Arta plastica contemporana romaneasca
Silviu Ioan Soare
Muzeul Municipal Calarasi
14 mai 2016
Artistul ceramist Silviu Ioan Soare expune la Muzeul
Municipal din Călăraşi o serie de lucrări, demonstrând preocupările sale în
zona expresiei formei şi posibilităţilor tehnice ale materialului. Obiectele de
ceramică sculpturală, cât şi cele aparţinând decorativului, sunt realizate în
ultimii 6 ani de creaţie, abordarea tematică fiind legată de portret, corpul
feminin, germinaţie şi spiritualitate. Expoziţia este şi o demonstraţie de
cercetare stilistică, artistul căutând să diferenţieze din punct de vedere
estetic compoziţiile, prin căutări inedite de reprezentare a ideilor.
Diversitatea este termenul ce caracterizează acest grup de
plastică mică pliat foarte bine pe ansamblul operei de până acum a
plasticianului. Rotunjumile formelor se alătură unghiurilor, liniştea dintr-o
curbă a torsului feminin completează în mod fericit tensiunile regăsite în
structurile filiforme ale oamenilor, concepute în corsetul unor capcane
denumite "ale viselor”. De la configuraţia simplă a seminţelor concentrate câte
trei în aceeaşi unitate structurală, relevând prin acestea începutul lumii,
Silviu Ioan Soare eviscerează discursul vizual prin tratarea monumentală, de
forţă arhitectonică a elementelor din Totem-ritual dacic, din care vedem în
expoziţie un detaliu relevant. Din aceste armonii formale se decupează tehnicul
specific ceramicii şi nobleţea materialelor folosite. Frumuseţea lutului sau a
gresiei concurează cu efectele glazurilor sau ale patinării, tehnicile mixte
încununând încercările de a combina experienţa cu practica. Arderile la cuptor
electric şi cu lemne, glazurile, pigmenţii ceramici, arderile multiple sunt partea
finală a demersului plastic realizat prin modelaj manual, ceea ce face ca
ludicul să surprindă prin variatele indicii de joc cu materia.
Specialist în chimie organică şi ceramist profesionist, cu
masterat în sculptură, Silviu Ioan Soare a găsit formula de a aduce două
domenii diferite într-un punct în care era necesară suprapunerea lor în scopul
conjugării efectelor plastice cu partea brută, dar preţioasă a materialului
ceramic. Într-o paranteză am putea menţiona faptul că modele artistice au constituit
la un moment dat o preocupare benefică şi inerentă pentru evoluţia
ceramistului, ceea ce nu a însemnat că partea de originalitate nu şi-a făcut
apariţia imediat şi pregnant în orizontul său de creaţie, transfigurările
sculpturale, situând demersul vizual al expozantului la intersecţia plasticii
mici cu ceramica şi forma tridimensională.
Asamblajul Hanukia este cel care ilustrează interesul şi
neliniştile artistului pentru conceperea unor formaţiuni compoziţionale, care
au debutat cu grupul de forme monolitice Dabogete, a continuat cu altarul
Totem-ritual dacic format din peste 60 de piese, fiecare lucrare de acest gen
putând fi amplasată în spaţiul stărilor de ordin spiritual aparţinând unor
străvechi civilizaţii.
(Ana Amelia Dincă - Curatorul expoziţiei)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu