Arta plastică contemporană românească
Marius Crăiță-Mândră
Galeriile Karo, Bacău
7 - 18 mai 2021
Este mai degraba neobisnuit ca un artist sa propuna intr-o
expozitie personala doar cateva lucrari, insotite de studii preparatorii, pe
care multi ar prefera sa nu le arate. Chiar daca sunt strans legate de o
anumita stare sufleteasca si realizate intr-o scurta perioada de timp, in cazul
de fata ultimele trei luni, unii ar putea spune ca este prea putin. Acest
aspect este neimportant deoarece Marius Crăiţă-Mândră nu doreste sa faca o
analiza a etapelor pe care le-a parcurs pana acum, nici sa impresioneze intr-un
fel sau altul privitorul. El doar sarbatoreste un proiect dus la bun sfarsit,
subliniind cu aceasta ocazie importanta comanditarului pentru bunul mers al
lucrurilor. Artistul nu poate trai pe cont propriu, are nevoie de sprijin ca
sa-si continuie activitatea si de intelegere pentru a se exprima neingradit.
Marius Crăiţă-Mândră ne explica de ce a fost asa si nu altfel: "Nu am
crezut vreodată să trăiesc vremuri interesante, așa cum ne obligă aceste
timpuri, să ne aducem aminte de Confucius cu spusele lui: "îţi doresc să nu
ajungi să trăieşti vremuri interesante!"
În aceasta perioadă, civilizația noastră planetară s-a
confruntat cu o problemă majoră, pandemia care ne-a schimbat substanțial traiul
de zi cu zi. Cu siguranță, viața, cum era înainte de pandemie, nu o să mai fie
la fel. Schimbarea s-a produs. Chiar dacă am vrea să ne întoarcem la perioada
anterioară declanșării virusului, noi ne-am modificat. Aparent nu știm ce
anume, dar cu siguranță distanțarea socială, singurătatea, timpul mărit
petrecut în sânul familiei, au lăsat ceva amprente în felul nostru de-a gândi.
Acum cântărim, cu adevărat, momentele importante din viața noastră. O nouă
viziune despre viață a transformat, a corectat, fuga noastră de noi, de
propriul Ego.
Chiar dacă noul cotidian începe să se implementeze
ușor-ușor, indubitabil reflexele trecutului ies la suprafață cu activități
aparent banale, cum ar fi: lecturarea unei biblii, strângerea în brațe a
copilului, uneori, chiar schimonosirea în fața oglinzii cu mișcări teatrale,
expresioniste, (de parcă ți-ai juca rolul vieții tale, într-un ultim act al
carierei) și nu în ultimul rând, speranța, îngăduința, rugăciunea către
Dumnezeu.
Toate aceste ,<stări> au fost transpuse în ultimele mele lucrări, etapă ce mi-a influențat cu siguranță, tema."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu