Palatul Voievodal Curtea Veche, Bucuresti
Oana Marinache
14 octombrie 2015
Anul acesta marcăm 180 de ani de la testamentul ctitoricesc
al Bănesei Safta Brâncoveanu, redactat în octombrie 1835 și întărit de
Domnitorul Alexandru Ghica și Mitropolitul Neofit, prin care înființa Spitalul
Brâncovenesc și îl unea, sub o singură epitropie, cu Biserica Domnița Bălașa,
azilul și școala ei, astfel luând ființă Așezămintele Brâncovenești. Acestea au
fost, mai bine de 150 de ani, un model instituțional filantropic, religios și
spitalicesc de
seamă, capabile să se administreze și dezvolte pe baza
averii și arenzilor moșiilor brâncovenești cu care au fost înzestrate.
Proiectul Asociației Istoria Artei vizează reconstituirea
istoriei Așezămintelor Domniței Bălașa și Brâncovenești, a căror moștenire a
dăinuit din veacul al XVIII-lea până la 1984-1985. Prima conferință, ce va avea
loc la Curtea Veche, în 14 octombrie, de la ora 19:00, are în vedere
reconstituirea istoriei Așezămintelor Brâncovenești, a căror moștenire a
dăinuit din veacul al XVIII-lea până la 1984. Biserica (1742-1744), Azilul de văduve,
femei bătrâne și sărace și Scoala primară de băieți (înființată în 1745) se
constituie intr-o prima ctitorie, la inițiativa Domniței Bălașa Brâncoveanu
Lambrino. Biserica cu hramul Botezul Domnului, ruinată de cutremurul din 1838,
a fost reparată în 1842, dar a fost dărâmată în 1871, împreună cu casele vechi
ale domniței. În 1750-1753, tot la inițiativa Domniței Bălașa, se înființează
Azilul de femei bătrâne și sărace și se adaugă Biserica cu hramul Înălțarea
Domnului, ulterior ruinată și ea.
Spitalul Brâncovenesc rămâne unul dintre complexele sanitare
și filantropice model al secolelor al XIX-XX-lea, fiind construit între 1835 -
1838 de ctitora Băneasa Safta Brâncoveanu și extins ulterior în 1842, 1855-1857
și refăcut la începutul secolului al XX-lea. În perioada 1838 - 1842 Biserica
Domnița Bălașa este construită din nou de Băneasa Safta Brâncoveanu, în stil
neo-gotic, fiind pictată de Nicolae Polcovnic; căzută în ruină în perioada
1870-1880, este demolată în 1881.Între 1870-1876 se ridică un nou local pentru
Azilul de femei și școală primară Domnița Bălașa (1875, desființată în 1898) în
Calea Rahovei nr. 3. Perioada de glorie a lăcașului de cult datează din 1880 –
1885, odată cu rectitorirea Bisericii Domnița Bălașa (singura clădire existentă
și astăzi, din întregul complex). Planurile li se datorează arh. Alexandru
Orăscu, arh. Carol Beniș și arh. Fr. Hartmann, care au fost avizați de arh.
Lecomte de Nouy. Antrepriză: Dobre Nicolau sub coordonarea arh. Carol Beniș.
Prezintă Oana Marinache - istoric de artă licenţiat al
Facultăţii de Istoria şi Teoria Artei din cadrul Universităţii Naţionale de
Arte din Bucureşti şi doctorand în cadrul aceleiaşi universităţi și într-un
program P.O.S.D.R.U. R.E.A.D. al Academiei Române. Lucrarea monografică de
debut, Cristofi Cerchez, un vechiu arhitect din Bucuresti (Editura ACS), a
fost lansată în 2012. În 2013 a publicat lucrarea de licență, Reședințele
Știrbey din București și Buftea: arhitectura și decorația interioară (Editura
ACS). În 2014 a tradus și editat Nadeja Știrbey, Jurnal de prințesă 1916-1919
și a scris Louis Pierre Blanc, o planșetă elvețiană în serviciul României (co-autor Cristian Gache, Editura Istoria Artei), precum și Știrbey:
reședințe, moșii, ctitorii (Editura ACS). În 3 aprilie 2015 a lansat la
Palatul Suțu albumul Arhiva de arhitectură 1830-1860: o colecție unică de
planuri și schițe, al cărei co-editor este, alături de Cristian Gache, lucrare
care cuprinde și o parte din proiectele publice din domnia lui Bibescu Vodă
(Editura Istoria Artei). Cea mai reenta aparitie editoriala este Edmond Van
Saanen-Algi, de la Baletele rusești la Palatul Telefoanelor, o lucrare
semnata de istoricii de artă drd. Oana Marinache și dr. Gabriel Badea-Păun,
fiind al doilea volum din colecția Arhitecți de neuitat și apare într-o
concepție grafică a lui Cristian Gache.
Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului
Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia
Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul
proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite.
Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finațării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu