Moda românească de la Orient la Occident

Conferințele de joi 

Maria-Camelia Ene 

Muzeul Municipiului București

28 noiembrie 2019

Ilustrație//Josef-August Schoefft - Lady with à gigot bouffant sleeves.

   Muzeul Municipiului București vă invită la conferința Moda românească de la Orient la Occident care va fi susținută joi, 28 noiembrie, ora 18:30, la Palatul Suțu (Bdul Ion C. Brătianu, nr. 2), de Dr. Maria-Camelia Ene, expert în costum și accesorii vestimentare, șef Birou Istorie Medievală, MMB.

    La cumpăna dintre veacul al XVIII-lea și al XIX-lea Țările Române au prezentat unul dintre cele mai interesante momente ale istoriei universale a costumului. Aici, la „Porțile Orientului”, avea loc un spectaculos proces de prefacere, de modernizare a aspectului exterior al societății. Aceste modificări urmau să aibă o influență însemnată asupra mentalităților, pregătind terenul pentru independența țării, pentru dezvoltarea economică, pentru punerea bazelor unor industrii locale, pentru progresul comerțului și al finanțelor, pentru emulație cultural-artistică și, nu în ultimul rând, pentru emanciparea femeii.

   După câteva sute de ani în care fuseseră folosite veșminte lungi și largi, multe confecționate din materiale de proveniență occidentală, dar supuse unor tăieturi orientale - accentuându-se în ultimul secol această orientare prin domniile fanariote și influența osmano-levantină - gustul eleganței se orientează spre Vest. Este necesar de amintit că voievozii români și cnejii, împreună cu întreaga lor curte, se îmbrăcau asemănător seniorilor catolici.

    În ultimele trei decade ale domniilor fanariote, costumul marii boierimi era strălucitor și impunător. Prin opulența, cromatica și monumentalitatea veșmintelor, spectacolul străzii și al elitelor moldo-valahe din veacul fanariot erau uimitoare și recompensate din punct de vedere estetic pentru călătorul străin, intelectual curios, fin observator și prețuitor de frumos. Gustul desăvârșit al veșmintelor, acordul cromatic, finețea texturilor, silueta impunătoare dată de aceste straie erau în măsură să impresioneze și să entuziasmeze pe cei mai exigenți critici ai schimbătoarelor mode occidentale, oameni obișnuiți cu luxul de la curțile regale și imperiale ale Europei, unde dantelele și galoanele de fir metalic, mătăsurile grele, nasturii și cataramele din metale prețioase, pălăriile cu pene stabileau un standard greu de egalat. Bogăția fără măsură și luxul exorbitant, epatant, erau în mâna principilor fanarioți instrumente prin care se puteau impune în fața curților domnitoare din țările învecinate și a oaspeților străini cu sânge albastru.

Pătrunderea vestimentației occidentale în spațiul românesc cu iz levantin se va face, la început, nesigur și cu rezerve, prin piese disparate ce deveniseră indispensabile în aceste țări a căror existență autarhică nu producea o gamă suficientă sau variată de astfel de articole. La marea cerere pentru veșminte de tăietură modernă au răspuns o mulțime de croitori străini, cei autohtoni fiind încă nefamiliarizați cu noile tipare.

   Unul dintre analiștii cei mai pertinenți ai modernizării și ai beneficiilor schimbării portului a fost Alecu Russo care spunea despre acest fenomen: ”Arma întâi și cea mai grozavă care a bătut cetatea trecutului a fost schimbarea portului vechi. Straiul face omul; feliul hainei modelează trupul și mintea”.

   Vestimentația occidentală a fost purtată de doamnele din înalta societate încă înainte de izbucnirea războiului ruso-turc, în toamna anului 1806, și a sosirii trupelor țariste în Principate, așa cum relatează călătorii străini în Țările Române. După convingerile lui Alecu Russo, ”în toate țările, femeile sunt mobilul revoluțiunilor, mai ales în ceea ce privește moda. De aceea, și la noi, cucoanele au schimbat costumul grecesc, frumos, bogat și măreț, schimbarea costumului oriental cu cel occidental fiind o reală revoluțiune, cu toate represaliile opiniei publice”. Gustul era încă în derivă și opțiunea pentru moda pariziană ne se făcuse pe deplin nici în a patra decadă a secolului al XIX-lea. Alături de veșminte după ultimul jurnal parizian erau arborate și elemente specifice portului constantinopolitan: brâie, cepchene peste turnură, turbanuri, șaluri, bijuterii.

   Femeile au fost cele dintâi care au optat pentru moda apuseană, primul articol asimilat fiind rochia "empire”, antichizantă, ce amintea de chitonul grecesc prin pliurile ei moi. În acest timp, ”ivirea pantalonului în Principate, ca tot lucrul menit a preface societățile, fu întâi rușinoasă, râsă, hulită, batgiocorită. Cel dintâi român care și-a schimbat hainele pe un frac și o pălărie a fost multă vreme socotit  un fel de caraghioz sau bufon, pentru curțile din Iași și București”, apreciază același Alecu Russo. Pentru bărbați era încă prea devreme ca această îmbrăcăminte europeană să fie folosită de toți, dintr-o dată, dar fusese pregătit terenul, fondul ideatic și psihic pentru definitiva occidentalizare a portului, așa cum scrie Adrian-Silvan Ionescu în lucrarea sa, Moda Românească 1790-1850 - Între  Stambul și Paris.

    Fără ciocnirea de tendințe și pasiuni contradictorii de la cumpăna veacurilor al XVIII-lea și al XIX-lea, inegalabilă comparativ cu alte părți ale lumii din acel moment și inepuizabilă sursă de impresii pentru călători și memorialiști, este greu de conceput România modernă. Cu progresele făcute în cele câteva decade în care a trecut fulgerător prin timp și civilizații, de la feudalism la capitalism, a asimilat cu repeziciune toate noutățile, din orice domeniu al vieții, a ieșit din izolarea poziției sale de "Poartă a Orientului” spre a se integra în conceptul european al istoriei contemporane.

Intrare - 10 lei. Biletele se pot cumpăra în ziua conferinței, de la standul de bilete al Palatului Suțu.

Eveniment organizat de Primăria Municipiului București prin Muzeul Municipiului București.

***Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu‎Conferință: „Moda românească de la Orient la Occident”