Muzeul Național Peleș
Sinaia
iunie 2022
Luminatorul Salonului de aur al Castelului Pelişor.
Patte-de-verre; lemn sculptat, şlefuit, stucat, aurit
Autorul schiţei: Karel Liman, cca 1905.
În prima monografie a oraşului Sinaia, scrisă în anul 1903, Alexandru Gălăşescu menţiona ,,camera de aur a Principesei”, aflată în plin proces de amenajare interioară. Salonul de aur de la Castelul Pelişor reprezintă momentul de apogeu al Mariei, ca designer de interior, la Sinaia. La curent cu mişcările artistice ale epocii, Salonul de aur este o sinteză între revival-ul celtic şi cel bizantin, asimilate prin prisma ideilor arhitectului şi decoratorului scoţian Baillie-Scott (1865-1945). Decorat în întregime cu simbolul scoțian al frunzei de ciulin, care trimite însă subtil și la oraşul Nancy, locul de naștere al Art Nouveau-ului, cu cruci celtice și crini regali, Salonul de aur este singurul interior de la începutul secolului al XX-lea care a supraviețuit până azi timpului și vicisitudinilor istoriei. Modelul de inspiraţie al decorației Salonului de aur îl constituie motivul rețelei floral-vegetale din Salonul de aur de la Palatul Cotroceni. Realizată de către firma Bernhard Ludwig din Viena, decoraţia parietală este dispusă asemenea unui tapet de-a lungul pereților boltiţi, acoperiți cu stuc aurit, în nuanţe care variau ca intensitate cromatică de la aur luminos, în zona scafei, până la ocru, către bază.
În jumătatea mediană din dreapta salonului, a fost amplasat
un cămin de tip otoman, inspirat - ca design şi mod de dispunere în cadrul
interiorului - de Baillie-Scott, şi pe care Maria îl reprodusese pentru prima dată
la Palatul Cotroceni, în anul 1901. În cazul Salonului de aur de la Castelul
Pelişor, Maria preferă o variantă mai simplă, vopsită în verde, pentru un plus
de contrast cu decoraţia murală din stuc aurit. Ciulinul, ca simbol al Scoției,
este completat de prezenţa crinului regal, sculptat în fildeş pe cele două uşi
ale Salonului, vopsite, la rândul lor, în verde. Vitraliile reprezintă motive
florale stilizate, iar piesele de mobilier (scaune, mese, jilţuri și etajere)
sunt copiate după piesele de mobilier din bisericile norvegiene, precum cele de
la Lom. Acest tip de design a fost publicat în revista "The Studio",
în anul 1897, iar principesa Maria a știut să aprecieze atât sursa, cât și
rezultatul. Pentru ea, Liman realizează schițe din celebra lucrare "The
Viking Age" (1889), semnată de Paul de Chaillu (1831-1903) sau după
revista londoneză "The Studio". Rod al acestor căutări artistice,
stilul Regina Maria se caracterizează prin eclectism, rezultat al combinaţiei
între elemente decorative celtice, scandinave și simboluri bizantine. Plafonul
boltit al Salonului de aur a fost prevăzut cu un luminator din patte-de-verre
gălbuie, în formă de cruce celtică, încadrată într-un chenar pătrat, care
învăluie interiorul într-o lumină ireală, de basme nordice. Realizat de firma
Bernhard Ludwig din Viena, după desenele arhitectului ceh Karel Liman
(1855-1929), luminatorul constituie o piesă de artă originală, cu utilitate
practică, dar şi decorativă, armonios integrată în decoraţiunea în fix.
dr. Macrina Oproiu
şef Secţie Evidenţă Centralizată a Patrimoniului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu