Muzeul Național de Istorie a României
București
22 martie - 15 aprilie 2018
Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) prezintă
publicului, în cadrul seriei Exponatul lunii, jurnalul inedit al unui
sublocotenent care a luat parte la Primul Război Mondial.
Vernisajul micro-expoziţiei va avea loc joi, 22 martie a.c.,
începând cu ora 13:00, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr. 12.
Eroul însemnărilor era originar din Copăcioasa, localitate
aflată la 25 de km de Târgu Jiu, oraș în care a trăit și studiat. Înainte de
înrolare era angajatul unei bănci din Craiova. Personajul nostru este înrolat
ca sublocotenent și pleacă pe front la 11 octombrie 1916, purtându-ne, prin
intermediul notelor din jurnal, prin Oltenia, Muntenia și Moldova. Viața de
front îi oferă eroului nostru o serie de episoade tragice, legate de creșterea
numărului îmbolnăvirilor de tifos exantematic și chinurile crunte prin care
treceau bolnavii. Epidemia îi dobora atât pe militari, cât și pe civili, pe
lângă mizerie și aglomerație, o altă cauză fiind legată de proasta alimentație,
de lipsa lemnelor și de frig, numărul victimelor devenind din ce în ce mai
mare.
"Nici dangăt de clopot, nici clocot de lume, nu ești bocit
de rude nu mai este nimenea, ci târâți câte 30-40 într-o groapă, asta ne e
soarta”, scria, la 8 martie 1917, sublocotenentul nostru.
Însemnările sale au două registre. Cel real – cruzimile și
neajunsurile războiului ce devin viață cotidiană, chiar și în spatele
frontului. Dar marile probleme cu care se confruntă sublocotenentul nostru
sunt: masa zilnică, căutarea locuințelor, deparazitarea. Cel de-al doilea
registru este cel al viselor. Aproape zilnic, sublocotenentul notează visele
avute, vise populate cu membri ai familiei, iubitele sale precum și
interpretarea acestor vise care prevestesc binele sau răul ce are să se
întâmple.
Poeziile sunt destul de numeroase, majoritatea de dragoste,
unele ale unor clasici transcrise din memorie, altele scrise de către
sublocotenent și dedicate celor două iubiri constante și vechi - Clemence și
Paraschiva - sau pasiunilor mai noi întâlnite în timpul războiului.
Pe lângă poezii, autorul pigmentează notele de front cu
desene; acestea reprezintă în mare parte doamne și domnițe în varii ipostaze,
mai mult sau mai puțin erotice, rod al imaginației sau al amintirilor sale.
Câteva poezii de dragoste sunt însoțite de desene în care o jartieră, un picior
sau un sân dezgolit stârnesc imaginația desenatorului și a posibilului
privitor.
Valoarea poeziilor este pur documentară, dar cea a desenelor
este una reală, surprinzând cu talent, oamenii pe care-i întâlnește, femeile
din viața sa, caricaturizând, în același timp, personaje politice și istorice
ale vremii.
Savoarea însemnărilor sublocotenentului este dată de desene.
În clipele critice de boală, supărare, dor de familie, dar și în cele de
veselie, eroul nostru desenează, povestind gândurile și trăirile mai bine decât
prin cuvinte.
În notele scrise pentru sine, făra intenția de a le publica
vreodată, autorul nu se autocenzurează, își declamă sentimentele pentru două
domnișoare, narează viața pe front și încercările de a nu ajunge în prima
linie, iar frământările personale legate de irosirea propriei vieți apar
frecvent și, mai ales, în momentele de cumpănă.
Micro-expoziţia va fi deschisă la MNIR în perioada 22 martie
– 15 aprilie a.c., putând fi vizitată de miercuri până duminică, între orele
10:00 – 18:00.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu