Gabriel Popescu, ZuZu Caratănase
Muzeul Național Peleș, Sinaia
10 mai 2026
Se afișează postările cu eticheta Muzeul Național Peleș. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Muzeul Național Peleș. Afișați toate postările
sâmbătă, 9 mai 2026
duminică, 29 martie 2026
duminică, 7 septembrie 2025
Principii și principesele României
Muzeul Național Peleș
Sinaia
5 septembrie - 5 octombrie 2025
***Detaliile le găsiți aici:
marți, 8 iulie 2025
joi, 18 aprilie 2024
luni, 4 martie 2024
Obiectul lunii - Garnitură de salon decorată în stilul Empire
Muzeul Național Peleș
Sinaia
3 - 31 martie 2024
sâmbătă, 3 februarie 2024
sâmbătă, 21 octombrie 2023
sâmbătă, 14 octombrie 2023
Exponatul lunii - Medalia Meritul Comercial și Industrial
Muzeul Național Peleș
Sinaia
octombrie 2023
miercuri, 6 septembrie 2023
miercuri, 2 august 2023
sâmbătă, 13 mai 2023
miercuri, 8 februarie 2023
Obiectul lunii februarie
Muzeul Național Peleș
Sinaia
Februarie 2023
Casetă
Atelier Goldsmiths & Silversmiths Co. Ltd, Londra, 1923
Argint, turnat, gravat, cizelat, aurit; email
duminică, 6 noiembrie 2022
Obiectul lunii noiembrie
Muzeul Național Peleș
Sinaia
noiembrie 2022
O piesă remarcabilă din colecția de arme a regelui Carol I este sabia tip calendar de la 1532. Acest tip de sabie a avut o perioadă de popularitate în secolele XVI - XVII, mai ales în Germania și Elveția. Pe lama ei era gravat calendarul pentru unul sau mai mulți ani consecutivi, scris, de obicei, pe verticală, tabular și cu prescurtări specifice. Fiecărei zile din săptămână îi corespundea o literă de la „a” la „g” - de pildă zilei de duminică îi revenea litera „a”, iar sâmbăta, ultima zi din săptămână, era notată cu litera „g”. Lunile anului erau scrise, cel mai adesea, într-o combinație de nume germanice și latine. Nota distinctivă a acestor săbii era dată de gravarea sărbătorilor Sfinților din calendar. Astfel, în dreptul fiecărei zile - notată cu cifra și litera corespunzătoare - era gravat numele Sfântului protector din calendar. Proprietarul sabiei, în situația în care se afla departe de casă, în campanii militare, trebuia să știe cărui Sfânt să se roage pentru protecție în ziua luptei sau în ziua în care mergea la vânătoare, în cazul săbiilor de vânătoare.
Prin urmare, aceste săbii speciale aveau pe lângă rolul firesc de armă, și unul spiritual oferind, în contexte diferite, încredere, protecție și curaj purtătorului.
miercuri, 12 octombrie 2022
Centenarul Încoronării. Alba Iulia. 1922
Muzeul Național Peleș
Sinaia
15 octombrie 2022
Expoziția Centenarul Încoronării. Alba Iulia. 1922 pe
care Muzeul Național Peleș o dedică
Centenarului Încoronării, va fi deschisă sâmbătă, 15 octombrie 2022.
Realizată în colaborare cu Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I, Arhivele Naționale ale României, Muzeul Național al Literaturii Române și cu sprijinul unor colecționari particulari, expoziția marchează evenimentul care a consfințit visul de veacuri al românilor.
duminică, 12 iunie 2022
Obiectul lunii iunie
Muzeul Național Peleș
Sinaia
iunie 2022
Luminatorul Salonului de aur al Castelului Pelişor.
Patte-de-verre; lemn sculptat, şlefuit, stucat, aurit
Autorul schiţei: Karel Liman, cca 1905.
În prima monografie a oraşului Sinaia, scrisă în anul 1903, Alexandru Gălăşescu menţiona ,,camera de aur a Principesei”, aflată în plin proces de amenajare interioară. Salonul de aur de la Castelul Pelişor reprezintă momentul de apogeu al Mariei, ca designer de interior, la Sinaia. La curent cu mişcările artistice ale epocii, Salonul de aur este o sinteză între revival-ul celtic şi cel bizantin, asimilate prin prisma ideilor arhitectului şi decoratorului scoţian Baillie-Scott (1865-1945). Decorat în întregime cu simbolul scoțian al frunzei de ciulin, care trimite însă subtil și la oraşul Nancy, locul de naștere al Art Nouveau-ului, cu cruci celtice și crini regali, Salonul de aur este singurul interior de la începutul secolului al XX-lea care a supraviețuit până azi timpului și vicisitudinilor istoriei. Modelul de inspiraţie al decorației Salonului de aur îl constituie motivul rețelei floral-vegetale din Salonul de aur de la Palatul Cotroceni. Realizată de către firma Bernhard Ludwig din Viena, decoraţia parietală este dispusă asemenea unui tapet de-a lungul pereților boltiţi, acoperiți cu stuc aurit, în nuanţe care variau ca intensitate cromatică de la aur luminos, în zona scafei, până la ocru, către bază.
În jumătatea mediană din dreapta salonului, a fost amplasat
un cămin de tip otoman, inspirat - ca design şi mod de dispunere în cadrul
interiorului - de Baillie-Scott, şi pe care Maria îl reprodusese pentru prima dată
la Palatul Cotroceni, în anul 1901. În cazul Salonului de aur de la Castelul
Pelişor, Maria preferă o variantă mai simplă, vopsită în verde, pentru un plus
de contrast cu decoraţia murală din stuc aurit. Ciulinul, ca simbol al Scoției,
este completat de prezenţa crinului regal, sculptat în fildeş pe cele două uşi
ale Salonului, vopsite, la rândul lor, în verde. Vitraliile reprezintă motive
florale stilizate, iar piesele de mobilier (scaune, mese, jilţuri și etajere)
sunt copiate după piesele de mobilier din bisericile norvegiene, precum cele de
la Lom. Acest tip de design a fost publicat în revista "The Studio",
în anul 1897, iar principesa Maria a știut să aprecieze atât sursa, cât și
rezultatul. Pentru ea, Liman realizează schițe din celebra lucrare "The
Viking Age" (1889), semnată de Paul de Chaillu (1831-1903) sau după
revista londoneză "The Studio". Rod al acestor căutări artistice,
stilul Regina Maria se caracterizează prin eclectism, rezultat al combinaţiei
între elemente decorative celtice, scandinave și simboluri bizantine. Plafonul
boltit al Salonului de aur a fost prevăzut cu un luminator din patte-de-verre
gălbuie, în formă de cruce celtică, încadrată într-un chenar pătrat, care
învăluie interiorul într-o lumină ireală, de basme nordice. Realizat de firma
Bernhard Ludwig din Viena, după desenele arhitectului ceh Karel Liman
(1855-1929), luminatorul constituie o piesă de artă originală, cu utilitate
practică, dar şi decorativă, armonios integrată în decoraţiunea în fix.
dr. Macrina Oproiu
şef Secţie Evidenţă Centralizată a Patrimoniului
miercuri, 25 mai 2022
luni, 11 aprilie 2022
luni, 7 martie 2022
sâmbătă, 5 martie 2022
Obiectul lunii martie
Muzeul Național Peleș
Sinaia
martie 2022
Cabinet
Atelier Bernhard Ludwig, Viena, Austria, cca 1906
Lemn de abanos; marmură; pietra dura; sidef; argint; bronz;
cristal
I: 347 cm, L: 220 cm
Expus în Sala florentină a Castelului Peleș, cabinetul
realizat în atelierul lui Bernhard Ludwig, la începutul secolului al XX-lea,
este un omagiu adus creațiilor atelierelor florentine din secolul al XVII-lea.
De proporții nobile, acest cabinet arhitectural impresionant, caracteristic Barocului florentin, de forma unui palat în miniatură, se prezintă ca un magnific obiect de artă la scară foarte mare (347 x 220 cm). Compus din trei nivele, cabinetul prezintă în partea inferioară o consolă pe șase picioare în formă de cariatide terme, atlanți (în față) și două perechi de delfini (în spate). Bogăția decorului din zona centrală a piesei se datorează panourilor ce prezintă o gamă bogată de pietre dure, de la albastrul intens al lapislazurilor până la lumina policromă a jaspurilor - alb și roșu, ce se combină armonios pentru a da fluiditate imaginii. În vârful cabinetului, figura zeiței Fortuna realizată la o dimensiune mai amplă, conferă o aură deosebită construcției somptuoase.
Subiectele naturaliste, precum florile și păsările, care
formează decorul cabinetului, sunt tipice mozaicurilor florentine create în
Galleria dei Lavori, extraordinar atelier fondat în anul 1588, aparținând
familiei Medici, ce ocupa primul etaj al Palatului Uffizi. Subiectele au fost influențate
de mozaistul Jacopo Ligozzi (Verona, 1547 - Florența, 1626), care a inițiat
această tendință încă din primele decenii ale secolului XVII. De atunci, timp
de peste un secol, panoul din marmură neagră care constituia fundalul ideal
pentru a scoate în evidență culorile strălucitoare ale penajului păsărilor și
compozițiile de flori și fructe, a devenit semnătura oficială a mozaicurilor
fabricate la Florența, apreciate pretutindeni și adesea imitate, dar rareori
din același material, calitate și execuție fină.
Piesa prezentată, cu amploarea și designul său impresionant,
se încadrează în contextul producțiilor florentine. Metodele fine și utilizarea
culorilor vibrante ale pietrelor dure au micșorat riscul de repetare, rezultând
astfel originalitate pentru fiecare creație. Reușind să-și păstreze statutul de
mari trofee de artă, aceste cabinete au continuat de-a lungul timpului să
atragă marile familii regale europene, la fel cum au făcut-o în secolele al
XVII-lea și al XVIII-lea.
Text: Alexandra Ghioarcă, muzeograf.
Fotografii: Árpád Udvardi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)