Se afișează postările cu eticheta Virgiliu Parghel. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Virgiliu Parghel. Afișați toate postările
vineri, 1 mai 2026
vineri, 21 iulie 2017
Pe simezele Capitalei
Arta plastică contemporană românească
Virgiliu Parghel
Centrul Cultural Mihai Eminescu, București
24 iulie - 5 august 2017
luni, 10 octombrie 2016
Pe simezele muscelene
Arta plastică contemporană românească
Virgiliu Parghel
Galeria ARTA, Câmpulung Muscel
15 octombrie - 11 noiembrie 2016
joi, 11 iunie 2015
Tușuri, creioane, pasteluri și pânze
Arta plastică contemporană românească
Virgiliu Parghel
Elite Art Gallery, București
16 iunie - 9 iulie 2015
În perioada 16 iunie – 9 iulie 2015, ELITE ART GALLERY
prezintă expoziția personală a artistului Virgiliu Parghel, intitulată Tușuri, creioane, pasteluri și pânze. Expoziția face o trecere în
revistă a variatelor explorări artistice ale pictorului, consacrat mai ales
prin uleiurile sale marcate de tușe dinamice și abundență a culorii dar care dă
dovadă de virtuozitate și entuziasm pentru experiment în variate alte tehnici
cum ar fi desenul în tuș și creion, pastelul și instalația. Selecția de lucrări
prezentată ne demonstrează că artistul se exprimă în tehnicile desenului cu
aceeași măiestrie și spontaneitate care îi este caracteristică în culoare. În
lucrările lui Virgiliu Parghel linia prinde viață și trasează cu energie
imagini pline de dinamism iar culoarea este folosită fără rezerve, în tușe
groase, încărcate atât din punct de vedere cromatic cât și fizic, construind
texturi bogate și adăugând dimensiune imaginii.
Între anii 1979 și 1990 a fost profesor de pictură în
Suceava iar între 1990 și 1993 asistent la Conservatorul de Muzică și Arte
Plastice George Enescu din Iași. Din 1993 până în 2006 a fost lector la
Universitatea Națională de Arte din București. Din anul 2006 a renunțat la
cariera academică și s-a dedicat total picturii.
Între anii 1974 și 2014 a avut numeroase expoziții personale
în țară și în străinătate, având de asemenea lucrări în colecții din România și
din afara țării.
vineri, 1 martie 2013
Eugeniu, tatăl meu
Arta plastică contemporană românească
Virgiliu Parghel
Galeria Anticariat Curtea Veche
7 martie 2013
Vernisaj: 7 martie, ora: 17:00.
Adresa: Piata Unirii, nr. 10
"În
decembrie 1959, cu câteva zile înantea Crăciunului, la numai 35 de ani,
trecea în veșnicie Eugeniu, tatăl meu. Îmi amintesc perfect : spărgea
de trei zile lemne și le căra, câte un braț uriaș, la etajul cabanei
forestiere unde noi ocupam o odaie și o bucătărie minusculă. S-a
prăbușit pe scări cu lemnele în brațe și a zăcut acolo, câteva ceasuri,
sub privirile mele îngrozite și neputincioase, pâna când, spre seară,
mama s-a întors acasă. Noaptea, târziu, s-a stins în tăcere. Mama
plângea, iar eu încercam să mă țin tare, neînțelegând prea bine tragedia
la care luam parte.
Absolvent al Școlii de Silvicultură de la Brașov, promoția 1941, cu diploma de absolvire purtând semnătura Regelui Mihai, Eugeniu Parghel, născut în Câmpulung - Muscel, vine, in 1954, să lucreze la exploatarea forestieră de pe Neagra, zonă care pornește de la Broșteni și se continuă prin Paltin, Dârmoxa, Panaci, peste Păltiniș, până la Vatra Dornei. Este anul nașterii mele. Locul se potrivește de minune cu imperioasa lui nevoie de libertate : păduri nesfârșite, pâraie repezi cu păstrăvi și lostrițe, turme de ciute și cerbi, câțiva prieteni alături de care mai zăbovea lânga un pahar cu vin și … iluzia libertății. Nu poate fi înduplecat când descoperă fals în acte și reacționează vehement când i se sugerează că ar putea avea și el un câștig din vânzarea lemnului furat. Devine repede incomod. Este avertizat ”să-și vadă de treabă”.
Vremurile sunt tulburi. La Budapesta izbucnește o revoltă violentă împotriva comuniștilor. Se dau crâncene lupte de stradă. Insurgenții rezistă câteva luni sub ploaia de foc aruncată de tancurile și avioanele sovietice. Cad mii de victime. Ecourile revoltei se răspândesc cu repeziciune în întrega lume. La noi, populația fierbe de nemulțumire. Primii care se trezesc sunt studenții din Timișoara. Se baricadează în cămine și, de la ferestrele larg deschise, strigă, împreună cu profesorii lor : “Jos comunismul!” Se iau in grabă primele măsuri. Este împrăștiat zvonul că revoltații unguri sunt fasciști, hortiști, că Ardealul este în pericol… Se emite criminalul decret 402 împotriva ”huliganilor care tulbură liniștea publică”. Sunt arestați peste 10.000 de studenți din toată țara. Cad victime și cei incomozi. Ies la lumină lichelele, canaliile, trădătorii. Occidentul se lasă îmbrobodit de abilitatea propagandei și nu mișcă un deget.
În gara Vatra Dornei, Eugeniu, tatăl meu, este arestat “pentru tulburarea liniștii publice” și, pentru a fi compromis definitiv, este trimis, în 24 de ore, fără judecată, “la stuf”, în Balta Brăilei, pușcărie care, în conștiința publică, era destinată hoților, bandiților și celor mai răi criminali. Ce s-a petrecut acolo, timp de doi ani și jumătate, n-am știut niciodată. O singură întâmplare mi-a fost povestită de mama, mult mai târziu… E dimineață. O lotcă mare, plină cu deținuți și milițieni înarmați traversează Dunarea, la stuf. Începe o furtună cumplită. Deținuții vâslesc cu disperare. Lotca e ținută în frâu cu mare greutate. Unul dintre milițieni se dezechilibrează și cade în Dunăre. Eugeniu sare imediat după el și reușește să-l salveze…
S-a intors grav bolnav. N-a povestit nimic. Nimănui. Niciodată. Mi-l amintesc stând pe scaun, cu degetele desfigurate de muncă silnică, cu unghiile îngălbenite de tutun, cu privirile în gol, în fața unui pahar cu rom. După câteva săptămâni a plecat, într-o zi de iarnă, înaintea Sfântului Crăciun, când Cerurile erau deschise…"
Virgiliu Parghel
Absolvent al Școlii de Silvicultură de la Brașov, promoția 1941, cu diploma de absolvire purtând semnătura Regelui Mihai, Eugeniu Parghel, născut în Câmpulung - Muscel, vine, in 1954, să lucreze la exploatarea forestieră de pe Neagra, zonă care pornește de la Broșteni și se continuă prin Paltin, Dârmoxa, Panaci, peste Păltiniș, până la Vatra Dornei. Este anul nașterii mele. Locul se potrivește de minune cu imperioasa lui nevoie de libertate : păduri nesfârșite, pâraie repezi cu păstrăvi și lostrițe, turme de ciute și cerbi, câțiva prieteni alături de care mai zăbovea lânga un pahar cu vin și … iluzia libertății. Nu poate fi înduplecat când descoperă fals în acte și reacționează vehement când i se sugerează că ar putea avea și el un câștig din vânzarea lemnului furat. Devine repede incomod. Este avertizat ”să-și vadă de treabă”.
Vremurile sunt tulburi. La Budapesta izbucnește o revoltă violentă împotriva comuniștilor. Se dau crâncene lupte de stradă. Insurgenții rezistă câteva luni sub ploaia de foc aruncată de tancurile și avioanele sovietice. Cad mii de victime. Ecourile revoltei se răspândesc cu repeziciune în întrega lume. La noi, populația fierbe de nemulțumire. Primii care se trezesc sunt studenții din Timișoara. Se baricadează în cămine și, de la ferestrele larg deschise, strigă, împreună cu profesorii lor : “Jos comunismul!” Se iau in grabă primele măsuri. Este împrăștiat zvonul că revoltații unguri sunt fasciști, hortiști, că Ardealul este în pericol… Se emite criminalul decret 402 împotriva ”huliganilor care tulbură liniștea publică”. Sunt arestați peste 10.000 de studenți din toată țara. Cad victime și cei incomozi. Ies la lumină lichelele, canaliile, trădătorii. Occidentul se lasă îmbrobodit de abilitatea propagandei și nu mișcă un deget.
În gara Vatra Dornei, Eugeniu, tatăl meu, este arestat “pentru tulburarea liniștii publice” și, pentru a fi compromis definitiv, este trimis, în 24 de ore, fără judecată, “la stuf”, în Balta Brăilei, pușcărie care, în conștiința publică, era destinată hoților, bandiților și celor mai răi criminali. Ce s-a petrecut acolo, timp de doi ani și jumătate, n-am știut niciodată. O singură întâmplare mi-a fost povestită de mama, mult mai târziu… E dimineață. O lotcă mare, plină cu deținuți și milițieni înarmați traversează Dunarea, la stuf. Începe o furtună cumplită. Deținuții vâslesc cu disperare. Lotca e ținută în frâu cu mare greutate. Unul dintre milițieni se dezechilibrează și cade în Dunăre. Eugeniu sare imediat după el și reușește să-l salveze…
S-a intors grav bolnav. N-a povestit nimic. Nimănui. Niciodată. Mi-l amintesc stând pe scaun, cu degetele desfigurate de muncă silnică, cu unghiile îngălbenite de tutun, cu privirile în gol, în fața unui pahar cu rom. După câteva săptămâni a plecat, într-o zi de iarnă, înaintea Sfântului Crăciun, când Cerurile erau deschise…"
Virgiliu Parghel
Ce poti sa mai spui dupa citirea unor atat de emotionante randuri. De-acolo, de sus, tatal si-a vegheat cu siguranta fiul,ajuns astazi un reprezentant de seama al artelor plastice contemporane romanesti. Ii face cinste si ii onoreaza memoria. Tot respectul din partea mea.
luni, 1 octombrie 2012
Pe simezele Capitalei
Arta plastica contemporana romaneasca
Virgiliu Parghel
Galeria de Arta Elite Prof Art, Bucuresti
5 - 25 octombrie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)




