Octombrie: Luna Colectionarului

Muzeul Judetean Teleorman

Expozitia: Colectii si Colectionari

Alexandria

Prima editie: 1-26 octombrie 2012

   Muzeul Judeţean Teleorman va deschide luni, 1 octombrie 2012, ora 11.30, expoziţia Colecţii şi Colecţionari. Manifestarea se înscrie în cadrul Proiectui Expoziţional intitulat Octombrie -Luna colecţionarului.

   Obiectul acestui proiect îl fac colecţiile de orice fel întrucât orice lucru poate fi colecţionat şi, pe baza unor criterii ştiinţifice, constituit într-o colecţie.

   Proiectul 

a fost lansat în acest an şi s-a derulat după un calendar bine stabilit. Astfel, pînă la data de 31 august au fost primite fişele de înscriere, iar în perioada 10-21 septembrie a avut loc selecţia exponatelor, în funcţie de ordinea înscrierii la proiect, a relevanţei temei şi colecţiei propuse şi a spaţiului expoziţional disponibil.

   În proiect s-au înscris 18 colecţionari din judeţ şi din ţară, aducând cu ei obiecte colecţionate de-a lungul timpului dintre cele mai deosebite. Astfel, cei care vor trece pragul expoziţiei vor putea admira colecţii de cruciuliţe şi mărturii de botez, de medalii sportive, de insigne având ca temă Olimpiada de la Moscova din anul 1980, cartele telefonice din Europa, etichete de fructe şi legume, ecusoane militare, etichete de vinuri, brelocuri, pipe, brichete, pixuri, fluturi autohtoni şi exotici, peniţe şi accesorii de scris, cărţi poştale reprezentând Expoziţia Generală Română din anul 1906, medalii Regele Carol I, Războiul de Întregire în Fondul Constantin Kiriţescu, manuale şcolare din perioada 1875-1954, reviste de altădată, bilete de muzeu şi mini carduri turistice, figurine medievale militare şi şerveţele.

   Fiecare exponat spune o istorie, despre oamenii pe care i-a "întâlnit” şi despre timpul în care au fost create sau pe care l-au "străbătut” de-a lungul existenţei lor.

Exponatul lunii

Muzeul Judetean Teleorman

Plosca de lemn

Alexandria

1 - 31 octombrie 2012

     Muzeul Judeţean Teleorman ne invită marţi, 2 octombrie 2012, ora 11.00 , la inaugurarea EXPONATULUI LUNII OCTOMBRIE.    Pentru perioada 1- 31 octombrie 2012, Muzeul Judeţean Teleorman propune publicului vizitator un obiect deosebit aflat în patrimoniul instituţiei. Este vorba de o Ploscă de lemn.
   Plosca este un tip de recipient pentru țuică sau vin folosită în trecut în cadrul ceremonialului de nuntă sau al altor sărbători. Era întâlnită în toate zonele țării. În zona Teleormanului plosca era adusă de băiat atunci când mergea în "pețit”, moment în care avea loc "învoiala” sau "tocmeala” (stabilirea zestrei) și când se fixa ziua nunții. Înțelegerea dintre părți era marcată prin faptul că toți cei prezenți beau din ploscă. De asemenea, plosca era folosită ca semn distinctiv de către "fratele de mână” tot în cadrul ceremonialului de nuntă. Chemarea la nuntă se făcea de către miri sau tineri din sat împreună cu lăutarii, cu ajutorul ploștii cu țuică sau vin și cine bea, însemna că vine la nuntă.
   Plosca de lemn, care face obiectul Exponatului Lunii Teleorman, provine din comuna Izvoarele (Găuriciu) și datează din anul 1943. Este lucrată din lemn strunjit de către un meșter anonim. Plosca are formă rotundă şi aplatizată pe două părţi, este legată în "chingi” de piele, care se termină cu un mâner. ”Chingile” de piele prezintă pe cele două feţe ale piesei câte o floare. Piesa prezintă decor pictat care este dispus pe întreaga suprafaţă. Motivele decorative sunt geometrice şi naturaliste. Dopul este lucrat la strung şi este legat de ploscă cu ajutorul unei curele tot de piele. Plosca are decorul pictat în nuanțe policrome și inscripțiile sunt înscrise cu culoare neagră: pe o parte are inscripționat anul 1943 iar pe cealaltă are inscripționat cuvântul VIVAT. Această piesă, singura de acest fel din colecția etnografică a Muzeului Județean Teleorman a fost clasată în categoria juridică Fond.

Concursul Vino la Muzeu şi câştigă

   Întrebare: În cadrul cărui ceremonial se folosea plosca în trecut?
   Răspunsurile dumneavoastră sunt aşteptate pe adresa:


     Muzeul Judeţean Teleorman, str. 1848, nr. 1, Alexandria, 400033, sau la
     email: exponatul@yahoo.com, până la data de 25 octombrie a.c.
    Vă rugăm să menţionaţi numele şi prenumele, adresa şi un număr de telefon.

     

Expozitie de tapiserie si ceramica

Arta plastica contemporana romaneasca

Liliana Anastasescu - Udrescu

Muzeul de Arta, Ploiesti

Septembrie - Octombrie 2012

Pe simezele Capitalei

Arta plastica contemporana romaneasca

Virgiliu Parghel

Galeria de Arta Elite Prof Art, Bucuresti

5 - 25 octombrie 2012

Expozitie retrospectiva

Arta plastica contemporana romaneasca

Borbala Bocz

Galeria din Grajd, Centrul de Cultura Arcus

4 octombrie 2012

   Borbála Bocz s-a născut la 23 decembrie 1955 în Sf. Gheorghe. Între 1962–1974 a fost elevă la Liceul nr. 1 (azi, Colegiul Reformat Székely Mikó), unde l-a avut profesor de desen pe Zoltán Hervai, un artist plastic foarte bun, care însă nu a remarcat talentul elevei, ce se forma sub ochii lui.  Pentru o pregătire mai completă, Borbála Bocz a studiat şi la Şcoala de Arte din Sf. Gheorghe,  unde i-a avut ca profesori pe Géza Szilágyi (1971–73) şi Éva Bortnyik (1973–74). La prima încercare,  a fost admisă la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București, secţia grafică, pe care l-a absolvit în promoţia din 1978, clasa profesorului Eugen Popa. Între 1978–1986, artista participă la numeroase expoziţii de grup, republicane şi judeţene. A fost membră UAP/Uniunea Artiştilor Plastici din anul 1986 şi a mai fost preşedintele grupării Atelier 35. A avut o singură expoziţie personală în 1988, la Braşov, unde artista a lucrat la montarea expoziţiei, dar nu a participat la vernisaj, din cauza bolii avansate. A trecut în nefiinţă pe 23 aprilie 1988.    

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vraja • argument

  "De câte ori privesc opera grafică a artistei Bocz Borbála, îmi dau seama că suntem atât de bogaţi ! Şi mă întreb cu tristeţe de ce timp de 24 de ani i-am îngropat opera în uitare şi abia mai vorbim de această mare artistă.
   Pentru că ...
   Este uimitor cum această artistă, cu trupul fragil şi sufletul chinuit de spaima morţii, a avut puterea de a crea o operă de asemenea anvergură. Bocz Borbála nu a fost doar un creator
autentic, a fost şi un exemplu. A fost unul dintre puţinii creatori care nu au uitat rostul fundamental al artei, acela de a atinge sufletul omului şi de a-i răscoli conştiinţa, de a reacţiona la diformităţile lumii şi a nu ceda în faţa Răului, dezvăluind adevărul despre feţele ascunse ale fiecărei epoci.
   Bocz Borbála a trecut pe acest pământ într-o epocă în care raţiunea, înţelepciunea şi rostirea adevărului erau considerate crime. A trăit într-o epocă a fricii, în care oficial domnea democraţia populară, dar în realitate puterea nu era nici democrată şi nici populară. O epocă în care clasa muncitoare era chipurile slăvită, dar niciodată muncitorii nu au fost mai umiliţi. O epocă cu un regim politic care se declara cel mai uman dintre regimuri, dar faptele sale s-au dovedit a fi cele mai monstruoase crime împotriva umanităţii. O epocă în care se flutura continuu credinţa în dreptate şi adevăr, dar niciodată nu s-a trăit într-o minciună mai ruşinoasă. Amintirea mea este răscolită de confesiunile tulburătoare ale artistei Bocz Borbála. Mărturisiri despre alunecările în grotesc ale puterii şi despre lipsa ei de omenie, despre imensa vulnerabilitate a artistei şi nevoia sa de frumuseţe şi iubire. Avea curajul de a rosti ceea ce se trecea sub tăcere, de a dezvălui adevăruri interzise despre agresiunile asupra celor mai de preţ valori ale omului, care rămas fără nici un fel de apărare.
   Bocz Borbála are o lucrare În spaţiul alb 4 : un trup, sau mai degrabă un tors fragil, vulnerabil, este acoperit de un văl alb. Trupul nu este expus vederii, dar tabloul are forţa de a ne face să-l simţim şi să ni-l imaginăm, în contrast cu frânghia dură, groasă, răsucită. Este uimitor cum artista a putut reuni într-un singur tablou categorii profund contradictorii : duritatea cu fragilitatea, misterul cu palpabilul, vulnerabilitatea frumuseţii cu ferocitatea agresiunii.
Lucrările artistei dezvăluie ceva din substanţa celei mai inumane epoci din istoria omenirii. Era cea mai duşmănoasă societate, care dispreţuia viaţa, spiritul omului şi tot ceea ce ţinea de adevăr, libertate şi credinţa în Dumnezeu. Tot ce ţinea de substanţa malefică a acelui regim – lanţuri, gheare din fier, sârma ghimpată, feţe ascunse, ochi înspăimântaţi – regăsim în lucrările artistei.
   Bocz Borbála a trăit în secolul 20, într-un mic orăşel, nesemnificativ pentru Lumea Mare, dar este locul în care artista devine un creator de înaltă clasă. A trăit într-un mod unic şi la o intensitate dureroasă experienţa convieţuirii cu propriul trup măcinat de boală. A plecat la 33 de ani în împărăţia lui Osiris, iar noi am rămas cu poezia liniştii ţipătoare din opera sa, care este confesiunea plastică a unui destin tragic." ( József GAZDA)

   

Pe strazile Apolodor si Sfintii Voievozi

Bucurestiul meu frumos

2012

   Intr-o blanda dupa-amiaza, din ultima sambata a lunii septembrie, am ajuns si 

la Biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel de pe strada Sfintii Voievozi.

   De-a lungul timpului biserica a fost cunoscuta sub mai multe denumiri: 

Manastirea Tarnovului, Manastirea Sfintii Apostoli, 

Manastirea Arhimandritului si Biserica

Sfintii Apostoli.

   Casa Parohiala, construita dupa planurile renumitului arhitect Crostofi Cerchez, 

grav avariata dupa cutremure, necesita urgente lucrari de consolidare si reparare.

     Placa din marmura cu doua medalioane, unul continand stema Cantacuzinilor si altul, un copil cu o spada in mana. Inscriptia in greceste, de pe placa de marmura, are urmatorul cuprins: "Mormantul ce-l privesti, ascunde corpurile neamului Dudestilor raposati, ale caror suflete au zburat la cer. Cuprinde pe Antioh, barbat celebru, virtuos, pe Maria ce a fost sotia gloriosului boier Cantemir; cu ceva mai inainte, pe Nicole si pe sotia sa care era podoaba blandetii; iar din copii, pe Smaranda si pe Andronic, pe care Dumnezeu iarta-i pentru ca neincercati sa se mantuiasca 1787 iunie 23."

Biserica necesita lucrari de refacere a exteriorului si picturii interioare.

Sper sa revin cat mai curand pentru a putea intra si ma inchina 

in acest frumos lacas al Bucurestiului.