Arta plastică contemporană românească
Alexandru Țipoia (1914 - 1993)
Expoziție la Căminul Artei, parter. București. 1983.
Cronică, semnată Magda Cârneci, publicată în Revista Arta, nr. 12.
Decembrie 1983.
Expoziție și lansare de carte, Institutul Cultural Român, București.
7 - 17 mai 2015
Nouă apariție la Editura Institutului Cultural Român,
albumul Muzica în arta lui Alexandru Țipoia relevă o temă definitorie pentru
opera unuia dintre cei mai importanți pictori români ai secolului XX. Creator
de anvergură, "verigă importantă în lanțul Maeștrilor picturii românești“
(Florin Niculiu), Alexandru Țipoia (1914 – 1993) și-a păstrat, în vremuri de
restriște, o exemplară integritate estetică și etică. Coleg de generație cu
Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu și Ion Țuculescu, în perioada de după instaurarea
regimului comunist în România artistul a rămas, deliberat, într-un con de
umbră. Lucrarea publicată acum de Institutul Cultural Român contribuie la
recuperarea și recunoașterea cuvenită unei opere plastice remarcabile.
"Formula artistică a lui Baba, aceea a lui Ciucurencu, aceea
a lui Ţuculescu şi aceea a lui Ţipoia sunt faţetele particulare ale unei lumi
unice şi inepuizabile. În vreme ce Baba priveşte epopeic, sadovenian, o
umanitate sumultan înălţătoare şi dramatică, Ciucurencu priveşte extatic
spectacolul crud al luminii, al vegetaţiei şi al meteorologiei, iar Ţuculescu
resuscită memoria substanţei cromatice şi clamează voluptăţile ei abisale,
Ţipoia cercetează, pe toate palierele şi în toate registrele, disponibilitatea
limbajului de a se recrea pe sine însuşi ori de a construi lumi alternative şi
mereu imprevizibile. Antropocentrismul lui Baba, hedonismul apolinic al lui
Ciucurencu şi submersia dionisică a lui Ţuculescu sunt completate firesc de
estetismul cu sclipiri metafizice şi de geometria senzuală pe care se sprijină
toată creaţia lui Alexandru Ţipoia.
Numai că, în timp ce mai marii sau mai modeştii săi colegi
de generaţie participau cu penelul şi cu şpiţul la muncile cîmpului sau la
treburile oţelăriilor, în timp ce ei alungau chiaburii şi pictau în transă
voioşiile colectivizării, Alexandru Ţipoia se interesa de lucrurile mărunte,
cum ar fi, de pildă, geometria ascunsă şi eternă a obiectelor perisabile,
armonia formelor nespectaculoase în care se reflectă, însă, marile armonii ale
universului însuşi. Problemelor imediate, legate de comanda oficială şi de
promisiunea unei poziţii sociale şi a unei cariere profitabile, el le-a
preferat austeritatea, rigoarea morală şi prezenţa publică discretă pînă la
marginea anonimatului.“ – Pavel Șușară
"Aș vrea ca imaginea să redea armonia muzicii, să îi preia
esența. Imaginea să devină ea însăși muzică pură.” – Alexandru Țipoia
Albumul, bilingv (română și engleză), este coordonat de
George Tzipoia și arh. Victoria Tzipoia. Concepția grafică îi aparține Claudiei
Tache iar textele introductive sunt semnate de George Tzipoia și Pavel Șușară.
Fotografiile au fost realizate de Claudia Tache, Ernani Orcorte și George
Tzipoia. Luiza Gervescu și Claudia Tache sunt traducătoarele textelor în limba
engleză.
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu