Dragi prieteni ai Muzeului Mitropoliei Clujului,
Exponatul lunii Octombrie este icoana Maica Domnului
Panakranta. Pictată în anul 1845, ea provine cel mai probabil din biserica de
la Petea (județul Cluj). Având dimensiunile de 67/50 cm, (inclusiv rama),
icoana este realizată de un pictor încă necunoscut (aceluiași autor
aparținându-i icoana „soră” Deisis din colecția muzeului nostru, dar și alte
două icoane păstrate în colecția Szocs) într-un atelier din sudul
Transilvaniei.
Icoana Maica Domnului Panakranta constituie unul dintre
tipurile iconografice ale Maicii Domnului (Milostivă) reprezentată pe tron.
Pictată pe sticlă realizată manual, icoana este împărțită în două registre.
În registrul superior, Maica Domnului este redată
semiprofil, înveșmântată cu un maforion roșu, iar sub maforion, o tunică albastră,
cu mânecuțe cărămizii-aurii. Ea îl poartă pe Iisus-Copil pe brațul stâng, iar
în mâna dreaptă, ea are un sceptru. Pruncul este înveșmântat într-un hiton
alb-gri și un himation roșu-cărămiziu. El binecuvintează cu mâna dreaptă, în
timp ce susține în mâna stângă globul cruciger (alături de sceptru și coroană,
globul cruciger este unul dintre simbolurile regale/imperiale). Chipul
Pruncului este încadrat într-un nimb crucifer. El exprimă o atitudine hieratică
și austeră. În plan secund, sunt redați Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil,
stând în picioare, înaripați, cu îmbrăcămintea în aceleași nuanțe, încadrând-o
pe Maica Domnului cu Pruncul. Sfântul Arhanghel Mihail este reprezentat în
partea dreaptă, el ținând în mâna dreaptă sabia de foc și în mâna stângă un
glob (cu textul Cine este ca Dumnezeu). Sfântul Arhanghel Gavriil este pictat
în partea stângă, având în mâini un crin și un glob (cu textul Bucură-te cea
plină de dar). Deasupra Arhanghelilor găsim poziționați doi heruvimi.
Cromatica este bine proporționată, inspirând ordine și
echilibru. Valoarea carnației este realizată prin suprapunerea straturilor de
culoare în ulei de la brun, folosit pentru a reda umbrele, la un roz-alb pentru
luminozitate. Pictorul realizează o trecere fină între umbră și lumină, icoana
prezentând interferențe bizantine și apusene.
În registrul inferior, icoana înfățișează un peisaj monahal,
imaginea mai multor mănăstiri ducând cu gândul la Sfântul Munte Athos. De
altfel, acest registru cuprinde un fragment dintr-un proskynetarion pentru care
s-a folosit ca model o gravură athonită din anul 1806.
Ambele registre sunt încadrate de o ramă dublă, aurită care
prezintă și ornamentație florală. La o
cercetare în amănunt a versoului icoanei pe suportul de lemn protector se poate
identifica o dublă inscripție, una realizată prin scrijelire și o alta, greu
descifrabilă, cu vopsea roșie. Ambele fac referire la un anume Petru Imburuș (Ambruș?), nume care apare atât incizat (scrijelit), cât și în textul scris cu
roșu "a lui Petru Imburuș...".
Vă așteptăm cu drag!
