cea de la
începutul Marelui Război.
Organizatorii adresează mulțumiri celor care și-au adus
contribuția la realizarea acestui proiect: Ana Victoria Sima (Universitatea
Babeș – Bolyai), Paula Virag (Muzeul Județean Satu Mare), Mihai-Aurelian Căruntu
(Muzeul Bucovinei – Suceava), Laura Dumitru, Radu Stancu (Arhivele Naţionale
ale României), Paul Brașcanu.
Expoziția este deschisă în perioada 1 octombrie – 31
decembrie 2015 și poate fi vizitată de miercuri până duminică.
***MNIR
