La porțile sacrului. Documente ale existenței

 

Arta plastică contemporană românească

Alexandru Țipoia, George Tzipoia 

Galeriile de Artă ale Academiei Române, București

3 - 17 aprilie 2026

***Uniunea Artiștilor Plastici din România

Pe simezele Capitalei...de-odinioară

 

Arta plastică contemporană românească 

Vasile Dobrian, Alexandru Țipoia, Ion Jiga

Galeria Apollo, București

1968

Vasile Dobrian.

Articol publicat în Ziarul Scînteia de luni, 31 ianuarie 1972.

"verigă importantă în lanțul Maeștrilor picturii românești“

Arta plastică contemporană românească 

Alexandru Țipoia (1914 - 1993)

Familie. Revista Colocvii, Nr. 6, iunie 1968.

Expoziție la Căminul Artei, parter. București. 1983.

Cronică, semnată Magda Cârneci, publicată în Revista Arta, nr. 12.

Decembrie 1983.

Expoziție și lansare de carte, Institutul Cultural Român, București.

7 - 17 mai 2015

    Nouă apariție la Editura Institutului Cultural Român, albumul Muzica în arta lui Alexandru Țipoia relevă o temă definitorie pentru opera unuia dintre cei mai importanți pictori români ai secolului XX. Creator de anvergură, "verigă importantă în lanțul Maeștrilor picturii românești“ (Florin Niculiu), Alexandru Țipoia (1914 – 1993) și-a păstrat, în vremuri de restriște, o exemplară integritate estetică și etică. Coleg de generație cu Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu și Ion Țuculescu, în perioada de după instaurarea regimului comunist în România artistul a rămas, deliberat, într-un con de umbră. Lucrarea publicată acum de Institutul Cultural Român contribuie la recuperarea și recunoașterea cuvenită unei opere plastice remarcabile.

    "Formula artistică a lui Baba, aceea a lui Ciucurencu, aceea a lui Ţuculescu şi aceea a lui Ţipoia sunt faţetele particulare ale unei lumi unice şi inepuizabile. În vreme ce Baba priveşte epopeic, sadovenian, o umanitate sumultan înălţătoare şi dramatică, Ciucurencu priveşte extatic spectacolul crud al luminii, al vegetaţiei şi al meteorologiei, iar Ţuculescu resuscită memoria substanţei cromatice şi clamează voluptăţile ei abisale, Ţipoia cercetează, pe toate palierele şi în toate registrele, disponibilitatea limbajului de a se recrea pe sine însuşi ori de a construi lumi alternative şi mereu imprevizibile. Antropocentrismul lui Baba, hedonismul apolinic al lui Ciucurencu şi submersia dionisică a lui Ţuculescu sunt completate firesc de estetismul cu sclipiri metafizice şi de geometria senzuală pe care se sprijină toată creaţia lui Alexandru Ţipoia.

     Numai că, în timp ce mai marii sau mai modeştii săi colegi de generaţie participau cu penelul şi cu şpiţul la muncile cîmpului sau la treburile oţelăriilor, în timp ce ei alungau chiaburii şi pictau în transă voioşiile colectivizării, Alexandru Ţipoia se interesa de lucrurile mărunte, cum ar fi, de pildă, geometria ascunsă şi eternă a obiectelor perisabile, armonia formelor nespectaculoase în care se reflectă, însă, marile armonii ale universului însuşi. Problemelor imediate, legate de comanda oficială şi de promisiunea unei poziţii sociale şi a unei cariere profitabile, el le-a preferat austeritatea, rigoarea morală şi prezenţa publică discretă pînă la marginea anonimatului.“ – Pavel Șușară

     "Aș vrea ca imaginea să redea armonia muzicii, să îi preia esența. Imaginea să devină ea însăși muzică pură.” – Alexandru Țipoia

     Albumul, bilingv (română și engleză), este coordonat de George Tzipoia și arh. Victoria Tzipoia. Concepția grafică îi aparține Claudiei Tache iar textele introductive sunt semnate de George Tzipoia și Pavel Șușară. Fotografiile au fost realizate de Claudia Tache, Ernani Orcorte și George Tzipoia. Luiza Gervescu și Claudia Tache sunt traducătoarele textelor în limba engleză.

***

http://www.icr.ro/bucuresti/evenimente/muzica-in-arta-lui-alexandru-tipoia-simfonia-fantastica-a-operei.html

***Mai multe despre acest artist puteți afla și de aici:
 Wikipedia