Arta plastica contemporana romaneasca
Samir Mihail Vancica
Metropolis Art Collection, Bucuresti
18 ianuarie - 12 februarie 2016
METROPOLIS ART COLLECTION și DANAART GALLERY vă invită la
expoziția personală Primum Mobile a artistului Samir Mihail Văncică, cu
participarea specială a artistei Maia Ștefana Oprea. Expoziția va putea fi
vizitată între 18 ianuarie - 12 februarie 2016 la galeria Metropolis Art
Collection situată la parterul Metropolis Centre, Str. Grigore Alexandrescu nr.
89-97, București, de luni până sâmbătă între orele 12:00-20:00 (duminica este
închis). Vernisajul va avea loc joi,
21 ianuarie 2016, ora 18:30.
Samir-Mihail Văncică (n. 1988, București) este absolvent al
Universitații Naționale de Arte din București, având studii de licență (clasa
Lect. Univ. Dr. Ion Anghel, 2010), de master (clasa Conf. Univ. Dr. Petru
Lucaci, 2012) și numeroase expoziții de pictură în țară și străinatate (Italia,
Grecia, Kosovo, SUA).
Parte din conceptul artistului este și expunerea a 4 lucrări
ale soției sale, Maia-Ștefana Oprea-Văncică (absolventă a UNAB, cu un
îndelungat și bogat traseu artistic - www.maiaoprea.ro), fapt prin care
întregul proiect este pus în dialog cu un alt punct de vedere artistic,
anunțând astfel viitoare colaborare a celor doi în spațiul artei contemporane.
Ponderea pe care o au aceste patru lucrări in economia proiectului este si o
dovadă pentru locul central pe care Maia îl ocupă în planul ideatic și artistic
al lui Samir.
Expoziția va fi deschisă de curatoarea Daniela Zbarcea și de
artistul Ion Anghel, joi,
21 ianuarie 2016, începând cu ora 18:30.
Primum Mobile (lat., proton kinouv gr.) - Primul mișcător,
cauza primă. A zecea și ultima sferă cerească în cosmologia antică (e.g.
Aristotel, Ptolemeu). Acestei sfere ipotetice îi era atribuită puterea de a
mișca celelalte nouă sfere de sub ea în jurul centrului ocupat de către Pământ.
În filosofia medievală (e.g. Thomas Aquinas, Dante Alighieri) primum mobile
reprezintă un topos intermediar care mărginește, într-un mod paradoxal, atât
sfera lumii vizibile (i.e. universul) cât și sfera lumii
inteligibile/intangibile (Empireul), al cărei centru este nicăieri și ale cărei
margini sunt pretutindeni (cf. Nicolas Cusanus, Blaise Pascal et al.).
Primul mobil al strângerii laolaltă a acestor lucrări este
pentru mine "l'amor che move il sole e l'altre stelle" (Dante, v.
145, Canto 33, Paradiso), iubirea care se manifestă atât în cele mai
neînsemnate cât și în cele mai înalte creații ale spiritului, iubirea care se
manifestă ca viață a spiritului călător și a celui creator. Fiind născută în
mintea umană, sintagma primum mobile își are cea mai bună aplicare tot în
cercul conștiinței, al vieții spirituale, ca instrument de cunoaștere. Am ales
să fac din acest concept izvorul creației mele, aducându-l din sfera științei cosmografice
pre-copernicane în propria mea lume, pe care mi-o făuresc iconologic și pe care
vreau să o dezvălui celorlalți. Această punere în scenă își dorește să aducă un
imn de laudă iubirii prin mijloacele picturii.
De la conceperea și până la materializarea acestei expoziții
au fost multe trepte de urcat și de coborât. Parcursul acestui proiect a fost
influențat eminamente de întâmplările vieții mele sociale (raportarea la
Celălalt și la lumea exterioară) și cele ale vieții interioare (emoții, vise, meditații),
la care cred că Providența participă într-un mod mereu transcedent înțelegerii
mele. Diversele serii de lucrări expuse la centrul Metropolis reprezintă astfel
trecerea dintr-o ipostază într-alta, un itinerariu artistic asemenea călătoriei
lui Dante prin multiplele nivele ale realității nevăzute. Ipostazele mele
artistice sunt corelate întâmplărilor recente din viața mea, pe cat de umane pe
atât de minunate, schimbări ontologice profunde: întâlnirea iubitei (dubla
instanță de iubit și iubitor), căsătoria (instanța de soț) și (instanța de
tată) nașterea fetiței noastre Meira (ebr. - iluminare).
Am urmărit alăturarea de elemente antagonice în raporturi
juste pentru a crea compoziții de peisaj mistic, nelumesc, dar real prin însăși
fantasticul pe care îl închipuie cu vigoare - întrepătrunderea de geometrii
opuse. Tema principală presupune interogarea posibilității de exprimare a
sinelui prin pictură, a unei lumi interioare personale sau a unei viziuni
distincte asupra nevăzutului și atemporalului, asupra originii și destinului a
ceea ce este dat și creat pentru și întru conștiința noastră.
Ceea ce îmi mișcă ființa este dubla ipostaziere de om și
artist, om care traiește și iubește și artist care vrea să (se) înțeleagă și să
(se) exprime într-un mod accesibil oricărei minți deschise, pornind de la
faptul de a fi îndrăgostit și învăluit de iubire. Oglindirea a două lumi
substanţial diferite, aparent incompatibile, și reconcilierea diferențelor
ontologice implicite ale acestor lumi! Convexitatea uneia se preface în
concavitatea celeilalte, iar punctul lor de tangenţă, aflat pretutindeni, se
desface în sfera înţelegerii privitorului, în punctul lui de vedere ce cuprinde
Cerul şi Pământul laolaltă. Sub bolta universului meu plastic totul este un joc
de corelative, de subtile ierarhii cerești ce se revarsă peste întinderea de
granit a realității familiare, univers pe care vă invit să-l priviți, să-l
cunoașteți, să-l interpretați, să-l criticați.
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu