Henry Mălineanu (1920 - 2000)
Articol publicat în Revista Teatru și Muzica, Nr. 1. 1955.
Articol publicat în Revista Scena și Ecranul, Nr. 5. Martie 1957.
***Mai multe despre acest compozitor puteți afla și de aici: Wikipedia
joi, 2 iulie 2020
Structură și culoare în lumea vie
Muzeul de Istorie Naturală Sibiu
30 iunie - 30 septembrie 2020
Curatori: Iulia-Maria Muntean, Dr. Ghizela Vonica,
Ana-Maria
Păpureanu, Dr. Nicolae Trif
Text oferit de curatorul expoziției Dr. G. Vonica
Natura a fost de-a lungul timpului cel mai perfect sistem
care a funcționat bine fără intervenția omului. Odată cu dezvoltarea omenirii,
a comerțului și industriei, mediul înconjurător a avut foarte mult de suferit.
Din acest motiv, tot mai mulți specialiști au abordat și aplicat studiul
sistemelor biologice în diverse ramuri ale societății moderne.
Expoziția Structură și culoare în lumea vie aduce în prim
plan sursa de inspiraţie pentru inventatori, artişti, ingineri şi arhitecţi,
de-a lungul timpului. De la Leonardo Da Vinci, care a studiat zborul păsărilor
pentru a-l aplica la o mașină de zburat, până la vopselele cu autocurățire
inspirate de frunzele plantelor de nufăr, subiectele expoziției dezvăluie
sursele din natură ale inspirației specialiștilor, aplicate în diverse domenii
de dezvoltare.
Compozitor și pedagog
Leon Klepper (1900 - 1991)
Articol publicat în Teatru și Muzică, Nr. 1. 1955.
***Mai multe despre Leon puteți afla și de aici: Wikipedia
Privind spre Iberoamerica
Arta plastică contemporană
Muzeul Județean Teleorman, Alexandria
3 iulie - 5 august 2020
Exponatul lunii - Grup statuar Nemesis
Muzeul Dunării de Jos
Călărași
1 - 31 iulie 2020
Muzeul Dunării de Jos Călăraşi vă propune pentru aceasta
lună o piesă inedită, cu dubla reprezentare a unei divinităţi a pantheonului
greco roman- Nemesis. În mitologia greacă era cunoscută drept zeiţa răzbunării,
care pedepsea crimele, asigurând echilibrul dintre bine şi rău prin aplicarea
principiului Nimic prea mult ce apare pe frontispiciul templului din Delphi.
Zeiţă a norocului şi a ghinionului, ea veghea destinul
tuturor şi se îngrijea de păstrarea măsurii în toate, pedepsind orgoliul
excesiv şi îndrăzneala umană de a-ţi depăşi condiţia cosmică.
Romanii au preluat cultul grec pentru Nemesis, transferând
asupra ei atributele zeiţei locale Fortuna, devenind astfel, patroana
generalilor imperiali şi a gladiatorilor.
Piesa a fost
descoperită în anul 2005, în cadrul cercetărilor sistematice de la Durostorum-
Ostrov(Ferma 4) de colegul nostru Dan Elefterescu.
Statueta este realizată din pastă de lut foarte fină, de
culoare galben- cărămizie, densă, având H=14,4cm, l=5,5cm, fiind goală pe
dinăuntru.
Lucrată în stil
provincial roman, piesa datează din sec. II-III p.Ch. În cadrul grupului
statuar, sunt reprezentate busturile a două personaje feminine, cu aspect de
hermă, identice, aşezate pe un tron. Pentru obţinerea lor a fost folosit acelaşi tipar.
In diversele
reprezentări de pe alte artefacte romane descoperite în ţară (Tomis, Apulum,
Sarmisegetusa) Nemesis este înfăţişată ca o femeie serioasă, cu un bici, o
sabie, o pereche de hăţuri sau o balanţă în mâna stângă.
Expusă în cadrul
expoziției de bază de la Secţia Arheologie a Muzeului Dunării de Jos Călăraşi
(nr. inv. 56249) ea poate fi vizionată zilnic conform programului de vizitare
(L-V, 8-16/ S-D, 9-17).
Bibliografie: D.
Elefterescu, The supply of ceramic goods in Dacia and Lover Moesia: imports and
local developments, Cluj- Napoca 2018, 323.
Compozitor, muzicolog, critic muzical, dirijor de cor, pianist și profesor
Zeno Vancea (1900 - 1990)
Articol publicat în Revista Teatru și Muzică, Nr. 1. 1955.
Consemnare publicată în Revista Flacăra, Nr. 35. 2 septembrie 1961.
Consemnare publicată în Revista România literară, Nr. 50, de joi, 13 decembrie 1973.
***Mai multe despre Zeno puteți afla și de aici: Wikipedia
Exponatul lunii iulie
Muzeul Universității Politehnica București
iulie 2020
Exponatul lunii iulie: Diploma de inginer a lui Nicolae
Vasilescu Karpen, eliberată de Școala Națională de Poduri și Șosele la 19 iunie
1891.
Nicolae Vasilescu Karpen s-a născut la 28 noiembrie 1870 în
Craiova.
A urmat cursurile
primare și liceale la liceul Carol I din localitatea natală, unde s-a numărat
an de an printre premianți.
După absolvirea
liceului a frecventat cursurile Școlii Naționale de Poduri și Șosele, pe care a
absolvit-o în anul 1891, ca șef de promoție.
După terminarea
studiilor la Școala Națională de Poduri și Șosele a fost angajat la Ministerul
Lucrărilor Publice unde s-a ocupat de lucrări inginerești rutiere și feroviare.
În anul 1899 pleacă
la Paris pentru a-şi continua pregătirea la Şcoala Superioară de Electricitate,
pe care a absolvit-o în 1901. În 1902 a absolvit şi Facultatea de Ştiinţe din
Paris luându-și licenţa în fizică, mecanică şi matematică.
Şi-a continuat
studiile şi cercetările pentru doctorat cu profesorii Gabriel Lippmann, Henri
Poincaré şi Henri Moissan, obtinând titlul de doctor în anul 1904, cu teza
"Cercetări asupra efectului magnetic al corpurilor electrice în
miscare". Teza, devenită clasică, l-a facut cunoscut pe inginerul fizician
în comunitatea ştiinţifică mondială. Universitatea din Lille i-a incredintat
Catedra de electrotehnică, la care a predat numai un trimestru.
Animat de patriotism
în anul 1905 s-a întors în ţară și începe să predea cursul de electricitate şi
electrotehnică la Școala Națională de Poduri și Șosele. Va preda acest curs
timp de 35 de ani. Ca dascăl N. V. Karpen avea o prestanță impunătoare, un calm
proverbial și o vorbire moderată. Își pregătea lecțiile cu minuțiozitate, se
documenta, își sistematiza materia în așa fel încât studenții să jungă la
esența fenomenelor.
În anul 1918 a fost
numit Director al Școlii Naționale de Poduri și Șosele. Din această calitate,
împreună cu alți profesori, elaborează un studio aprofundat pentru înființarea
Școlilor Politehnice în România, punând bazele învăţământului ingineresc
modern, caracterizat printr-un conţinut complex, cu mai multe specialităţi.
A fost primul Rector
al Școlii Politechnice din București, deţinând această funcţie din 1920 până în
1940. A acordat o importanţă specială lucrărilor practice de laborator,
practicii în producţie, desfăşurată pe perioada vacanţei de vară, a introdus în
Planul de învăţământ cursuri cu profil economic, administrativ şi juridic,
cursuri pentru învăţarea limbilor străine. A înfiinţat doctoratul în inginerie.
A avut contribuţii
teoretice şi practice originale în domeniile: electricitate, electrostatică,
electromagnetism, telegrafia fără fir, pile electrice, aerodinamică,
termodinamică, în electrochimie şi chimia fizică. În 1909 a propus, în
premieră, printr-o notă intitulată Asupra telefoniei la mare distanţă şi
adresată Academiei de Ştiinţe din Paris, folosirea curenţilor purtători de
înaltă frecvenţă pentru telefonia prin cablu la mare distanţă, procedeu folosit
în telefonia fără fir.
Începând din anii `20 Nicolae Vasilescu Karpen a făcut
cercetări cu numeroase pile electrice, încercând să creeze dispozitive care sa
producă energie "la nesfârșit”. În anul 1925 Karpen a publicat o lucrare sub
titlul Mişcarea perpetuă de speţa a 2-a este o consecinţă necesară a atomisticii.
În anul 1956 N. V. Karpen a conceput un prototip numit în literatura de
specialitate pila K2 (Pila Karpen) pe care o numeşte o "pilă termoelectrică cu
temperatură uniformă”. Explicația dată de Karpen pentru funcționarea acestei
pile a surprins lumea științifică și crează controverse și astăzi la peste 60
de ani de la construcție.
Nicolae Vasilescu a fost membru corespondent al Academiei
Române din 1919 și membru titular din 1923. A fost, de asemenea, în două
rânduri (1 iunie 1929 – 30 mai 1932; 31 mai 1941 – 2 iunie 1944 )
vice-preşedinte al acestei înalte instituţii de ştiinţă şi cultură a ţării. A
fost membru de onoare a numeroase foruri ştiinţifice de peste hotare, între
care şi cunoscuta Societate a Electricienilor Francezi.
A încetat din viaţă la 2 martie 1964 la Bucureşti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)