Expozitie de...poezie

Cezar Badilita

Poeme pentru pasari si extraterestri

Muzeul Literaturii Romane, Galeriile de Arta Pod-Pogor, Iasi

26 noiembrie - 31 decembrie 2013

   Muzeul Literaturii Române Iaşi găzduieşte în galeriile de artă Pod-Pogor expoziţia lui Cristian Bădiliţă Poeme pentru păsări şi extratereştri, inspirată din teologie, artă plastică şi realitatea înconjurătoare. Cristian Bădiliţă este un cunoscut istoric, doctor al Universităţii Paris IV-Sorbonne, autor a peste patruzeci de volume de studii, eseuri şi poeme.

   "Iaşul nu putea lipsi din circuitul expoziţiei Poeme pentru păsări şi extratereştri. Expoziţia este una de… poezie. Nu iau pâinea de la gura pictorilor, ci încerc să aduc o fărâmă de cozonac la gura poeţilor. Iar dacă la Iaşi nu sunt poeţi, atunci unde sunt? Expoziţia este una modulabilă, în funcţie de inspiraţie, de capriciile personale, de starea vremii, dar şi de public”, a declarat Cristian Bădiliţă

   Vernisajul expoziţiei va avea loc marţi, 26 noiembrie, începând cu ora 19:00, iar deschiderea va fi realizată de cunoscutul colecţionar de artă ieşean, dr. Hortensiu Aldea.  Evenimentul va continua cu o scurtă conferinţă pornind de la tema expoziţiei, Semnificaţiile şi originea Crăciunului, susţinută de Cristian Bădiliţă. 

   Poeme pentru păsări şi extratereştri este o expoziţie cu vânzare şi poate fi vizitată în perioada 26 noiembrie – 31 decembrie (marţi – duminică, interval orar: 10:00-17:00).

***curierul-iasi.ro

Muzeul - sursa de cultura si de educatie

Muzeul Judetean Teleorman

Cum se imbracau bunicii nostri

Furculesti

25 noiembrie 2013

   Muzeul Judeţean Teleorman organizează luni, 25 noiembrie 2013, ora 16.00, manifestarea Cum se îmbrăcau bunicii noştri. Evenimentul se va desfăşura la Şcoala cu clasele I-VIII Furculeşti.

   Muzeograful Luminiţa Gheorghe le va vorbi elevilor din această instituţie de învăţământ despre portul popular şi despre rolul pe care acesta îl deţine în existenţa omului.

  Costumul popular aparţine unui domeniu de mare complexitate al artei populare românesti. Prin rolul ce-l deţine îmbrăcămintea în existenta omului, costumul popular reprezinta un document de viaţă, descifrarea şi analiza elementelor din care se compune fiind în masura sa elucideze importante probleme de etnogeneză.

  În ciuda variaţiilor de la o regiune la alta, variaţii ce ţin de condiţiile social-economice, geografice sau climaterice, portul popular românesc, alături de ţesături, arhitectură, ceramică, folclor epic si muzical, reflectă modul tradiţional de viaţă al poporului, vădind o puternică unitate structurală bazată în principal pe continuitatea si dezvoltarea creatoare a tradiţiilor sale. 

   Costumul tradiţional, depăşit în timp de evoluţia societăţii, capătă în zilele noastre alte conotaţii, păstrându-se doar ca un ansamblu rezervat sărbatorilor, nelipsit din manifestările de afirmare a creaţiilor populare româneşti din ţară şi străinatate.

  Manifestarea Cum se îmbrăcau bunicii noştri se înscrie în cadrul Programului educaţional Muzeul - sursă de cultură şi educaţie.

Spectre in labirintul uitarii

Lansare de carte

Ilderim Rebreanu

24 - 29 noiembrie 2013

***Pusca Lupisor Ion Gabriel

Sa ii cunoastem mai bine

Centrul Cultural Armean

Levon Chookaszian

Comori ale artei Armeniei ciliciene reflectate in carti

Bucuresti

22 noiembrie 2013

Asa cum a fost

Romania de-altadata

Inscrisuri de toate felurile (XXII)

Colectii si Colectionari

In urma celei mai recente "expeditii" la targul de vechituri, m-am trezit ca mi s-a pus in brate un maldar cu tot felul de "inscrisuri". In majoritate avand legatura cu scoala/invatamantul. Deja am postat un articol (episodul XXI), vor mai urma si altele.

Acum va voi supune atentiei un document din subtema "cereri".

Spre usurinta lecturii, vi-l "traduc" (tot) eu:

Domnule Director

Va rog sa binevoiti a dispune scrierea fiului meu Iochimescu Iochim 

in clasa II liceala in scola pe care Dvoastra o dirigiati. 

Bine voiti, va rog, Domnule Director a primi asigurarea deosebitei mele consideratii.

D. Iochimescu

Str. Aureliu No. 25

Domniei Sale

Dlui Director al scolii de aplicatie

Buun, veti zice, si ce mare scofala ? E drept, nu-i prea mare. 

Doar ca "inscrisul" este datat 7 august 1888.

Adica de acum mai bine de 125 de ani.

Ceva-ceva "parfum de epoca" tot are. Parerea mea !

Asa cum a fost

Romania de-altadata

Oameni care au trecut prin viata (IX)

Colectii si Colectionari

O mica poveste de viata...

...dintr-o familie de militari care si-a indeplinit datoria fata de patrie... 

Totul incepe cu aceasta fotografie. A locotenentului V. Caloianu. 

"Scumpilor mei parinti". Chisinau. 22 septembrie 1919.

Cautand informatii despre acest personaj am gasit urmatoarele mentiuni:

  "In ajunul intrarii Romaniei in primul razboi mondial, Regimentul 5 Ialomita nr. 23 cu un efectiv de 3288 trupa, 401 carute si 70 trasuri s-a deplasat spre Turtucaia, urmand sa asigure apararea orasului (Calarasi, n.a.) In luptele puratate la sudul Dunarii cu trupele bulgare si germane, in zona Turtucaia si in Dobrogea, in lunile august, septembrie si inceputul lui octombrie 1916, regimentul a suferit grele pierderi materiale si umane cifrate la 5 ofiteri, 65 de ostasi, peste 200 de raniti si 437 disparuti. In timpul acestor confruntari au cazut eroic chiar comandantul regimentului colonelul Constantinescu Constantin si seful statului major locot. colonel Magheru Traian....Sub comanda noului comandant, locotenent colonel  Dumitru Caloianu, in decembrie 1916, regimentul se refugieaza in Moldova, cantonandu-se in zona Vaslui" (Nicolae Tiripan - Cartea eroilor calaraseni, Editura Agora 2008).

Carte de vizita din anii '30-'40.

Punand cap-la cap informatiile de mai sus inclin sa cred ca au existat 

doi frati Caloianu: 

V(asile ?) si Dumitru.

Familia V. Caloianu s-a bucurat de respectul multor oameni si de calitate, 

as indrazni sa spun...

"Familiei Dlui Colonel Caloianu in amintirea timpului petrecut atat de frumos in Chisinau. 

Lizette si Ovidiu. Locot. Christescu". 

Atelierul Fotografic Ghiser, Chisinau. 27 octombrie 1919.

"Cu dragoste oferim prezenta familiei Caloianu. Vica si Ioan Chuciu. Familiei Colonel Caloianu". Foto: N. Buzdugan, Bucuresti. 19 septembrie 1921.

"Salutari din Arad, de la viitorul apostol Chuciu Popescu. Anul I teologie ortodoxa din Arad. Dsoarelor Ecaterina si Marioara Caloianu. Str. Stirbey Voda No. 22." 14 mai 1924.

Aflam astfel ca in familia Caloianu erau doua surori: Ecaterina si Marioara.

"Draga Marioara, Petrecere frumoasa de Sarbatorile Craciunului iti ureaza colega ta Amelia" Domnisoarei Marioara Caloianu cl II.". 20 decembrie 1924.

Sa facem cunostinta si cu Ecaterina (de la sfarsitul anilor '20)

"Spre amintire cu toata dragostea. Ecaterina si Silvia. Familiei Caloianu. Loco" 

Foto Ionescu, Romana 86, Ploiesti. 

O colega din clasa a VIII-a a domnisoarei Marioara. Calarasi. 19 noiembrie 1926.

Ecaterina...

O prietena, Florica. "Comme gage d'amour. Donna Clara. Marioarei (Madona Runna !)"

Fotogr. Artistica A. Papacostea, Academiei 5, Bucuresti. 4 aprilie 1930.

Aceeasi Florica va trimite aceeasi fotografie (!) peste aproape un an: 

"Cu toata dragostea, dragalasei Ecaterina". 15 martie 1931.

"Aurichii buna mea prietena. Marioara." Foto-Lux, Grivitei 131, Bucuresti. 

29 ianuarie 1931.

Doamna Caloianu alaturi de Marioara si Ecaterina.

Foto-Lux, Grivitei 131, Bucuresti. 1932. 

"Cu toata dragostea familiei Col. Caloianu." Foto Royal, N. Buzdugan, Bucuresti,

19 ianuarie 1939. E ultima fotografie a familiei V. Caloianu pe care o detin (cel putin momentan). Istorioara se putea incheia aici dar nu ar fi insemnat mare lucru, ca atractie sau interes, pentru cititori...dar...

   Scotocind, la targul de vechituri, intr-un maldar de fotografii, mi-au atras atentia si doua "inscrisuri". Banale la urma urmei. Uitandu-ma la numele trecut pe ele, am facut o anumita conexiune cu cateva fotografii (prezentate mai sus) retinute initial. Pe documentele in cauza vanzatorul mi-a cerut mai mult decat pe fotografii (5 lei/buc. fata de 0,5 lei/buc). Am considerat suma nerealista si i-am spus ca renunt si la documente dar si la fotografii, ca unele fara altele nu le iau. Pana la urma ne-am inteles si-am achizitionat inscrisurile cu cate 1 leu bucata. Doar asa am putut inchega povestea de fata. Si acum sa vedeti si voi despre ce este vorba...

Stampila ne lamureste si unde am regasit-o pe Ecaterina dupa atatia ani: 

Cooperativa de Invalizi METALICA, Bucuresti.

Consideratii cu titlu personal:

  Dupa Razboi si mai ales dupa schimbarea de regim politic (30 decembrie 1947) destinul a numerosi oameni (intregi categorii sociale) a suferit o profunda si dramatica schimbare. Nu mai insist si de ce. Unii au fost trimisi in inchisori sau la Canal; altii au supravietuit vanzandu-si pe mai nimic blanurile, mobilele, tablourile sau alte obiecte de valoare de prin casa (daca o mai aveau si pe-aceea caci a urmat si marea Nationalizare), prea putini au reusit sa plece/fuga din tara. Numerosi altii s-au adaptat noilor vremuri; de exemplu au intrat in Cooperatie. Aici, intr-un sistem semi-privat, nu trebuiau sa faca fata unor verificari la fel de severe ca in alte unitati productive, invatamant, etc., unde Dosarul de Cadre trebuia sa fie cat mai curat, ca origine ("sanatoasa"), afilierea politica din trecut sau alte criterii de acest gen. 

Ultima observatie:

Nu vreau sa stiu de ce "dragalasa" Ecaterina a ajuns sa munceasca (chiar si cu "rezultate deosebite") intr-o cooperativa pentru invalizi...

  

Asa cum a fost

Romania de-altadata

Inscrisuri de toate felurile (XXI)

Colectii si Colectionari

    Va voi prezenta in articolul de fata o alta realitatea a perioadei din cel de-al II-lea Razboi Mondial. Mai precis este vorba despe "Munca de rasboiu" prestata de elevi pe timpul vacantei de vara. 

Adeverinta batuta la masina de scris. Badila R. Gheorghe, elev in clasa a IV-a la Gimnaziul teoretic, Oltenita, a prestat "Munca de Rasboi" (in cadrul unitatii scolare in care studia) pe perioada de 30 de zile conform legii. Luandu-ma dupa data emiterii, 3 august 1943, inseamna ca aceasta activitate s-a intins pe aproape intreaga perioada a lunii iulie.

Marin P. Ioan, elev in clasa a V-a a liceului Spiru Haret din Bucuresti,

 a prestat aceasta indatorire, la scoala primara de baieti Nr. 4, Buzau 

(probabil fiind din acest oras) pe perioada 1 - 31 iulie 1943.

"Tanarul" Coman C. Alexandru, elev in clasa a V-a a liceului Mihail Eminescu, Bucuresti, "a executat munca de razboiu" la scoala primara de baieti No 26 Dimitrie Iarcu, in "vacanta mare a anului scolar 1942-1943". Ghidandu-ma dupa data emiterii, 28 august 1943, rezulta ca munca prestata s-a intins pe intreaga perioada a acestei luni.

   Si acum un reper istoric. Intre 5 iulie - 23 august 1943 s-a desfasurat cea mai mare batalie de blindate din toate timpurile, cea de la Kursk (U.R.S.S.) A fost ultima ofensiva germana de tip "blitzkrieg" de pe frontul de rasarit. Dupa Stalingrad a fost al doilea punct de cotitura in evolutia razboiului, trupele sovietice preluand definitiv initiativa. Pentru toti cei cat de cat informati, era clar ca Germania nazista pierduse razboiul; tavalagul de la rasarit se pornise asupra Europei. Nici noi nu i-am putut sta in cale...