Arta plastică contemporană românească
Gheorghe Berindei
Muzeul de Artă Craiova
28 noiembrie 2019 - 23 februarie 2020
Organizată în colaborare cu MARe/Muzeul de Artă Recentă din
București, expoziția retrospectivă reunește peste 40 dintre lucrările unuia
dintre dintre cei mai inaccesibili și impenetrabili artiști români din a doua
jumătate a secolului XX: Gheorghe Berindei (1921-1999). Cel mai frecvent
complet ignorat de public, dar și de istoricii de artă și de curatori, deși
uneori este văzut drept veritabila eminență din spatele întregului curent
neo-ortodoxist din arta și cultura națională (înfiripat între anii ’60 și ’80),
Gheorghe Berindei este un model de existență și de activitate artistică pentru
tot ceea ce a însemnat geneza și dezvoltarea acelei arte care a constituit o
alternativă la arta oficială a regimului comunist.
Cu o operă restrînsă ca dimensiuni, lucrată în secret și cu
extremă stăruință, Berindei a deschis doar o singură expoziție personală în
timpul vieții, în 1987, la galeria Căminul Artei. Berindei este pilduitor pentru asimilarea modernității
în matca tradiției, sub presiunea trăirii traumei sociale în timpul dictaturii,
dublată de angajarea în performanța spirituală privată, pentru a sintetiza sau
cristaliza o formulă culturală și umană crucială în renașterea conștiinței din
cenușa totalitarismului. Pictura lui Berindei, tot mai abstractă și ermetică
odată cu maturizarea artistului, combină repere pregnante precum divizionismul
și cromatismul violent de tip Van Gogh și Țuculescu, la început, cu fuziuni
ulterioare surprinzătoare între tectonica formală modernistă a ultimei Școli
pariziene postbelice (de la Poliakoff la Nicolas de Stael) și reflexele
geometriilor secessioniste, sofisticate și misterios-decorative, de tip Koloman
Moser, piratate, prin speculații numerologice și mistice, spre veritabile
edificii simbolice dens structurate și încifrate.
Expoziția Berindei: Edificare conduce la descoperirea unui
continent artistic nou, care a fost însă mereu acolo, sub stratul subțire pe
care au circulat numeroase idei și practici artistice curente mult mai
vizibile.
Alături de expoziție, catalogul omonim coordonat de Erwin
Kessler este rezultatul unei cercetări de lungă durată in care autorii au
beneficiat de sprijinul neprecupețit al familiei Berindei si in special al
doamnei Elisabeta Patuleanu. Volumul constituie o primă conturare monografică a
parcursului artistic și social al lui Gheorghe Berindei.
Co-autorii Carola Chișiu și Cristian Vechiu contribuie cu o
prezentare a biografiei extrem de accidentate a artistului, impregnată cu
opacități ce țin chiar de natura personajului în cauză și de modelul uman pe
care l-a creionat, la care se adaugă o catalogare, periodizare și sistematizare
a corpusului artistic care îi poartă semnătura, dar și o explorare a reperelor
teologice complexe, inextricabil țesute în corpul metanoetic, greu de străpuns,
al tablourilor sale aparent pur abstracte, dar care reflectă vizual o
experiență religioasă proprie, ghidată de concepții isihaste.
Volumul propune și o poziționare a omului și a operei în
contextul mediului său de referință imediat, prin cele două interviuri inedite
realizate cu acest scop, unul cu Ion Grigorescu, iar celălalt cu Mihai
Sârbulescu.
Expoziția împreună cu catalogul constituie un ansamblu și o
încercare de coroborare a tuturor datelor disparate, într-un mănunchi de opere
relevante, de informații și aprecieri critice capabile să dea substanță,
coerență și direcție acestei nebuloase majore a artei românești recente –
Gheorghe Berindei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu