Exponatul lunii februarie

 

Muzeul Național Peleș 

Sinaia 

februarie 2021

    Cea mai veche colecție de arme și armuri din România este cea a Muzeului Național Peleș, aceasta constituind și una dintre cele mai importante colecții de acest fel din Europa. Însumând peste 3700 de piese cu valoare artistică, istorică și documentară (cele mai vechi datând din secolul al XV-lea), de la arme de curte sau de paradă, la cele militare ori de vânătoare, colecția reprezintă spectaculoasa experiență a peste 500 de ani de istorie europeană și orientală.

    Expunerea armelor în castelele regale ori în casele aristocrației europene, în săli special create pentru acestea, era o exigență în perioada Renaşterii. Aceste săli aveau misiunea de confirmare și recunoaștere a existenței îndelungate a familiei, a eroismului ereditar ori consemnau evenimente istorice marcante ale Casei respective.

    De pildă, cel mai vechi muzeu dedicat armelor și armurilor a fost înființat  în Suedia la 1628 de regele Gustavus Adolphus, atunci când acesta a decis ca propriile "haine" din campania sa în Polonia să fie păstrate pentru posteritate. Astfel, în strânsă conexiune cu regalitatea suedeză, această colecție deține în prezent unele dintre cele mai bune armuri din lume.

    Esența istorică a Colecției de arme a regelui Carol I a reprezentat-o, pe de-o parte, galeria de arme, cunoscută întregii Europe, a familiei de Hohenzollern, din Castelul Sigmaringen – situat în regiunea Baden-Württemberg, Germania – iar pe de altă parte, implicit, pasiunea moștenită, dar și educată, în timp, a viitorului rege Carol I, în acest domeniu. La acestea va contribui, negreșit, seriozitatea carierei sale militare de sublocotenent de dragoni la Münster, locotenent secund în regimentul de artilerie al Gărzii prusace, elev la Şcoala de artilerie şi inginerie din Berlin, dar și participarea, în 1857, alături de tatăl său, Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, la manevrele Diviziei 14 de la Schweidnitz – azi Swidnica, Polonia, și în 1864, ca militar în armata prusacă, în războiul împotriva Danemarcei, la atacul cetăţii Fredericia.

    Mai târziu, Carol I, devenind rege al României și având reperele mai sus amintite, dar și o parte dintre armele de la Sigmaringen moștenite, pasiunii educate i se va alătura dorința de a-și crea propriile săli de arme în reședința sa de vară de la Sinaia. Astfel, în contextul stilistic existent deja la Peleș, al neorenașterii germane – preferat de monarh și stilul care răspundea cel mai bine funcției de reprezentare – vor fi amenajate cele trei săli de arme - Sala Mare de Arme, Sala Armelor de Vânătoare și Sala de Arme Orientale. La acestea se adăuga Sala Maură decorată și ea cu o parte dintre armele orientale din colecția regală.

    Pe lângă nucleul provenit din moștenirea lui Carol I, de la Sigmaringen, colecţia regelui va fi îmbogăţită cu piese procurate în timpul călătoriei din Algeria, în 1862, cu altele oferite suveranului de personalităţi marcante ale vremii, dar mai ales prin achiziţiile realizate, la cererea comanditarului Carol, de către vienezul Julius Ernst Scheurer, unul dintre cei mai importanți experți și colecționari de arme medievale de la răscrucea secolelor al XIX-lea –al XX-lea. Acesta a achiziționat sistematic, toate principalele categorii de arme: albe și de foc, ofensive sau defensive, de paradă ori de luptă, utilizate începând cu secolul al XV-lea până la începutul secolului al XX-lea în Europa sau Orient.

    Referitor la aceste achiziții de arme, prin intermediul lui Julius E. Scheurer, în arhiva de documente a Muzeului Național Peleș, există un număr de 602 file, dintre care 281 sunt pagini scrise, documente și scrisori (toate în limba germană), iar 320 reprezintă planșe și schițe de arme cu mici descrieri ale fiecărui obiect propus spre achiziție. Perioada pe care aceste documente o acoperă este de zece ani, începând cu anul 1905 și continuând un an după moartea regelui Carol I, 1915.  

    Prima încercare de a alcătui un catalog sistematic, manuscris, al armelor din Castelul Peleş se plasează între 1907-1914, când Julius E. Scheurer a întocmit Verzeichniss der Waffensammlung Seiner Majestät König Karl I von Rumänien, nepublicat însă din cauza morții regelui, din 1914.

    Acest catalog clasifica tipologic piesele – arme de paradă, arme de luptă și arme de vânătoare; arme albe, arme de foc și armuri de cavaler –, fiecare fișă fiind însoțită de un desen în peniță extrem de rafinat și elegant.

    Anexa acestui catalog, realizată tot de același Julius E. Scheurer, era un registru-inventar al colecţiei de arme, Register zum Inventar der Waffensammlung in dem Rumänischen Königsschlosse Pelesch (Sinaia), Viena 1907-1914.

    Din corespondenţa pe care Scheurer o poartă cu monarhul, observăm atenţia deosebită, a lui Carol I, acordată sălilor de arme din Castelul Peleş. Aceste inedite scrisori și documente sunt o dovadă clară a importanței majore a activității expertului vienez care a avut marele merit de a achiziționa, a constitui, a conserva, a restaura (acolo unde era necesar), a inventaria, a cerceta, a dezvolta și a valoriza colecția de arme a Coroanei. Acestea toate la un loc reprezentând, de fapt, funcțiile principale ale muzeului de astăzi.

      Registrele lui Julius E. Scheurer, cele care au și pus bazele unei colecții bine documentate, conțin informații referitoare la armele, armurile și accesoriile comandate de Carol sau găsite, în mod independent, de Scheurer: datarea; proveniența lor, respectiv proprietarii inițiali, colecțiile particulare din care făceau parte ori expozițiile de unde erau cumpărate (sunt amintite, în acest sens, importante orașe europene precum Innsbruck, München, Salzburg, Linz, Augsburg sau Budapesta); atelierele acestor piese; prețurile de achiziție, în coroane (moneda austriacă a epocii), dar și de restaurare – atunci când era cazul; reprezentarea grafică – prin desene în peniță, realizate cu o deosebită acuratețe – a armelor achiziționate, dar și sugestii prețioase de etalare a armelor și armurilor, în Castelul Peleș, conform standardelor și modalităților de amenajare a unor astfel de săli la începutul secolului al XX-lea.

     Tot Julius E. Scheurer, în calitate de expert în arme și evaluator, alături de Camillo List și casa de licitații Dorotheum, au tipărit la Viena, în 1920, un catalog numit Colecțiile de arme din proprietatea colecționarului A.P., din Baden și din alte proprietăți private europene, orientale și est-asiate: arme defensive și ofensive, piese de armură, căști, scuturi, arme cu tijă, arme pentru depărtare (arbalete, arcuri cu săgeată), arme de lovitură (securi, toporiști, buzdugane), arme de foc (puști, pistoale, cornuri de pulbere și accesorii). De asemenea, Scheurer a contribuit și la realizarea catalogului colecției de arme a castelului Opočno, din Boemia, Republica Cehă, castel ce aparținea familiei Colloredo-Mansfeld.

   Cele mai sincere mulțumiri doamnei Monika Lungu și domnului Eckhard Staugaard pentru profesionalismul, răbdarea și seriozitatea de care dau dovadă, de fiecare dată, în speciala colaborare pe care o avem! Traducerea documentelor, din limba germană, li se datorează domniilor lor.

Raluca Romok, muzeograf

***Muzeul National Peles