miercuri, 9 martie 2016

Pe simezele calarasene




Arta plastica contemporana romaneasca


Silviu-Ioan Soare, Corneliu Ratcu, Victor Grigore


Prefectura Judetului Calarasi


3 martie 2016






    Subiectele tratate de Silviu-Ioan Soare sunt cele pe care adeseori le intalnim in pictura romaneasca moderna, adica peisaje, flori si naturi statice. Aceasta tematica legata de natura ii da prilejul artistului sa picteze atat in plein-air, cat si in fata motivului, in atelier, unde isi aseaza langa sevalet vasele cu flori ori natura statica. Limbajul plastic, structura monumentala a compozitiei si preceptele rationale se alatura zonei senzitive pe care pictorul o scoate in evidenta prin cromatica de multe ori potolita, dar extrem de rafinata prin nuante spectrale, alteori prin folosirea complemetarelor sau prin variate contraste ce pun in valoare formele copacilor, ale florilor, ale obiectelor. Folosind nuante care se exalta reciproc si permit ca sugestibilitatea sa dobandeasca o mai mare liberatate in caracterizarea elementelor vizuale utilizate, Silviu Ioan Soare isi concepe structura compozitionala sub pecetea sintezei si stilizarii care il situeaza in ereditatea postciucurentista. Mijloacele de expresie au flexibilitatea si particularitatile imprimate de artist, cantitativul si calitativul confirma faptul ca sensurile compozitionale sunt induse de maiestria pictorului.
    Victor Grigore este cunoscut in mediile artistice drept un pasionat portretist, incitat de posibilitatile plastice ale culorii ce evidentiaza trairile meditative, iluziile si deziluziile existentei feminine evocate pe chipurile expresive obtinute prin gradul de luminozitate diferit, rezultat al cautarilor unor trepte de valori cromatice din care griurile colorate din culori reci fac puternice contraste cu nuantele inchise. Efectele de inchis-deschis, de plin si gol, de griuri colorate si neutre, de armonios si echilibrat, de static si indestructibil, il fac pe artist sustinatorul unor sisteme de reprezentare care au scop idelul de frumusete spirituala al fiintei.
    Accentul plastic este dat nu numai de pata de culoare si ecleraj, ci si de forma ce capata rotunjimi in acord cu senzualitatea curbelor anatomice ale femeii, mai evidente in nudurile realizate in tehnica pastelului. Acestea, desi sunt grafiate cu dezinvoltura celui care stapaneste desenul, gradul de picturalitate este cel care se evidentiaza in tectonica structurilor concepute dupa criterii academice, dar interpretate in viziune personala.
    Dimensiunea spirituala a omului este adusa in expozitie de Corneliu Ratcu. Autoportretul, care ni-l prezinta pe artist in ipostaza duala de privitor spre traditii si spre contemporaneitate, cu cele doua chipuri cuprinse sub nimbul lui Dumnezeu, subliniind prin acesta originea divina a creatiei, pune in evidenta jocul planurilor de culoare regasit inclusiv in Praznic al Nasterii Domnului, compozitie evocatoare a saraciei celor care nu au ce sa puna pe masa. Imaginea este si un protest la adresa "imbuibatilor” care tranforma un un eveniment ca acesta in motiv de destrabalare si dezmat culinar. In imagine apare si Fecioara Maria alaptand, redata in cadrele unei icoane pe sticla unde pictorul foloseste tenta plata specifica reprezentarilor sacre pe un astfel de suport.     
    Masa pravoslavnica, Campul cu papadii, Masa Pascala sau Ochiul lui Dumnezeu se erijeaza asupra potentelor plastice ale culorii si ale capacitatilor rezumative ale spatiilor acoperite de culoare. Fiecare simbol se detaseaza in campul imaginii fiind neutralizat de un plan de culoare ce reliefeaza faptul ca expresivitatea implica la Corneliu Ratcu si o expresie desavarsita a elementelor si mijloacelor plastice caracterizate prin concizie, forta de sugestie si implicit aspect armonios, unitar al compozitiei. (Ana Amelia Dinca – critic de arta)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu