Se afișează postările cu eticheta Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș. Afișați toate postările

vineri, 21 ianuarie 2022

Iarna pe uliță

 


Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș


Baia Mare 


21 ianuarie 2022




Lume, lume, venim cu vesti bune!

Iată că iarna și-a așternut din nou plapuma albă oferind prilej de bucurie copiilor mai mici sau mai mari.

Și noi ne bucurăm să vă spunem că #echipamuzeului a pregătit din nou derdelușul pentru voi, iar zăpada e numai bună pentru ca săniuța cu dor de ducă să zboare de parcă ar fi nălucă.

Pentru că ne dorim ca toată lumea să fie în siguranță, vă rugăm să dați citire rândurilor de mai jos:

Masca de protecție este obligatorie pentru toți participanții cu vârsta mai mare de 5 ani;

Participanții sunt obligați să respecte distanțarea de 2 m.

Numărul maxim de participanți prezenți simultan în incintă nu va depăși 20 persoane 

(părinți +copii).

Pentru a da posibilitatea de a participa unui număr cât mai mare de copii, durata participării nu va depăși 30 minute /copil/intrare.

Adulții care însoțesc copiii sunt obligați să îi supravegheze, astfel încât să evităm orice risc de lovire ( asumat prin semnătură pe tabelul pus la dispoziție la intrarea în muzeul satului).

Participarea la săniuș pe ulițele satului este permisă numai în intervalul orar 10-16.

Intrare liberă pentru săniuș! Pârtieeeee…! 

miercuri, 5 ianuarie 2022

Poarta Traian Bilțiu - Dăncuș, prima poartă pe cinci stâlpi din Maramureș

 


Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș


Baia Mare 


ianuarie 2022



      În anul 1936 artistul plastic Traian Bilțiu - Dăncuș (1899 - 1975) a realizat, pentru prima dată, o poartă maramureșeană pe cinci stâlpi, prin așezarea, în fața celor trei ai porții tradiționale a încă doi, la o anumită distanță, înspre exterior, adică la drumul țării. Prin această nouă reconfigurare se lărgea haizașul (acoperișul) și se crea astfel o incintă, un spațiu de primire și de primenire spirituală și socială, poate chiar un Purgatoiu - dacă ar fi să rămânem în paradigma sacralității creștine, deși poarta în sine este un altar rustic al spiritului de lemn al Maramureșului.

     Amplasată în satul numit Crăcești, atunci, (așezat la cracul văii Mara), la intrarea propiu-zisă în Maramureș, într-un mod simbolic, capodopera de artă populară va avea parte de o poveste pe măsură, fiind salvată dintr-un incendiu pus gospodăriei sculptorului, doar datorită distanței față de casa care a ars. Analizând această construcție, cultă și tradițională în același timp, se observă că ea selectează un număr apreciabil de simboluri care se regăseau mai frecvent pe poarta maramureșeană la acel moment istorico-artistic, sintetizate și prezentate într-o viziune proprie de către artistul care își și asuma, prin semnătură, opera cu caracter de noutate absolută. Între simboluri prevalează: dintele de lup, rozetele solare - ca izvor de lumină, soarele în mișcare, corigăul (linia în zig-zag), ghinul (unghia), pomul vieții - un simbol traco - dacic, funia răsucită, crucea celtică, sămânța vieții ș.a.

     La poarta pe cinci stâlpi creată de către Traian Bilțiu - Dăncuș se dublează cununa, dispărând totodată formele sculpturale ale acestora, care aminteau de coroana voievodală și erau specifice doar stătutelor nobiliare. De asemenea, în loc de poarta mare înfundată, specifică nobililor, singurii care aveau dreptul să-și ridice o poartă la drumul țării, sculptorul așează o vraniță cu săgeți și alte „împistrituri”, făcând astfel o concesie porțieșilor (celor care aveau doar drept de vraniță). 

     În prezent, prima poartă pe cinci stâlpi din Maramureș și din țară, mama tuturor porților monumentale, înnobilează expoziția în aer liber de la Muzeul Satului din Baia Mare. Ea a fost amplasată într-o poziție privilegiată, pe axa principală, delimitând ansamblul arhitectural format din Casa Desești, Casa Giulești și Casa - Școală Giulești. 

     Potrivit fișei analitice „poarta Dăncuș” a fost achiziționată în anul 2001 de la  proprietarul Paul Vasile din satul Mara, nr. 88, de către muzeograf Janeta Ciocan. Inestimabilul monument de arhitectură populară poartă înscris pe frontispiciu deviza „SPRE MUNCĂ ȘI RECULEGERE”, iar pe cununița de la portiță inscripția „TRAIAN BILȚIU - DĂNCUȘ” și anul „1936”. Poarta pe cinci stâlpi are o deschidere de 417 cm și o adâncime de 40 de cm, are acoperișul în patru ape, din draniță de brad, bătută la două rânduri.

     Marele patriot și artist Traian Bilțiu - Dăncuș, care la 19 ani s-a înrolat voluntar în armata română, participând la primul război mondial, a fost ajutat în construirea acestei capodopere de către Gavril Utan din Călinești, realizând prin această creație artistică emblematică saltul de la poarta pe trei stâlpi, reprezentativă pentru Maramureș, la cea pe cinci stâlpi, cu adevărat monumentală.

     O replică a acestei porți, augumentată, se găsește la Complexul Muzeal Astra din Sibiu, mult mai elaborată, realizată de către genialul artist în contextul mobilizării sale pe front, din timpul celui de-al doilea război mondial.

     Dacă este adevărat că în Maramureș omul a coborât „direct din cer”, atunci este la fel de sigur că în acest „sat primordial al Europei” el și-a delimitat, prin poartă, lumea lui sacră, de către „restul lumii”.

     Prin cununița portiței de la intrare, așezată la o înălțime de cel mult 170 cm, cel care-i călca pragul era silit să se aplece, să-și ia clopul în mână, adică să-i acorde respectul cuvenit, ca o reverență adusă gazdei casei. Într-o societate virilocală foarte energizată social, în care neamul reprezintă încă instituția cea mai sigură și perenă, poarta era un însemn, o construcție vernaculară menită să dăinuie, prin care se realiza o igienizare magică, cotidiană. În același timp, de fiecare dată când omul casei ieșea pe poarta sa, la rândul său, și el își lua clopul în mână, își făcea semnul crucii, iar atunci când era plecat departe de lucrurile de care îi era dor, el enumera, între aletele, scârțâitul de la poartă, pietrele de pe drum și scârțâitul rotițelor de le tileguța plugului ș.a.

🖊 Dr. Ilie Gherheș, Șef Secție

📸 Cristian Robescu - muzeograf

miercuri, 17 noiembrie 2021

Exponatul lunii

 


Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș


Baia Mare 


noiembrie 2021




     Se cunoaște faptul că prima laiță care a apărut în casa tradițională era făcută odată cu casa, adică era încastrată direct în pereții acesteia. Cu timpul, atât scaunele cât și lăițile au căpătat, pe lângă scopul lor utilitar și rolul de decor, chiar de distincție socială.

     Fenomenul lăzilor de zestre precum și al lăiților a căpătat o înflorire deosebită, mai cu seamă începând cu mijlocul secolului al XVIII lea, până la mijlocul secolului XX. Ca piese de interior, mobilierul acesta rudimentar era, în general, lucrat de către un membru al familiei, era făcut cu barda și cu dalta, decorat uneori și cu horjul. Cu timpul, lăzile de zestre au devenit mai frumoase, fiind numite chiar și „tronuri” și erau destinate, în primul rând, pentru depozitatul hainelor de sărbătoare, ale podoabelor; întotdeauna fiind împărțite în mai multe spații, numite și cășițe iar, uneori, erau prevăzute cu un separeu, numit „pui” sau „săcriu”.       Laița cu ladă era așezată în locul cel mai de cinste din casă, iar în fruntea mesei erau invitați să stea musafirii cei mai importanți sau feciorul care era preferatul fetei de măritat. Au existat mai multe centre de lădari, în diferite zone dar, în general, erau făcute de către proprietarul casei sau de către un frate al miresei. Lăzile se făceau din lemn de fag, brad, stejar, paltin, în funcție de ce oferea zona. Lăzile de zestre, laița aveau patru pereți și erau decorate, în general, pe partea din față, în principal cu motive geometrice, apoi fitomorfe, zoomorfe, antropomorfe și altele.      Spătarul acestei piese de mobilier imaginează coroana regală sau mitra episcopală în desfășurare. Într-o casă piesele de mobilier erau diferite, în funcție de starea socială și, mai ales, de moștenirea istorică a familiei, adică erau decorate cu coroană: patul, scaunele cu spătar, masa, credențul, colțarul, blidarul, polița pentru ceramică, ancadramentul de sus al geamurilor și al ușii, leagănul; uneori chiar și la cuptor se punea câte un semn distinct, tot de ornament. Oricum, era o coerență deosebită între formă și decor, marca socială a proprietarului.

      Albumul de familie cu însemne heraldice în Maramureș mai cuprindea, neapărat, cununa de la casă (frontispiciul de la prispă, șatră), cununile de la poartă, atât cea mare care leagă toți cei trei stâlpi, cât și cea mică, de la portiță. Se știe că în Maramureș aveau dreptul să-și ridice o poartă doar acei proprietari care erau de neam ales, care erau nemeși, care proveneau dintre foștii cnezi sau juzi de sate sau de vale, care aveau ocol și care puteau să-și reconfirme statutul.

      Poate că cea mai spectaculoasă reprezentare a acestei mentalități și moșteniri voievodale românești o regăsim pe frontispiciul ușii de la casa Buftea (1799) din Muzeul Satului din Sighetul Marmației, casă care provine din Cuhea Voievodală și care are o sculptură de tip meplat, cu cavaleri cu coroane pe cap. 

      Lada de mireasă sau lada de haine încununa o zestre care se descărca în ocol, în văzul tuturor nuntașilor și statua o distincție socială, un statut în comunitate. 

      Uneori, laița pentru haine era folosită și pe post de pat, ea având un rol deosebit în ceremonialul de nuntă și de botez, tot acolo se ținea, în mod tainic, mătrăguna pentru vrăji sau alte obiecte destinate acelorași scopuri, între care și baticul sau pânzătura cu bobii, care „se aruncau” ca să se implore venirea iubitului. Ingeniozitatea țăranului român devenea uneori surprinzătoare, deoarece el imagina încuietori numai din lemn, atât pentru a o feri laița cu ladă de curiozitatea copiilor, cât și de hoți. (Dr. Ilie Gherheș)

marți, 31 august 2021

Patrimoniul cultural iconografic din Șchei

 


Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș


Baia Mare 


8 septembrie - 30 octombrie 2021





   Patru muzee își dau mâna pentru a promova, la nivel național, icoanele pictate pe sticlă din Șcheii Brașovului. Tezaurul național de artă sacră este scos la lumină de Muzeul de Etnografie Brașov, în parteneriat cu Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș din Baia Mare, Muzeul Țării Făgărașului Valer Literat și Muzeul Bisericii Sfântul Nicolae – Prima Școală Românească din Brașov.

   Baia Mare și Brașovul vor găzdui în perioada august – noiembrie 2021 expoziția Patrimoniul cultural iconografic din Șchei – expoziție națională, ca urmare a implementării unui proiect inițiat de Muzeul de Etnografie Brașov, finanțat de Consiliul Județean Brașov și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național în cadrul sesiunii II de finanțare de proiecte culturale pe anul 2021, aria tematică Patrimoniul Cultural Material.

    Expoziția va cuprinde peste 40 de bunuri culturale din colecția Muzeului de Etnografie Brașov, Muzeul Țării Făgărașului Valer Literat, Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș din Baia Mare, Muzeului Bisericii Sfântul Nicolae – Prima Școală Românească din Brașov și aduce în atenția publicului frumusețea, diversitatea tematică a icoanelor realizate în centrul de iconari din Șcheii Brașovului.

    Proiectul urmărește să valorifice colecțiile etnografice ale instituțiilor culturale menționate într-un mod atractiv și accesibil publicului larg. De aceea, pe lângă expoziții, se vor organiza conferințe și patru ateliere interactive pentru a aduce la aceeași masă artizanii și specialiștii din domeniu. Lucrările realizate în timpul atelierelor vor fi expuse în cadrul expoziției ”De la simbolurile artei tradiționale, la design-ul actual” și vor putea fi admirate în perioada octombrie - noiembrie la muzeele din Brașov și Baia Mare.

   Produsele culturale ale proiectului se vor materiliza într-un catalog de expoziție și un tur virtual al expoziției temporare de la Baia Mare, două filme de popularizare a tehnicilor tradiționale de pictură pe sticlă și pe lemn și într-un material video de prezentare a expoziției din muzeul din Baia Mare. Toate aceste materiale vor fi disponibile pe site-urile și pe paginile oficiale de Facebook ale instituțiilor implicate în proiect.

vineri, 30 iulie 2021

Casa Regală a României, păstrătoare și promotoare a tradițiilor românești

 


Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș


Baia Mare 


29 iulie - 31 august 2021




   Consiliul Județean Maramureș prin Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș vă invită la expoziția temporară itinerantă Casa Regală a României, păstrătoare și promotoare a tradițiilor românești care se va desfășura în perioada 29 iulie – 31 august 2021, în Muzeul Satului Baia Mare.

    Tradițiile și obiceiurile populare românești reprezintă moștenirea dăruită nouă de către străbuni, iar portul tradițional este mărturia încărcată de simboluri ancestrale a legăturii dintre generații, reprezentând forma materială a identității de neam.

    De-a lungul timpului, Casa Regală a României a susținut și promovat cultura tradițională manifestată prin sărbători, obiceiuri și ritualuri, așezându-le alături de valorile statului român modern.

    Proiectul cultural Casa Regală a României, păstrătoare și promotoare a tradițiilor românești prezintă publicului fotografii aflate în colecțiile Muzeului Național Cotroceni, precum și a altor instituții culturale partenere: Arhivele Naționale ale României; Biblioteca Centrală Universitară Carol I; Muzeul Municipiului București; Muzeul Național de Istorie a României; Muzeul Național al Țăranului Român; colecția Daniel Mladin.